ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2006

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 779 din 14 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 5575/2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis cererea formulată și precizată de reclamanta K.J.P. în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA și A.V.A.S., a anulat deciziile nr. 2454 și nr. 2455 din 7 mai 2004 emise de pârâta SC T. SA și a obligat-o pe pârâta A.V.A.S. să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în limita sumei de 1.324.000.000 lei reprezentând valoarea imobilelor înscrise în C.F. Turda, nr.top 3224/1, 3222/1, 3225/1, 23223/1, 3226/1 și 3229. A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Prefectura județului Cluj și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut că imobilele, obiect al litigiului, au fost proprietatea tabulară a antecesorului reclamantei G.K., fiind preluate fără despăgubiri de Statul Român , prin decizia nr. 78 din 26 februarie 1975 a Consiliului Popular a municipiului Turda, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, SC T. SA fiind proprietara tabulară a acesta din anul 1999 și actuala deținătoare, motiv pentru care aceasta a soluționat prin cele două decizii contestate notificările formulate de reclamantă, în sensul respingerii acestora. Instanța de fond a constatat că această pârâtă a procedat greșit întrucât nu avea competența să se pronunțe asupra notificărilor, aceasta aparținând A.V.A.S., motiv pentru care a și anulat cele două decizii de respingere a notificărilor și a respins acțiunea față de Prefectura județului Cluj pentru lipsa calității pasive.

A.V.A.S. a invocat excepția prematurității acțiunii însă aceasta a fost respinsă de instanță prin încheierea din 30.12.2004 întrucât cele două notificări i-au fost comunicate acestei pârâte la data de 7 mai 2004, fără ca aceasta le soluționeze în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Instanța de fond a reținut, față de faptul că imobilele au fost preluate de stat abuziv în sensul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 și au fost evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale , conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că A.V.A.S. este obligată să emită decizie în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital , sens în care reclamanta și-a manifestat opțiunea, în limita sumei de 1.324.000.000 lei, reprezentând valoarea imobilelor stabilite de experți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A.V.A.S., pe care însă nu l-a motivat, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pronunțându-se asupra acestuia în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia nr. 721 A din 24 august 2005, respingându-l ca nefondat. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta A.V.A.S. a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât prin cererea reclamantei s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Turda iar în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești, excepția lipsei calității sale procesuale impunându-se a fi admisă în raport de art. 21 și art. 36 din Legea nr. 10/2001 și de faptul că A.V.A.S.

nu a fost notificată în mod direct, în condițiile art. 29 al Legii nr. 10/2001, republicată iar deciziile emise de SC T. SA nu îi sunt opozabile. Cu privire la capătul de cerere subsidiar, privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pârâta A.V.A.S. a reiterat excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, susținând că A.V.A.S. nu a soluționat și emis încă o decizie motivată față de notificările reclamantei nr. 48 și 50, înregistrate la A.V.A.S. sub nr. DJ2/329 din 18 mai 2004, fiind nelegală hotărârea instanței de fond, confirmată prin cea a instanței de apel, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, în mod direct, fără ca procedura administrativă să fi fost finalizată, fiind încălcat astfel cadrul procesual prevăzut de art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată.

Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut - având în vedere faptul că imobilul este în prezent proprietatea unei societăți privatizate integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001; că în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării dispozițiilor legale în materie de privatizare și că nu a fost invocată nevalabilitatea titlului de preluare, că în conformitate cu art. 27 alin. (1) C. proc. civ., persoana îndreptățită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent iar în măsura în care optează pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital , notificarea se adresează A.P.A.P.S.

(în prezent A.V.A.S.), această instituție publică implicată în privatizare având obligația emiterii deciziei în temeiul căreia persoana îndreptățită va primi acțiuni, conform art. 31 alin. (6) din lege. Este adevărat că notificarea nu a fost adresată direct A.V.A.S. ci societății deținătoare, dar din probatoriul administrat în cauză a reieșit că această notificare i-a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. de către SC T. SA cu adresa nr. 2464 din 7 mai 2004, care a fost înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 1292 din 17 mai 2004, așa cum confirmă însăși recurenta-pârâtă (filele 54 și 74 din dosarul nr. 5575/2004 al Tribunalului Cluj). Astfel, nu poate fi primită susținerea pârâtei A.V.A.S.

în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză și că acțiunea reclamantei îndreptată împotriva sa ar fi prematură și inadmisibilă cât timp, de la data când i-au fost comunicate notificările, 17 mai 2004 și data soluționării în fond a acțiunii introduse în instanță, 14 iunie 2005, s-a scurs un an de zile, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fiind cu mult depășit. Cum procedura administrativă este obligatorie pentru ambele părți: obligația fostului proprietar sau a moștenitorului acestuia fiind de a formula notificarea iar obligația unității notificate fiind aceea de a o soluționa în termenul prevăzut de lege, termenul în care unitatea deținătoare are obligația să răspundă la notificare, este imperativ și nu de recomandare.

Altfel, s-ar ajunge la nesocotirea finalității legii și s-ar amâna fără termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau, după caz, procedura acordării de despăgubiri, ignorându-se dreptul la reparație, rezultând cu evidență că, în speță, reclamanta nu putea fi obligată să aștepte o perioadă de timp nedeterminată pentru soluționarea notificării. Pentru aceste temeiuri, criticile recurentei-pârâte în sensul că instanțele au trecut în mod nelegal peste procedura administrativă în cadrul căreia A.V.A.S. era îndreptățită să se pronunțe asupra notificărilor și că astfel și-au depășit atribuțiile prin încălcarea cadrului procesual prevăzut de art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată și că instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în mod unilateral, sunt nefondate.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 atunci când a încuviințat administrarea unei expertize pentru a se stabili valoarea imobilului în litigiu (clădire și teren), în sarcina pârâtei subzistând obligația ce derivă din lege, de a-i acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul valorii astfel stabilite prin expertiză și de a urma procedura stabilită de lege ulterior îndeplinirii acestei obligații.

Faptul că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilită printr-o expertiză administrată într-o procedură contencioasă ale cărei concluzii, cu privire la această valoare, nu au fost contestate, nefiind formulate, așa cum rezultă din lucrările dosarului, nici un fel de obiecțiuni, de către nici una din părți, instanța însușindu-și astfel, în mod corect, valoarea astfel stabilită, este în deplină concordanță cu dispozițiile legale redate, cu atât mai mult cu cât necesitatea efectuării unei evaluări care să stabilească valoarea imobilului este o obligație ce rezultă imperativ din lege, critica recurentei-pârâte în sensul că instanțele și-ar fi depășit competența cu privire la acest aspect fiind nefondată, pentru considerentele arătate.

Având în vedere cele ce preced, se constată că decizia atacată este legală iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 721 A din 24 august 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2006.