ÎCCJ, Decizia nr. 103/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011 Asupra recursurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 2151 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă ca tardivă, plângerea formulată de petenții P.S. și P.R. împotriva ordonanței din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispusă în dosarul nr. 200/P/2009. Au fost obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror V.D., soluția fiind confirmată de către procurorul ierarhic superior.

S-a reținut, totodată, că soluția procurorului a fost comunicată la 8 iulie 2009, petenții formulând plângere ulterior la 3 septembrie 2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., plângerea fiind respinsă ca tardivă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții, solicitând după cum rezultă din motivele de recurs depuse în scris (filele 9-11 dosar recurs) și concluziile orale ale apărătorului admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, petenții sesizând cu plângere procurorul ierarhic superior la 27 iulie 2009, iar instanța la 3 septembrie 2009, plângerea fiind formulată în termen legal. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. se constată că recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

În cauza dedusă judecății, urmare plângerii penale formulate, față de intimatul magistrat s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin Ordonanța nr. 200/P/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, soluția fiind comunicată petenților la 10 iulie 2009 (filele 30, 31 dosar parchet). După cum rezultă din cuprinsul rezoluției nr. 8005/3663/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, petenții au formulat plângere la procurorul ierarhic superior la 27 iulie 2009, aceasta fiind soluționată la 5 august 2009 (fila 34 dosar parchet), deci în termenul de 20 de zile prevăzut de lege, soluția fiind comunicată petenților la 18 august 2009 (filele 36, 37 dosar recurs).

Așadar, în speță, erau incidente prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii potrivit art. 278 1 C. proc. pen. curgând de la data comunicării soluției procurorului ierarhic superior, respectiv 18 august 2009. Rezultă așadar că termenul legal pentru atacarea prin plângere a soluției de netrimitere în judecată expira la 8 septembrie 2009. Or, în cauză petenții au formulat plângere la 3 septembrie 2009 (fila 11 dosar fond), aceasta fiind formulată în termen, chiar dacă a fost adresată parchetului, care, însă, a înaintat-o instanței competente. Pentru considerentele ce preced, se constată că recursurile formulate sunt fondate, iar potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. vor fi admise, casată sentința atacată, iar cauza va fi trimisă primei instanțe pentru judecarea plângerii formulate de petenți. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de petenții P.S. și P.R. împotriva sentinței nr. 2151 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7573/1/2009. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru judecarea plângerii formulate de petenți la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.