ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3544/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, constată:

Prin Sentința penală nr. 93 din 1 iulie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 352/32/2010, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul

R.M. în contradictoriu cu intimații N.L., G.M. și U.D. împotriva rezoluției din

27 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău în Dosarul nr. 347/P/2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul să plătească 250 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată la nr. 352/32 din 10 iunie 2010, petiționarul R.M. a formulat

plângere împotriva rezoluției din 27 mai 2010 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 237/II/2/2010 și

împotriva rezoluției din 6 mai 2010 dată de procurorul din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 347/P/2010.

În motivarea

plângerii, petiționarul a arătat că intimatul N.L., comisar șef de poliție - în

calitate de șef al Poliției Stațiunii T.O., prin adresa din 2 ianuarie 2010,

iar intimații G.M. și U.D. - în calitate de inspector șef de poliție și,

respectiv, agent de poliție -, prin procesele-verbale de constatare din datele

de 8 ianuarie 2010 și 1 martie 2010, au atestat în fals anumite realități care

au determinat adoptarea unor soluții de neîncepere a urmăririi penale în

Dosarele nr. 2764/P/2009 și nr. 32/P/2010 ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria Onești, soluții care au fost desființate prin Decizia penală nr.

370/R din 10 iunie 2010 a Tribunalului Bacău pronunțată în Dosarul nr.

1841/270/2010.

Examinând plângerea

formulată, prima instanță a constatat că nu este fondată.

Prin rezoluția

procurorului din 6 mai 2010, dată în Dosarul nr. 347/P/2010 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale față de

N.L., G.M. și U.D., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fapte prevăzute de art. 289, art. 291, art. 264 și

art. 246 C. pen. cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză a rezultat

că faptele nu se confirmă.

Pentru a adopta

soluția de netrimitere în judecată sus-menționată, procurorul a reținut că

petiționarul R.M. a reclamat ca fiind false, adresa din 2 ianuarie 2010 emisă

de Poliția Stațiunii T.O., semnată de șeful poliției N.L. și de agentul

principal U.D., precum și procesul-verbal de constatare din 8 ianuarie 2010,

încheiat și semnat de mai mulți reprezentanți ai Poliției Rutiere, ai Primăriei

Târgu Ocna și ai Societății de Drumuri Naționale Bacău, printre care

inspectorul G.M. și inginerii V.I. și D.D.

Din verificările

efectuate, inclusiv, studierea dosarelor de urmărire penală menționate de

petiționar, respectiv, Dosarele nr. 2764/P/2009, nr. 32/P/2010 și nr.

34/P/2010, a reieșit că cele semnalate de acesta nu se confirmă, în sensul că

atât în adresa la care a făcut referire, cât și în procesul-verbal de

constatare pe care l-a invocat, nu sunt consemnate aspecte false care să poată

fi încadrate în categoria unor infracțiuni. În actele menționate, intimații

și-au exprimat punctul de vedere cu privire la solicitările petiționarului și

la speța în cauză.

În consecință,

întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei

fapte penale de către lucrătorii de poliție față de care s-a făcut sesizarea,

nici de către ceilalți făptuitori invocați de petiționar în plângerea adresată

organelor de urmărire penală, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.

Instanța învestită cu

plângerea formulată de petiționar în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen., analizând probele administrate de organele de urmărire penală

și, în special, Dosarul nr. 1841/270/2010 al Tribunalului Bacău în care a fost

pronunțată Decizia penală nr. 370/R din 10 iunie 2010 și la care sunt atașate

Dosarele de urmărire penală nr. 2764/P/2009 și nr. 32/P/2010 ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Onești a constatat că soluțiile pronunțate de organele de

urmărire penală sunt legale, faptele intimaților nerealizând conținutul vreunei

infracțiuni.

Astfel, la data de 15

octombrie 2009 la ieșirea din Târgu Ocna, pe direcția Onești - Comănești a avut

loc un accident de circulație în care au fost implicați șoferul C.C. și victima

R.M. - mama petiționarului -, acesta din urmă considerând că accidentul s-a

produs deoarece indicatoarele rutiere erau greșit amplasate și că în acel loc

nu se afla o trecere de pietoni.

Cu ocazia efectuării

cercetărilor penale, la solicitarea petiționarului, intimații N.L. și U.D., cu

adresa din 2 ianuarie 2010 au comunicat acestuia faptul că "sectorul de

drum de pe DN 12A nu este o zonă cu risc crescut de accidente rutiere deoarece

este marcat corespunzător de către administratorii Societății de Drumuri Naționale".

