ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 499/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 499/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față:

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 121 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul R.M.

împotriva rezoluției nr. 349/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 300

lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța

8/P/2010 DNA - Serviciul Teritorial Bacău a dispus declinarea competenței de

soluționare a dosarului privind pe C.I., U.D. și C.M., pentru a se efectua

cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291, art.

264 C. pen. și respectiv art. 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

Prin plângerea

formulată, reclamantul R.M. a susținut următoarele:

- procurorul C.I.

care a supravegheat cercetările în dosarul nr. 2764/P/2009 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Onești privind pe învinuitul C.C. nu a respectat prevederile

legale privind efectuarea unei expertize tehnico - judiciare în cauză;

- agentul principal U.D.

din cadrul Poliției Stațiunii Tg.Ocna care a efectuat cercetări în dosarul

menționat, „a falsificat ordonanța în care erau prevăzute obiectivele

expertizei”

- avocat C.M.,

angajată pentru a-i asigura asistență juridică în cauza ce a format obiectul

dosarului nr. 2764/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, a fost

de acord cu obiectivele stabilite de organele de urmărire penală prin

ordonanță, ignorând obiectivele propuse de către acesta prin memoriile depuse

la dosarul cauzei.

Petentul R.M. a

arătat faptul că N.L., comisar șef, care îndeplinește funcția de șef al

Poliției Stațiunii Tg.Ocna a comunicat date false urmare unor memorii depuse de

acesta fără a lua în considerare verificările și documentele înaintate de alte

instituții și autorități.

Prin plângerea

formulată, R.M. a precizat că accidentul de circulație ce s-a produs la data de

15 octombrie 2009 pe str. P. din localitatea Tg.Ocna a cărui victimă a fost R.M.,

mama acestuia, s-a datorat și neluării măsurilor de semnalizare corespunzătoare

a zonei de către autoritățile competente, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002.

A susținut că raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul N.D.I. este

fals.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

În data de 15

octombrie 2009 în jurul orei 8

30

pe DN 12 A pe raza localității Tg. Ocna la km. 98 + 96 m pe strada Poieni (în dreptul cantonului Bogata) a

avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul condus

de către învinuitul C.C. care a accidentat mortal pe victima R.M. în vârstă de

73 ani.

Cercetarea la fața

locului a fost efectuată de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției

Stațiunii Tg. Ocna, ulterior cercetările fiind efectuate și finalizate de către

agentul principal U.D.

Dosarul a fost

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești sub numărul

2764/P/2009, cercetările fiind supravegheate de către procurorul C.I.

R.G. a împuternicit

pe R.M. să-l reprezinte în dosarul nr. 2764/P/2009, în care avea calitatea de

parte vătămată, potrivit procurii autentificate la data de 17 noiembrie 2009, la Biroul Notarului Public O.A.R. cu sediul în Onești.

C.M., avocat în

cadrul Baroului Bacău, a acordat asistență juridică în faza de urmărire penală

în dosarul nr. 2764/P/2009, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 23 din 17

noiembrie 2009, fiind angajată de către R.M.

La data de 4 decembrie

2009 la sediul Poliției Stațiunii Tg. Ocna în vederea dispunerii unei expertize

tehnice în dosarul nr. 2764/P/2009

privind

pe învinuitul C.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de

ucidere

din culpă, au fost convocați de organele de cercetare penală expertul tehnic N.D.I.,

învinuitul C.C., R.M. în calitate de reprezentant al părții civile ce a fost

asistat de avocatul C.M.

Potrivit

procesului-verbal încheiat de agentul principal U.D. și agentul G.G. au fost

stabilit obiectivele expertizei.

Avocatul C.M. a

propus pentru partea civilă propriile obiective ce urmau a fi avute în vedere

cu ocazia efectuării expertizei.

R.M.

a fost de acord cu obiectivele stabilite prin ordonanța nr.

2764/P/2009, prin

care agentul principal U.D., în calitate de organ de cercetare penală, a

stabilit efectuarea în cauză a expertizei tehnico-auto. Cu ocazia dispunerii și

efectuării expertizei tehnice, au fost respectate prevederile art. 116 și

următoarele C. proc. pen.

