ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, la Tribunalul Timiș, reclamanta F. Timișoara, F.T.C.C. Timiș, a chemat în judecată A.P.A.P.S. și SC E. SA Timișoara solicitând, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii pentru imobilul (casă și teren în suprafață de 1992 mp) situat în Timișoara. În cuprinsul acțiunii s-a arătat că U.J.C.C. Timiș a cumpărat imobilul din Timișoara, dar, în perioada 1960-1970, Statul Român a dispus în mod abuziv că atât construcția cât și terenul să fie trecute în folosința întreprinderii E. Timișoara, după care construcția a fost demolată, iar pe teren au fost edificate alte construcții (centrală termică ș.a.).

La data de 13 mai 1994, se arată în continuarea acțiunii, SC E. SA Timișoara, cu acordul Primăriei municipiului Timișoara, și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1992 mp și concomitent a fost radiat dreptul de proprietate al U.J.C.C. Timiș. În finalul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că nu a primit răspuns la notificarea comunicată A.P.A.P.S. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1019 din 10 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta A.P.A.P.S. la măsuri reparatorii în sumă de 200.000.000 lei. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 2349 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.

și continuat de A.V.A.S. și în consecință a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a obligat A.V.A.S. să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare imobilului solicitat. În considerentele deciziei, instanța de apel a motivat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul ce l-a avut în proprietate și care a fost preluat de stat și predat SC E. SA Timișoara, societate care s-a privatizat cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs (A.V.A.S.) care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., a susținut, în esență că: - atât sentința primei instanțe cât și decizia instanței de apel au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamanta nu are calitate procesuală activă; - au fost încălcate și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză; - reclamanta nu se putea adresa instanței de judecată decât după ce primea răspuns la notificarea comunicată pârâtei recurente; - instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a optat pentru despăgubiri bănești și nu pentru alte măsuri reparatorii în echivalent; - reclamanta, nesocotind dispozițiile art. 1169 C. civ., nu a făcut dovada că este proprietarul imobilului aflat în litigiu.

Recursul declarat este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă...

Reclamanta din prezenta acțiune nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în dispozițiile legale enunțate mai sus pentru a putea fi îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii. Astfel, reclamanta nu a dovedit că a fost o persoană juridică de tip capitalist privat care să fie îndreptățită la măsuri reparatorii. Din actele depuse la dosar (filele 93-112 din dosarul instanței de recurs), rezultă că abia prin Decretul nr. 133/1949 a fost reglementată organizarea cooperației. Prin apariția Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, F.T.C.C. Timiș, F. s-a reorganizat și a devenit SC F. Timiș. Printre membrii asociați ai acesteia nu a fost menționată nici o societate din municipiul Timișoara (filele 22-35 din dosarul de recurs).

Reclamanta avea obligația, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 după republicarea legii), să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a depus la dosar actul de proprietate al imobilului aflat în litigiu, așa încât nu a dovedit că este proprietara imobilului și nici că toți autorii anteriori au fost adevărați proprietari. Nefiind dovedită calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, atât prima instanță cât și instanța de apel au admis, fără temei legal, acțiunea. Decizia instanței de apel este greșită și cu privire la obligarea A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să i se acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești (200 milioane ROL), or, conform Legii nr. 10/2001, A.V.A.S.

nu are competența de a acorda despăgubiri bănești. A.V.A.S. nu are nici competența legală de a acorda bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale sau titluri de valoare nominală, cum a fost obligată, fără suport legal, prin decizia atacată cu recurs. Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decide de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor. La pronunțarea deciziei, instanța de apel nu a avut în vedere toate probele cu acte ce au fost administrate, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, astfel încât recursul declarat va fi admis și vor fi casate atât decizia recurată cât și sentința primei instanțe.

Rejudecând pricina, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de A.V.A.S. Casează decizia nr. 2349 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, precum și sentința nr. 1019/PI din 10 octombrie 2003 a Tribunalului Timiș, secția civilă, și respinge acțiunea formulată de reclamanta F. Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2007.