ÎCCJ, Decizia nr. 103/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011

Asupra recursurilor de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2151 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a fost respinsă ca tardivă, plângerea formulată de

petenții P.S. și P.R. împotriva ordonanței din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispusă în dosarul nr.

200/P/2009. Au fost obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin ordonanța atacată

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror V.D.,

soluția fiind confirmată de către procurorul ierarhic superior.

S-a reținut,

totodată, că soluția procurorului a fost comunicată la 8 iulie 2009, petenții

formulând plângere ulterior la 3 septembrie 2009, cu depășirea termenului

prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., plângerea fiind respinsă ca

tardivă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs petenții, solicitând după cum rezultă din motivele

de recurs depuse în scris (filele 9-11 dosar recurs) și concluziile orale ale

apărătorului admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare primei instanțe, petenții sesizând cu plângere

procurorul ierarhic superior la 27 iulie 2009, iar instanța la 3 septembrie

2009, plângerea fiind formulată în termen legal.

Analizând cauza prin

prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursurile sunt fondate

și vor fi admise pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane

ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de

zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit

art. 277 C. proc. pen. și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

În cauza dedusă

judecății, urmare plângerii penale formulate, față de intimatul magistrat s-a

dispus neînceperea urmăririi penale prin Ordonanța nr. 200/P/2009 din 1 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, soluția fiind comunicată petenților la 10 iulie 2009 (filele

30, 31 dosar parchet).

După cum rezultă din

cuprinsul rezoluției nr. 8005/3663/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică,

petenții au formulat plângere la procurorul ierarhic superior la 27 iulie 2009,

aceasta fiind soluționată la 5 august 2009 (fila 34 dosar parchet), deci în

termenul de 20 de zile prevăzut de lege, soluția fiind comunicată petenților la

18 august 2009 (filele 36, 37 dosar recurs).

Așadar, în speță,

erau incidente prevederile art. 278

1

alin. (1)

C. proc.

pen., termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii potrivit art. 278

1

C. proc. pen. curgând de la data comunicării soluției procurorului ierarhic

superior, respectiv 18 august 2009.

Rezultă așadar că

termenul legal pentru atacarea prin plângere a soluției de netrimitere în

judecată expira la 8 septembrie 2009. Or, în cauză petenții au formulat plângere

la 3 septembrie 2009 (fila 11 dosar fond), aceasta fiind formulată în termen,

chiar dacă a fost adresată parchetului, care, însă, a înaintat-o instanței

competente.

Pentru considerentele

ce preced, se constată că recursurile formulate sunt fondate, iar potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. vor fi admise,

casată sentința atacată, iar cauza va fi trimisă primei instanțe pentru

judecarea plângerii formulate de petenți.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de petenții P.S. și P.R. împotriva sentinței nr. 2151 din 15

decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 7573/1/2009.

Casează sentința

atacată și trimite cauza pentru judecarea plângerii formulate de petenți la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.