La dosar au fost

depuse memorii de către R.M. prin care,

a

propus anumite aspecte ce urmau a fi lămurite de către expertul tehnic

N.D.I.

În condițiile în

care, aceste obiective au fost reformulate și sistematizate de către avocatul C.M.

și acceptate de către R.M. potrivit procesului-verbal, interesele acestuia

privind lămurirea cauzei, nu au fost prejudiciate.

După

efectuarea raportului de expertiză tehnică R.M. prin

avocatul C.M. a

formulat obiecțiuni, expertul tehnic, întocmind un supliment la raportul de

expertiză tehnică.

R.M. a formulat

plângere penală împotriva expertului tehnic N.D.I., în legătură cu întocmirea

raportului de expertiză considerând că au fost atestate fapte și împrejurări

necorespunzătoare adevărului care au favorizat pe învinuitul C.C.

Prin

rezoluția nr. 32/P/2010 din 2 februarie 2010 procurorul C.I., a

dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva numitei N.D.I., deoarece faptele prevăzute de art.

289, art. 291 C. pen., nu există.

R.M. a depus mai

multe memorii prin care a susținut că, autoritățile competente, nu au luat

măsuri de semnalizare corespunzătoare a zonei în care a avut loc accidentul,

considerată de risc deosebit, prin instalarea de indicatoare, amenajări rutiere

și marcaje, conform dispozițiilor legale în materie (O.U.G. nr. 195/2002 și

Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, indicând și dispozițiile legale

din aceste acte normative ce a considerat că au fost încălcate).

Poliția Stațiunii Tg.

Ocna a solicitat relații, privind modul de marcare și semnalizare a sectorului

de drum, în care a avut loc accidentul de circulație, respectiv intersecția DN 12 A cu strada P. - Păcurari din localitatea Tg. Ocna, adresa nr. 2764/P/2009 din 16 ianuarie 2010

fiind semnată de șeful Poliției Stațiunii Tg. Ocna N.L. și agentul principal U.D.

Urmare a

verificărilor efectuate de comisia constituită din reprezentanți ai Secției de

Drumuri Bacău ,IPJ Bacău, Primăria orașului Tg. Ocna și a actelor încheiate,

s-a comunicat răspuns și numitului R.M.

În dosarul nr. 34/P/2010,

s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249 C.

pen., constând în nerespectarea de către angajați ai Primăriei Tg. Ocna și ai

altor instituții, a prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 de instalare și amplasare

greșită a marcajelor și indicatoarelor rutiere, cauză ce a fost conexată la

dosarul nr. 2674/P/2009, potrivit ordonanței din 22 ianuarie 2010.

Prin ordonanța nr. 2764/P/2009

din 02 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești (procuror C.I.)

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C.

pen. și neînceperea urmăririi penale în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 249 C. pen.

Împotriva ordonanței

a formulat plângere R.M., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 83/II/2/2010,

a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești.

S-a constatat că activitatea

de efectuare a cercetării de către subofițerul de poliție U.D., de supraveghere

a cercetărilor, de apreciere a probelor de către procurorul C.I. în condițiile

în care nu s-a constatat o gravă neglijență, nu poate caracteriza conținutul

constitutiv al unei fapte de natură penală.

Avocatul C.M. a

acordat asistență juridică corespunzătoare în dosarul nr. 2764/P/2009, până în

momentul rezilierii contractului de asistență juridică.

Temeinicia și

legalitatea soluțiilor adoptate în dosarul de urmărire penală, inclusiv privind

strângerea și aprecierea probelor, în raport de motivele invocate de R.M., sunt

verificate potrivit procedurii, stabilită prin dispozițiile art. 275 și următoarele

C. proc. pen. urmată de acesta.

Petentul, R.M. prin

plângerea formulată la data de 2 august 2010, împotriva soluției dispusă prin

rezoluția nr. 349/P/2010, plângere completată la data de 5 august 2010, și-a

manifestat, în principal, nemulțumirea cu privire la soluția adoptată în cauza

având ca obiect uciderea din culpă, și în subsidiar prezintă aspecte legate de

activitatea de supravegherea cercetărilor penale efectuată de procurorul C.I.,

de activitatea de cercetare penală efectuată de agentul principal U.D. și

asistența juridică ce i-a fost acordată în cauză de către avocat C.M., aspecte

care au fost apreciate ca neconstituind infracțiunile prev. de art. 289, art. 291,

art. 246, art. 264 C. pen., sub aspectul cărora a solicitat să fie efectuate

cercetări în cauză.

