ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3467/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 4 aprilie 2005 reclamanta L.S.D.M. prin mandatar S.G. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) solicitând anularea deciziei nr. 93 din 18 februarie 2005 emisă de pârâtă, restituirea în natură a imobilelor situate în str. G. din Municipiul Timișoara, județul Timiș, înscrise în CF XX, nr. top AA, BB și CC, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în bunuri sau servicii ori acțiuni tranzacționate pe piața de capital. Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 677 din 13 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1399/2005, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantă.

S-a reținut că reclamanta nu a depus în termenul de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, actele de proprietate ale lui B.F. și certificatele de moștenitor care să ateste că i-a succedat la moștenire adoptatoarei L.M.G. și că aceasta, la rândul ei, este moștenitoarea lui B.F. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 63A din 06 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 29977/2/2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reținând aceleași considerente ca și instanța de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9644 din 24 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 29977/2/2005, a admis recursul reclamantei, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

S-a reținut că prin depunerea certificatelor de calitate de moștenitor după defuncta L.M.G. și după defunctul B.F., reclamanta a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită în sensul legii speciale și că se impunea soluționarea cauzei pe fond. Rejudecând, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1063/F din 06 iunie 2008, a admis în parte contestația reclamantei, a anulat decizia nr. 93 din 18 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a respins cererea de restituire în natură a imobilelor situate în str. G. din Municipiul Timișoara, județul Timiș și a fost obligată pârâta să emită propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că imobilele revendicate de contestatoare sunt în patrimoniul SC B.T. SA Timișoara, conform H.G. nr. 834/1991, că sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea fiind astfel, îndreptățită numai la despăgubiri prin echivalent. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 109 din 13 februarie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de pârâtă. În ceea ce privește apelul reclamantei, a reținut că deși preluarea imobilelor s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, respectiv Legea nr. 119/1948, prin Legea nr. 15/1990 și prin H.G. nr. 834/1991 dobândirea dreptului de proprietate de către SC B.T.

SA Timișoara s-a făcut cu titlu valabil, oneros, deoarece echivalentul valoric al bunurilor a fost convertit în acțiuni obținute de stat care au putut fi înstrăinate și, de asemenea, că în mod corect s-a reținut incidența art. 29 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la apelul pârâtei a reținut că nu există un text legal în sensul că, sarcina probării persoanei implicate în privatizare revine reclamantei, că pârâta soluționând notificarea a creat prezumția că este persoana implicată în privatizare, că dovedirea existenței fizice a construcției revine persoanei notificate și că din extrasele de CF rezultă că imobilele construcții s-au aflat în patrimoniul societății privatizate. La data de 26 martie 2009 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs prin care a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei ca nefondate.

În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilele revendicate nu se aflau în patrimoniul SC B.T. SA Timișoara, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai avea competența prevăzută de art. 29 din Legea nr. 10/2001 și că, din actele dosarului nu rezultă dacă imobilele există în patrimoniul acestei societăți comerciale; de asemenea, nu rezultă existența fizică a imobilelor-construcții la data notificării și dacă acestea au fost demolate, în funcție de care se stabilea și instituția competentă să soluționeze notificarea conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. La data de 3 aprilie 2009 reclamanta I. (L.S.) D.M.

a formulat recurs prin mandatarul său, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și restituirea în natură a imobilelor solicitate. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut greșita aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 la imobilele preluate în mod abuziv prin Legea nr. 119/1948 și că, cele două imobile sunt în perfectă stare de restituire în natură. Ambele recursuri vor fi admise, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel pentru următoarele considerente: Art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2010 (în redactarea sa inițială) nu era incident în cazul în care imobilele erau preluate de stat fără titlu valabil, ori dacă societățile deținătoare ale imobilului nu au fost privatizate în conformitate cu dispozițiile legale, situație în care se putea dispune restituirea în natură.

Dispoziția legală sus evocată (care a devenit ulterior art. 29 după republicarea Legii nr. 10/2001) a fost modificată prin art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, legiuitorul suprimând distincția legată de preluarea imobilului, cu sau fără titlu valabil, și statuând că pentru toate imobilele evidențiate în patrimoniul unei societății comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1)-(2), persoanele îndreptățite au dreptul doar la despăgubiri în condițiile legii speciale, anume a Legii nr. 247/2005, dispoziție care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale.

Drept urmare, situația imobilelor preluate de stat în mod abuziv, și care se află în patrimoniul unei societăți privatizate, este reglementată în continuare de dispozițiile art. 29 (fost 27) în redactarea avută anterior modificării prin dispoziția art. I pct. 60. Așa fiind, instanțele învestite cu soluționarea unei cereri în retrocedarea unor astfel de imobile, vor putea verifica și stabili valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, astfel încât, în raport de această situație, urmează a se stabili felul măsurilor reparatorii. Or, instanța de apel, a avut în vedere aceste aspecte raportat la Legea naționalizării nr. 119/1948, fără a verifica însă dacă aceasta a fost sau nu corect aplicată proprietarului imobilelor în prezentul litigiu.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are competența de a propune stabilirea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de studiu și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dacă la data apariției acestei legi, imobilele revendicate se aflau în patrimoniul societății privatizate.

Art. 29 se referă la imobile evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), stabilind că, în cazul acestor imobile, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea". Prin urmare, interesează sub aspectul stabilirii modalității de restituire a bunului și al titularului obligației de a propune acordarea măsurilor reparatorii, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - 14 februarie 2001 - societatea comercială în al cărei patrimoniu era evidențiat imobilul solicitat, era sau nu integral privatizată; dacă statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 acționar ori asociat (după distincțiile făcute sub aspectul cotei de participație prin alin. (1) și (2) al art. 21 din Lege), în funcție de care, decizia/dispoziția de soluționare a notificării va fi emisă de unitatea deținătoare și va cuprinde măsura de restituire în natură a imobilului solicitat, iar dacă, la aceeași dată, societatea comercială în a cărei patrimoniu era evidențiat imobilul era integral privatizată, măsurile reparatorii vor fi acordate în echivalent și vor fi propuse de instituția publică care a efectuat privatizarea.

Pentru a stabili această competență este necesar a se stabili dacă SC B.T. SA Timișoara, era integral privatizată la data apariției legii speciale. Mai mult, la dosar nu există relații privind situația juridică a imobilelor litigioase, fiind necesară administrarea tuturor probelor pentru identificarea corectă a acestora, atât sub aspectul existenței cât și al componenței acestora, la momentul preluării de către stat, la data notificării, precum și la momentul actual sub aspectul stării în care se află. Prin urmare, cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea împrejurării că, faptic, imobilele litigioase au existat în patrimoniul societății comerciale, că la momentul preluării au existat fizic construcțiile și dacă acestea au fost demolate, avându-se în vedere și celelalte susțineri formulate de părți și care nu au putut fi analizate de instanța de recurs, rezolvarea lor depinzând de soluționarea prealabilă a aspectelor menționate.

În consecință, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită sub aspectele menționate, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta I. (L.S.) D.M. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 109 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.