La data de 8 ianuarie

2010 a fost încheiat un proces-verbal de către intimatul G.M. și reprezentanți

ai Primăriei Tg.Ocna și ai Societății de Drumuri Naționale Bacău privind

constatarea indicatoarelor rutiere existente la fața locului și posibilitatea

de înființare a unei treceri de pietoni. Deși procesul-verbal este semnat de 4

persoane, petiționarul a considerat că numai intimatul G.M. se face vinovat de

atestarea unor realități false în conținut.

În ce privește

procesul-verbal încheiat la data de 1 martie 2010, existent la dosarul de

urmărire penală, s-a reținut că acesta nu a fost semnat de niciunul dintre

intimați.

În urma cercetărilor

penale referitoare la accidentul în care a decedat mama petiționarului, prin

ordonanța nr. 2764/P din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Onești, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de

ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. față de

șoferul C.C. și neînceperea urmării penale în cauză pentru infracțiunea de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen.

Prin rezoluția din 2

februarie 2010 dată în Dosarul penal nr. 32/P/2010, procurorul de la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Onești a dispus neînceperea urmării penale față de expertul

auto N.D.I. care a efectuat expertiza tehnică în Dosarul nr. 2764/P din 2

februarie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești.

În opinia instanței

de fond, împrejurarea că prin Decizia penală nr. 370/R din 10 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 1841/270/2010 s-a admis

recursul petiționarului și s-a trimis dosarul la procuror în vederea

redeschiderii urmăririi penale împotriva făptuitorului C.C. pentru infracțiunea

de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. și

începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei N.D.I. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260

alin. (1) C. pen. și a făptuitorilor încă neidentificați din cadrul Primăriei

Târgu Ocna, Poliției și Societății de Drumuri Naționale, cărora le revenea

sarcina administrării drumului public pe care s-a produs accidentul de

circulație soldat cu decesul mamei petiționarului, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 249 C.

pen., nu este de natură a pronunța o altă soluție decât aceea de respingere a

plângerii petiționarului. Aceasta deoarece, din motivarea sus-menționatei

hotărâri nu rezultă că admiterea recursului este o consecință a faptului că

s-au constatat ca fiind false, adresa din 2 ianuarie 2010 și procesul-verbal

încheiat la data de 8 ianuarie 2010.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul R.M. care, în esență, a solicitat admiterea

plângerii, desființarea rezoluției adoptată de procuror și trimiterea cauzei la

parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați pentru

săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Examinând hotărârea

atacată, atât prin prisma motivelor invocate de petiționar, cât și din oficiu,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în ziua

de 15 octombrie 2009, la ieșirea din Târgu Ocna, pe direcția Onești - Comănești

a avut loc un accident de circulație în care au fost implicați conducătorul

autoturismului marca W. cu nr. de înmatriculare x, numitul C.C. și victima

R.M., mama recurentului petiționar care a decedat.

La data de 2

decembrie 2009, recurentul petiționar a adresat o cerere comandantului Poliției

Stațiunii Târgu Ocna prin care a solicitat să i se comunice dacă sectorul de

drum pe care s-a produs accidentul de circulație soldat cu decesul mamei sale

este o zonă ce prezintă risc crescut de producere a accidentelor rutiere (dosar

urmărire penală).

Cererea

petiționarului a fost repartizată spre soluționare de către intimatul N.I.L.,

comisar șef de poliție - șeful Poliției Stațiunii Târgu Ocna -, intimatului

U.D., agent principal de poliție în cadrul Poliției rutiere Târgu Ocna.

Cu adresa din 2

ianuarie 2010 semnată de intimații sus-menționați, recurentului petiționar i

s-a răspuns în sensul că "în conformitate cu statisticile înregistrate la

nivelul Poliției Stațiunii Târgu Ocna din anii precedenți și până în prezent, rezultă

faptul că sectorul de drum de pe D.N.12A, cuprins între indicatorul rutier cu

semnificația "Sfârșit de localitate" situat în dreptul Pensiunii

Agroturistice C. și pârâul "Ariniș" situat la intrare în Satul B., nu

este o zonă cu risc crescut de accidente rutiere deoarece este marcat

corespunzător de către administratorii Societății de Drumuri Naționale, iar

prin respectarea marcajelor și indicatoarelor rutiere de către participanții la

trafic nu există riscul de producere a unor evenimente rutiere" (dosar

urmărire penală).