Împotriva ambelor

rezoluții a formulat plângere în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul R.M.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că este de fapt nemulțumit de soluția pronunțată în

dosarul de cercetare penală nr. 2764/P/2009, având ca obiect accidentul de

circulație produs de învinuitul C.C. care a accidentat mortal de victima R.M.,

mama petentului.

Petentul, în motivele

scrise precum și concluziile orale, a criticat de asemenea soluțiile pronunțate

în dosarele nr. 32/P/2010 (prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de expertul judiciar N.D.), dosarul nr. 34/P/2010, tot al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Onești (în care s-au efectuat cercetări față de angajați

ai Primăriei Tg.Ocna).

Punctual, față de

intimații din prezenta cauză, petentul a arătat următoarele:

- față de procurorul

de caz C.I., petentul este nemulțumit de soluția adoptată în dosarul nr. 2764/P/2009;

- agentul principal U.D.

- pentru modul în care a procedat la audierea unui martor și faptul că ar fi

falsificat ordonanța în care erau prevăzute obiectivele la expertiză;

- comisar N.L. - șef

al Poliției Tg.Ocna - a comunicat date false și fără a lua în considerare

verificările și documentele înaintate de alte instituții;

- avocatul C.M. care

a asigurat asistența juridică a petentului în fața Parchetului de pe lângă

Judecătoria Onești, pe motiv că ar fi falsificat obiectivele propuse pentru

expertiză.

Instanța de fond a

stabilit că soluția procurorului este legală și temeinică, nemulțumirile părților

dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să

îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri

penale împotriva magistraților care au soluționat

cauza.

Astfel, nemulțumirea legată de soluția pronunțată de intimat

procuror de caz, soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror a fost

apreciată ca fiind legală și temeinică.

De asemenea, în

privința agenților de poliție U.D. și N.L. s-a considerat că aceștia și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv dispozițiile legale.

În legătură cu

avocatul petentului C.M. s-a considerat că acesta nu a falsificat obiectivele

expertizei, ci doar le-a reformulat și sistematizat.

De asemenea, s-a

apreciat că N.L., comisar șef al Poliției Tg.Ocna, acesta nu a făcut decât să

semneze alături de organul de cercetare penală adresa nr. 2764/P/2009, precum

și răspunsul comisiei constituite din reprezentanți ai Secției de Drumuri

Bacău, IPJ Bacău, Primăria Tg. Ocna.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul R.M., apreciind ca fiind

nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea

plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale

față de intimați, aceștia făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunilor

pentru care a formulat plângere.

Petentul a depus în

susținerea recursului său, motivele detaliate, însoțite de un set de înscrisuri

prin care solicită tragerea la răspundere penală a mai multor persoane,

considerate în opinia sa, răspunzătoare de producerea accidentului, cât și de

soluția nelegală dată în urma cercetărilor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul petiționarului prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.

În primul rând

trebuie făcută precizarea că prezentul recurs este limitat la analiza

rezoluțiilor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I., (procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești), N.L., (comisar șef), U.D.,

(agent principal) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, art. 291,

art. 246, art. 264 C. pen. și nu are în vedere activitatea desfășurată de alte

persoane implicate în rezolvarea accidentului de circulație care a avut ca urmare

decesul mamei petentului, întrucât efectuarea actelor premergătoare a vizat

numai persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Nemulțumirile

petentului vizează activitatea de cercetare penală desfășurată în dosarul nr. 2764/P/2009

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, privind pe făptuitorul C.C.,

autor al accidentului de circulație în urma căruia s-a produs decesul mamei

petentului.

