ÎCCJ, Decizia nr. 259/2011

Ședința publică de la 27 aprilie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată petentul

M.I. împotriva rezoluției nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost obligat petentul la plata

cheltuielilor judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că petentul nu

a respectat, la sesizarea, prin plângere, a primei instanțe, termenele de

decădere stabilite de art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) C.

proc. pen., formulând plângere la instanță la 21 decembrie 2009, deci peste

termenul de 40 de zile de la data înregistrării la organul judiciar competent a

plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, dispusă prin rezoluția

nr. 1221/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

plângerea fiind tardivă.

Prin

sentința nr. 667 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a fost menținută rezoluția

atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Prima

instanță a reținut, în esență, că plângerea a fost formulată în termen legal,

deoarece soluția dispusă de procurorul ierarhic superior a fost comunicată

petentului la 3 decembrie 2009, iar plângerea la instanță, la 21 decembrie

susțină afirmațiile petentului referitoare la un anumit comportament abuziv,

neglijent sau părtinitor al intimatului, procurorul reținând corect și evaluând

toate elementele relevante, prin rezoluția atacată.

Împotriva

acestor sentințe în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând

sentința nr.234 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pentru greșita respingere a plângerii ca tardivă (în condițiile în care

comunicarea soluției procurorului ierarhic se efectuase la 3 decembrie 2009); recursul

declarat împotriva sentinței nr. 667 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu a fost motivat.

Analizând

cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este fondat și va fi admis,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (1)

și (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 C.

proc. pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen.;

în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în

termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul curge de la data

expirării termenului inițial de 20 de zile.

În

cauza de față, din verificarea actelor dosarului, se constată că împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 1221/P/2009

din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, petentul a formulat

plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 10873/5415/II/2/2009

din 23 octombrie 2009, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen.,

procurorul ierarhic superior a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului,

apreciindu-se că soluția dispusă prin rezoluția atacată este legală și

temeinică; soluția a fost comunicată petentului la data de 30 noiembrie 2009

(fila 256 dosar parchet). Împotriva acestei soluții petentul a formulat o

plângere, datată 21 decembrie 2009, adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție și înaintată instanței (filele 1-14 din dosarul nr. 305/1/2010

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), precum și o altă

plângere, adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângere expediată la

21 decembrie 2009, data poștei (fila 25 din dosarul nr. 10083/1/2009 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Astfel

instanța de recurs constată că în cauză, instanțele au pronunțat soluții

diferite, respectiv una vizând o excepție și anume pe aceea a tardivității

plângerii, iar cea de a doua s-a pronunțat asupra fondului, exprimându-și în

cauză argumentele și asupra excepției tardivității, așa încât apar

neconcordanțe ce impun casarea hotărârilor pronunțate în vederea judecării

unitare a cauzei și realizării unui nou control asupra apărărilor invocate de

părți.

Pentru

considerentele ce preced, constatându-se că se impune soluționarea unitară a

plângerilor petentului și, urmând a se analiza excepția tardivității plângerii în

raport cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 278

1

C. proc.

pen. în raport cu natura termenului de 20 de zile, față de actele și lucrările

dosarului și art. 187 C. proc. pen.. În raport cu modul de calcul al

termenului, și în funcție de soluția asupra excepției, instanța va putea sau nu

analiza plângerea formulată pe fondul său.

Așa

fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. va fi admis recursul petentului, vor fi casate sentințele atacate, iar

cauza va fi trimisă pentru judecarea plângerii petentului Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul M.I. împotriva sentinței nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10083/1/2009

și a sentinței nr. 667 din 19 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 305/1/2010.

Casează sentințele

atacate și trimite cauza pentru judecarea plângerii petentului la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.