ÎCCJ, Decizia nr. 259/2011

Ședința publică de la 27 aprilie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că petentul nu a respectat, la sesizarea, prin plângere, a primei instanțe, termenele de decădere stabilite de art. 278 alin. (3) și art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., formulând plângere la instanță la 21 decembrie 2009, deci peste termenul de 40 de zile de la data înregistrării la organul judiciar competent a plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, dispusă prin rezoluția nr. 1221/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea fiind tardivă. Prin sentința nr. 667 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a fost menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Prima instanță a reținut, în esență, că plângerea a fost formulată în termen legal, deoarece soluția dispusă de procurorul ierarhic superior a fost comunicată petentului la 3 decembrie 2009, iar plângerea la instanță, la 21 decembrie 2009. Cu privire la fondul plângerii s-a reținut că nu există indicii care să susțină afirmațiile petentului referitoare la un anumit comportament abuziv, neglijent sau părtinitor al intimatului, procurorul reținând corect și evaluând toate elementele relevante, prin rezoluția atacată.

Împotriva acestor sentințe în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând sentința nr.234 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru greșita respingere a plângerii ca tardivă (în condițiile în care comunicarea soluției procurorului ierarhic se efectuase la 3 decembrie 2009); recursul declarat împotriva sentinței nr. 667 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu a fost motivat. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen.; în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. În cauza de față, din verificarea actelor dosarului, se constată că împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 1221/P/2009 din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția nr. 10873/5415/II/2/2009 din 23 octombrie 2009, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., procurorul ierarhic superior a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciindu-se că soluția dispusă prin rezoluția atacată este legală și temeinică; soluția a fost comunicată petentului la data de 30 noiembrie 2009 (fila 256 dosar parchet). Împotriva acestei soluții petentul a formulat o plângere, datată 21 decembrie 2009, adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și înaintată instanței (filele 1-14 din dosarul nr. 305/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), precum și o altă plângere, adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângere expediată la 21 decembrie 2009, data poștei (fila 25 din dosarul nr. 10083/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Astfel instanța de recurs constată că în cauză, instanțele au pronunțat soluții diferite, respectiv una vizând o excepție și anume pe aceea a tardivității plângerii, iar cea de a doua s-a pronunțat asupra fondului, exprimându-și în cauză argumentele și asupra excepției tardivității, așa încât apar neconcordanțe ce impun casarea hotărârilor pronunțate în vederea judecării unitare a cauzei și realizării unui nou control asupra apărărilor invocate de părți. Pentru considerentele ce preced, constatându-se că se impune soluționarea unitară a plângerilor petentului și, urmând a se analiza excepția tardivității plângerii în raport cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 278 1 C. proc. pen. în raport cu natura termenului de 20 de zile, față de actele și lucrările dosarului și art. 187 C. proc.

pen.. În raport cu modul de calcul al termenului, și în funcție de soluția asupra excepției, instanța va putea sau nu analiza plângerea formulată pe fondul său. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va fi admis recursul petentului, vor fi casate sentințele atacate, iar cauza va fi trimisă pentru judecarea plângerii petentului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul M.I. împotriva sentinței nr. 234 din 16 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10083/1/2009 și a sentinței nr. 667 din 19 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 305/1/2010. Casează sentințele atacate și trimite cauza pentru judecarea plângerii petentului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.