ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8051/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556 din 6

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis

contestația formulată de contestatoarea D.M.L., în contradictoriu cu A.V.A.S.,

s-a anulat decizia nr. 149 din 14 martie 2005 și s-a dispus ca A.V.A.S. să

stabilească prin decizie motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii

corespunzătoare.

Tribunalul a apreciat că petenta

contestatoare a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său A.G.

asupra imobilului din Timișoara, la momentul preluării de către stat, cât și

dovada calității sale de moștenitor al acestuia și, deci, a calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în înțelesul art. 3 și art. 4 din

Legea nr. 10/2001.

Totodată, tribunalul a mai reținut

că, în condițiile în care imobilul este evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate integral, fapt ce nu permite aplicarea

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, competența soluționării revine,

conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instituției publice implicate

în privatizare, respectiv A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.).

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta A.V.A.S.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia nr. 35/A din 24 ianuarie 2006 a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatoarea L.D.M. și pârâta A.V.A.S.

Prin recursul formulat,

contestatoarea a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul

obligării intimatei la restituirea în natură a imobilului în baza prevederilor

Legii nr. 247/2005.

Recursul declarat de A.V.A.S. este

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că, atât

decizia atacată, cât și sentința, au fost date cu încălcarea flagrantă a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, întrucât contestatoarea nu a depus

înscrisurile expres prevăzute de art. 22 din lege pentru a face dovada

calității de moștenitor în sensul legii, precum și a calității de persoană

îndreptățită.

Referitor la recursul

contestatoarei, critica exprimată nu poate fi primită

omisso medio

,

direct în recurs, întrucât aceasta nu a declarat apel.

De altfel, așa cum s-a reținut chiar

prin considerentele deciziei, punctul de vedere al intimatei contestatoare,

exprimat prin întâmpinare, a fost în sensul că instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și a aplicat corect Legea nr. 10/2001, solicitând

menținerea sentinței.

Astfel încât, recursul

contestatoarei va fi respins.

În ceea ce privește recursul pârâtei

A.V.A.S., se constată a fi nefondat.

Criticile formulate nu sunt

întemeiate.

Așa cum a reținut corect instanța de

apel, termenul de depunere a actelor doveditoare, stabilit inițial prin Legea

nr. 10/2001, a fost prelungit succesiv de patru ori prin ordonanțe de urgență,

iar prin modificarea art. 22 din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că actele pot

fi depuse până la data soluționării notificării, or, aceasta înseamnă

soluționarea definitivă, incluzând și rezolvarea căilor de atac prevăzute de

lege. Or, în speță, notificarea nu a fost soluționată definitiv nici în

prezent.

Susținerea recurentei A.V.A.S. cu

privire la tardivitatea depunerii tuturor actelor doveditoare nu poate fi

reținută, cât timp ea nu a dat eficiență dreptului petentei prevăzut de art. 23

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, de a-și susține în fața organelor

de conducere ale unității deținătoare, cererea de restituire.

Mai mult chiar, intimata nu și-a

respectat obligația prevăzută de art. 23 alin. (2) din sus amintita lege, care

ar fi dat posibilitatea petentei să ia cunoștință de eventualele lacune ale

documentelor prezentate și, evident, să le completeze.

Cum petentei nu i s-a dat

posibilitatea să-și exercite aceste drepturi în fața organelor de conducere ale

intimatei, ea are dreptul să și le exercite în fața instanțelor de judecată.

Cu privire la susținerea A.V.A.S. că

nu are competență legală de a dispune cuantumul și modalitatea de acordare a

măsurilor reparatorii, trebuie precizat că, în condițiile în care imobilul în

litigiu este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate

integral, ceea ce nu permite aplicarea prevederilor art. 20 din Legea nr.

10/2001, competența soluționării revine, conform art. 27 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, instituției publice implicate în privatizare, respectiv A.V.A.S.

Față de cele mai sus exprimate,

recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

contestatoarea L.D.M. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 35/A din 24

ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie

2006.