Practic împotriva

soluției date de procuror, petentul are deschisă calea plângerii, potrivit art.

278

1

C. proc. pen., la instanța competentă, faptul că soluția dată

de procuror este nefavorabilă petentului nu poate duce la concluzia săvârșirii

vreunei fapte penale de magistrat.

În cadrul unui dosar

penal, având ca obiect cercetarea unor magistrați sub aspectul săvârșirii de infracțiuni

în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluțiilor

date de aceștia.

Scopul cercetării

penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol

revenind exclusiv organelor de control competente prevăzute de lege, ce este de

a identifica de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu,

act care să se înscrie în „

verbum regens

” indicat de lege și care,

uneori, poate avea influențe asupra unei soluții.

Din actele

premergătoare efectuate nu se desprinde niciun indiciu că procurorul nu a

îndeplinit vreun act sau l-a îndeplinit defectuos sau că a încălcat din culpă vreo

îndatorire de serviciu prin care să fi produs petentului vreo vătămare a

intereselor.

Eventualele erori

apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o

exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele

putând fi îndreptate numai în căile de atac prevăzute de lege.

În cauză nu s-a

dovedit faptul că procurorul și-a exercitat funcția cu rea credință, adică a

cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmând sau acceptând

vătămarea intereselor legale ale unei persoane, sau din culpă și-a încălcat atribuțiile

de serviciu.

Intimații N.L. și U.D.

au fost acuzați de petent că ar fi săvârșit infracțiunile de fals și abuz în

serviciu.

Faptul că aceștia

i-au respins petentului o serie de cereri nu i-au încuviințat o parte din

probele solicitate și au dat actelor efectuate o interpretare contrară celei a

petentului nu poate duce la concluzia că au săvârșit vreo faptă prevăzută de

legea penală.

Plângerea petentului

a vizat-o și pe apărătoarea sa C.M., acuzată că l-ar fi favorizat pe autorul accidentului,

cât și de falsificarea raportului de expertiză. Aceste aspecte nu se confirmă,

intimata și-a îndeplinit atribuțiile potrivit mandatului dat petent, încercând cu

ajutorul pregătirii de care beneficia datorită profesiei sale să dea

solicitărilor petentului forma juridică adecvată, fapt ce a fost interpretat de

petent în mod greșit, dându-i conotație penală.

În consecință,

respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat

o hotărâre nesupusă nici unuia din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Pe de altă parte,

plângerea prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., având rolul unei căi

de atac, are ca finalitate controlul judecătoresc al soluției de netrimitere în

judecată.

Acest control

privește exclusiv temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

confirmată în condițiile art. 278 C. proc. pen., în raport cu cercetările

efectuate în cauză, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de

urmărire penală, în condițiile determinate de legea procesual-penală.

Drept urmare,

instanța sesizată cu plângerea menționată nu are temei legal de a se pronunța

ca instanță de control judiciar în cauza penală la soluționarea căreia, într-un

alt proces, petentul susține că s-ar fi încălcat unele dispoziții procedurale.

Ca atare, lipsește

plângerii prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., aptitudinea

declanșării unui control judiciar, în sensul vizat de petent, al complinirii

căilor de atac legal prevăzute și reformarea hotărârii incriminate, pe această

cale mijlocită, așa încât recursul se constată a fi neîntemeiat și sub acest

aspect.

În concluzie,

nepropunând și, ca atare, neadministrându-se probe care să releve o altă

situație de fapt și vinovăția intimaților, instanța de fond a respins legal

plângerea cu care a fost sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen.

Nici în această etapă

procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire

penală și instanța de fond, care să ducă la concluzia săvârșirii infracțiunilor

pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către persoanele

nominalizate de către petent, așa încât simplele afirmații ale acestuia, în

sensul întrunirii elementelor constitutive ale unor infracțiuni nesusținute de

materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea

sentinței atacate și pronunțarea altei soluții.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul petent R.M. va fi obligat la

plate cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul R.M. împotriva sentinței penale nr. 121 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2011.