ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 437/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, la Tribunalul

Timiș, reclamanta F. Timișoara, F.T.C.C. Timiș, a chemat în

judecată A.P.A.P.S. și SC E. SA Timișoara solicitând, ca prin

hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună, în

temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii

pentru imobilul (casă și teren în suprafață de 1992 mp)

situat în Timișoara.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că U.J.C.C. Timiș a

cumpărat imobilul din Timișoara, dar, în perioada 1960-1970, Statul

Român a dispus în mod abuziv că atât construcția cât și terenul

să fie trecute în folosința întreprinderii E. Timișoara,

după care construcția a fost demolată, iar pe teren au fost

edificate alte construcții (centrală termică ș.a.). La data

de 13 mai 1994, se arată în continuarea acțiunii, SC E. SA

Timișoara, cu acordul Primăriei municipiului Timișoara,

și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de 1992 mp și concomitent a fost radiat dreptul de

proprietate al U.J.C.C. Timiș.

În finalul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat

că nu a primit răspuns la notificarea comunicată A.P.A.P.S.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul

Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1019 din 10

octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantă și

a obligat pârâta A.P.A.P.S. la măsuri reparatorii în sumă de

200.000.000 lei.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr.

2349 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.

și continuat de A.V.A.S. și în consecință a schimbat în

parte sentința tribunalului în sensul că a obligat A.V.A.S. să

acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri

ori servicii, acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare,

corespunzătoare imobilului solicitat.

În considerentele deciziei, instanța de apel a motivat că

reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul ce l-a avut

în proprietate și care a fost preluat de stat și predat SC E. SA

Timișoara, societate care s-a privatizat cu respectarea dispozițiilor

legale.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs (A.V.A.S.)

care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ., a

susținut, în esență că:

- atât sentința primei instanțe cât și decizia

instanței de apel au fost date cu încălcarea dispozițiilor art.

3 din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamanta nu are calitate procesuală

activă;

- au fost încălcate și dispozițiile art. 27 din Legea nr.

10/2001, deoarece A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă în

cauză;

- reclamanta nu se putea adresa instanței de judecată decât

după ce primea răspuns la notificarea comunicată pârâtei

recurente;

- instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta a

optat pentru despăgubiri bănești și nu pentru alte

măsuri reparatorii în echivalent;

- reclamanta, nesocotind dispozițiile art. 1169 C. civ., nu a

făcut dovada că este proprietarul imobilului aflat în litigiu.

Recursul declarat este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în

natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice,

proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat de organizații

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie

1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii este

condiționată de continuarea activității ca persoană

juridică până la data intrării în vigoare a legii sau de împrejurarea

că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre

judecătorească se constată că sunt aceeași

persoană juridică cu cea desființată sau interzisă...

Reclamanta din prezenta acțiune nu a dovedit îndeplinirea

condițiilor prevăzute în dispozițiile legale enunțate mai

sus pentru a putea fi îndreptățită, în înțelesul Legii nr.

10/2001, la măsuri reparatorii.

Astfel, reclamanta nu a dovedit că a fost o persoană

juridică de tip capitalist privat care să fie

îndreptățită la măsuri reparatorii. Din actele depuse la

dosar (filele 93-112 din dosarul instanței de recurs), rezultă

că abia prin Decretul nr. 133/1949 a fost reglementată organizarea

cooperației. Prin apariția Legii nr. 1/2005 privind organizarea

și funcționarea cooperației, F.T.C.C. Timiș, F. s-a

reorganizat și a devenit SC F. Timiș. Printre membrii asociați

ai acesteia nu a fost menționată nici o societate din municipiul Timișoara

(filele 22-35 din dosarul de recurs).

Reclamanta avea obligația, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001

(art. 23 după republicarea legii), să depună actele doveditoare

ale dreptului de proprietate. Or, reclamanta nu a depus la dosar actul de

proprietate al imobilului aflat în litigiu, așa încât nu a dovedit că

este proprietara imobilului și nici că toți autorii anteriori au

fost adevărați proprietari.

Nefiind dovedită calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii

nr. 10/2001, atât prima instanță cât și instanța de apel au

admis, fără temei legal, acțiunea.

Decizia instanței de apel este greșită și cu privire

la obligarea A.V.A.S. la acordarea măsurilor reparatorii.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a cerut să i se

acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești

(200 milioane ROL), or, conform Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are

competența de a acorda despăgubiri bănești. A.V.A.S. nu are

nici competența legală de a acorda bunuri ori servicii, acțiuni

la societățile comerciale sau titluri de valoare nominală, cum a

fost obligată, fără suport legal, prin decizia atacată cu

recurs.

Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005, A.V.A.S. nu mai are competența de a acorda măsuri

reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea

acordării măsurilor reparatorii, iar modalitatea de acordare și

stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii urmează a fi decide de

Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor.

La pronunțarea deciziei, instanța de apel nu a avut în vedere

toate probele cu acte ce au fost administrate, iar hotărârea a fost

dată cu încălcarea Legii nr. 10/2001, astfel încât recursul declarat

va fi admis și vor fi casate atât decizia recurată cât și sentința

primei instanțe. Rejudecând pricina, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge acțiunea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

A.V.A.S.

Casează decizia nr. 2349 din

18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă, precum și sentința nr. 1019/PI din 10 octombrie 2003 a

Tribunalului Timiș, secția civilă, și respinge

acțiunea formulată de reclamanta F. Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2007.