Ulterior, la data de

8 ianuarie 2010, reprezentanți ai Societății de Drumuri Naționale Bacău, ai

I.P.J. Bacău și ai Primăriei Orașului Târgu Ocna au încheiat un proces-verbal

în care au consemnat: existența indicatoarelor rutiere în zona în care s-a

produs accidentul de circulație cu precizarea că acestea au fost corect

amplasate; viteza de circulație pe sectorul de drum respectiv, cu mențiunea că

aceasta este conformă cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002, precum și faptul că

trecerea de pietoni nu poate fi înființată în zonă, întrucât nu sunt

îndeplinite condițiile de vizibilitate, iar traficul pietonal este redus (dosar

urmărire penală). Deși respectivul proces-verbal este semnat de 4 persoane, în

opinia recurentului petiționar, numai intimatul G.M. se face vinovat de

atestarea unor mențiuni false în conținutul acestuia.

În cauză a mai fost

încheiat un proces-verbal la data de 1 martie 2010, tot urmare sesizărilor

formulate de recurent și în conținutul căruia sunt inserate date referitoare la

existența și modul de amplasare a indicatoarelor rutiere de semnalizare pe

sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulație în urma căruia a

decedat mama petiționarului, dar acest proces-verbal, existent la dosarul de

urmărire penală nu a fost semnat de niciunul dintre intimații împotriva cărora

petiționarul a formulat plângere penală.

În urma cercetărilor

penale efectuate în cauză, prin ordonanța nr. 2764/P din 2 februarie 2010,

procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești a dispus scoaterea de

sub urmărire penală față de C.C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. și

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută

și pedepsită de art. 249 C. pen.

Soluția adoptată de

procuror a fost menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Onești și, ulterior, de Judecătoria Onești care a respins plângerea

formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. de petiționar - recurentul

- din prezenta cauză.

Prin Decizia penală

nr. 370/R/2010 din 18 iunie 2010, Tribunalul Bacău, cu opinie majoritară, a

admis recursul declarat de petiționar, a casat Sentința penală nr. 269/2010 a

Judecătoriei Onești, a admis plângerea și, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Onești în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva

făptuitorului C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite

de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și a începerii urmăririi penale, atât

împotriva făptuitoarei N.D.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cât și

împotriva făptuitorilor, încă neidentificați, din cadrul Primăriei Târgu Ocna,

ai Poliției și Societății de Drumuri Naționale, cărora le revenea sarcina

administrării drumului public pe care s-a produs accidentul de circulație din

data de 15 octombrie 2009, față de aceștia din urmă pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen.

Din considerentele

deciziei penale sus-menționate nu rezultă însă că admiterea recursului formulat

de petiționar cu consecința trimiterii cauzei la procuror în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen. a fost urmarea

faptului că în cauză s-au constatat ca fiind false înscrisurile semnate de

intimați, respectiv, adresa din 2 ianuarie 2010 și procesul-verbal din data de

8 ianuarie 2010.

Prin urmare,

susținerile recurentului petiționar în sensul că intimații se fac vinovați de

comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289, art. 291, art. 264

și art. 246 C. pen., nu pot fi primite, din probele administrate în cauză

nerezultând că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii

subiective. Adresa din 2 ianuarie 2010 semnată de intimații N.L. și U.D. este

un răspuns comunicat recurentului petiționar la o cerere pe care acesta a

formulat-o, și nu un factor care a influențat soluția de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului C.C. pentru comiterea infracțiunii de ucidere

din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. soluție dispusă

de procuror prin rezoluția nr. 2764/P din 17 noiembrie 2009. În plus, din

actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că în conținutul adresei

sus-menționate intimații au inserat fapte sau împrejurări necorespunzătoare

adevărului care să se circumscrie infracțiunii de fals prevăzută în art. 289 C.

pen.

În ce privește

procesul-verbal din 8 ianuarie 2010, acesta a fost încheiat de reprezentanții

poliției, ai Societății de Drumuri Naționale Bacău și ai primăriei și cuprinde

mențiuni referitoare la indicatoarele rutiere existente în zonă, la viteza de

circulație pe sectorul de drum respectiv și la imposibilitatea înființării în

zonă a unei treceri de pietoni datorită neîndeplinirii condițiilor de

vizibilitate și a traficului pietonal redus. Din actele de cercetare penală

efectuate în cauză nu rezultă că semnatarii acestui proces-verbal au inserat în

conținutul său date necorespunzătoare realității, de natură a putea fi

încadrate în categoria infracțiunilor reclamate de recurent. Relevant este și

faptul că, deși procesul-verbal este semnat de patru persoane, în opinia

recurentului, doar inspectorul de poliție G.M. se face vinovat de atestarea

unor realități false care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor

de fals, uz de fals, favorizarea infractorului și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

În consecință,

reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică,

recursul declarat de petiționarul R.M. se privește ca nefondat și se va

respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul R.M. împotriva Sentinței penale nr.

93 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2010.