ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 14/A/2013 pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosar nr. 878/64/3022 s-a anulat apelul declarat de administratorul special A.S.P.M.T.S. SA, în calitate de reprezentant al acționarilor pârâtei SC M.T.S. SA împotriva sentinței civile nr. 1202 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC S.K. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.T.S. SA prin lichidator judiciar Casa de Insolvență T. SPRL împotriva aceleiași sentințe a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, pe care a păstrat-o. Tribunalul a reținut că acționarii SC M.T.S. SA nu au fost parte la judecata în fond, SC M.T.S.

SA stând în judecată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL. Din înscrisurile depuse la dosar de A.S.P.M.T.S. SA a rezultat că printr-o sentință definitivă și executorie din data de 6 februarie 2013, pronunțată în cadrul Dosarului nr. 380/118/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC M.T.S. SA și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, lichidatorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL fiind descărcată de îndatoriri și responsabilități. S-a observat că această sentință este ulterioară pronunțării soluției atacate cu apel, drept pentru care nu a existat nicio îndoială asupra calității de reprezentant al SC M.T.S.

SA a lichidatorului judiciar Casa de Insolvență T. SPRL, citarea pârâtei prin lichidator și comunicarea citațiilor la sediul lichidatorului în primă instanță constituind acte de procedură regulat îndeplinite față de prevederile art. 87 pct. 10 C. proc. civ., așa încât nelegala citare a SC M.T.S. SA nu a fost reținută. La data dezbaterii acestei cauze în apel (14 februarie 2013), sentința din 6 februarie 2013 de închidere a procedurii falimentului SC M.T.S. SA nu era încă irevocabilă, termenul de recurs de 7 zile care curge de la publicarea sentinței în buletinul procedurilor de insolvență, nefiind încă împlinit. Prin urmare, a reținut tribunalul, nu se poate susține că la data înregistrării apelului de către acționarii SC M.T.S.

SA, respectiv la 6 februarie 2013, societatea pârâtă ar fi fost deja radiată din evidența Oficiului Registrului Comerțului, drept pentru care s-ar fi putut face aplicarea prevederilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 în sensul că bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului ar fi revenit acționarilor. S-a apreciat că pe temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 administratorul special al SC M.T.S. SA, respectiv A.S.P.M.T.S. SA, după deschiderea procedurii insolvenței și ridicarea dreptului de administrare al debitorului, reprezintă exclusiv interesele acționarilor societății debitoare, participând la procedură pe seama acestora numai că administratorul special în cadrul acestei participări nu poate apăra interesele acționarilor câtă vreme aceste interese nu sunt încă născute, așa încât de o reprezentare veritabilă a acestor interese ale acționarilor SC M.T.S.

SA de către administratorul special în contextul prevederilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, se poate vorbi din momentul în care SC M.T.S. SA este efectiv radiată din registrul comerțului și se constată că după închiderea procedurii insolvenței mai rămân bunuri care trec asupra acționarilor. Din moment ce la data dezbaterii apelului acționarilor SC M.T.S. SA, societatea pârâtă nu avea cum să fie încă radiată din registrul comerțului, datorită lipsei unei sentințe irevocabile de închidere a procedurii, acționarii nu pot invoca încă drepturi sau interese actuale, așa încât nu s-a putut crea un raport valabil de reprezentare între aceștia și administratorul special, fiind greșit a se aprecia că administratorul special reprezintă niște drepturi și interese eventuale ale acționarilor SC M.T.S.

SA, știut fiind ca o relație de reprezentare, chiar și legală, presupune ca reprezentatul să se afle în situația juridică de a fi reprezentat, or, în cauză, interesele acționarilor nu sunt la acest moment nici născute și nici actuale, prin urmare reprezentarea prin intermediul administratorului special se întemeiază nu pe o situație reală care reclamă protecție ci pe una ipotetică. Ca atare, în baza art. 161 C. proc. civ., aplicabil cauzei pe temeiul art. 298 C. proc. civ., tribunalul a anulat apelul declarat de intervenienta A.S.P.M.T.S. SA pe seama acționarilor SC M.T.S. SA. În privința apelului reclamantei SC S.K. SRL s-a apreciat că soluția judecătoriei este una care dă o justă interpretare modului în care se poate naște un drept de superficie, sentința primei instanțe făcând trimitere în mod pertinent la hotărârea din cauza Bock și Palade contra României.

În acea cauză C.E.D.O. a realizat un examen al jurisprudenței și doctrinei românești în materia modului de dobândire a unui drept de superficie, concluzionând că dreptul de superficie nu se poate naște din simplul fapt al edificării unei construcții pe terenul altuia, ci acest dezmembrământ al dreptului de proprietate izvorăște numai din acordul părților, din legat, din prescripție achizitivă sau din lege. Instanța de contencios european al drepturilor omului a subliniat în decizia amintită că aparența de drept nu intră în categoria acțiunilor și faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie și că simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, cu toată buna credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului.

Ca atare, deși reclamanta a edificat acele construcții într-o perioadă de timp în care justifica un titlu de proprietate asupra terenurilor, transferul patrimonial operat între ea și SC F.G. SRL nefiind pe atunci anulat în latura civilă a unui proces penal, o atare situație, nu poate conduce la dobândirea unui drept de superficie odată cu pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar eroarea comună obștească și invincibilă în care s-ar fi aflat reclamanta atunci când a contractat cu SC F.G. SRL a fost analizată ca o excepție de la efectele nulității actului juridic, de la repunerea în situația anterioară anulării actului și nu ca un mod de dobândire a unui drept real, așa cum este dreptul de superficie.

Reclamanta a susținut că la data edificării construcțiilor exista un acord perfect între proprietarul terenului și constructor, ambele calități revenindu-i ei înseși, numai că o atare situație juridică nu are nici valoarea juridică a unei confuziunii, instituție specifică dreptului succesoral, și nici a unui contract dintre proprietarul terenului și constructor, în acest ultim caz neputând fi vorba de un contract pentru că acesta presupune două sau mai multe voințe concordante și nu una singură. Tribunalul a constatat că reclamanta a construit când încă titlul său de proprietate asupra terenurilor nu era desființat, numai că o odată cu pronunțarea hotărârii judecătorești penale titlul său asupra terenurilor a încetat cu efect retroactiv, sub acest aspect fiind de arătat că din punct de vedere al accesiunii imobiliare artificiale și în lumina fostului art. 494 C. civ.

nici măcar constructorul de bună credință nu dobândește proprietatea asupra construcției, ci doar un drept de creanță, proprietarul terenului având alegerea de a-l indemniza pe constructor fie cu sporul valorii fondului fie cu valoarea materialelor și prețul muncii. Așa fiind, tribunalul a decis că reclamanta nu poate greva dreptul de proprietate al SC M.T.S. SA asupra terenurilor, cu un drept de folosință inclus în structura unui drept de superficie, ea bucurându-se numai de proprietatea asupra construcțiilor, așa cum dreptul i-a fost recunoscut în primă instanță, soluția sub acest aspect nefiind atacată de pârâta SC M.T.S. SA, prin urmare ceea ce nu s-a apelat nu poate forma obiectul unei verificări în calea de atac.

În consecință, apelul reclamantei s-a respins, ca nefondat. Împotriva acestei soluții au declarat recurs intervenienta A.S.P.M.T.S. SA și SC S.K. SRL ambele aducând deciziei recurate critici pentru nelegalitate și netemeinicie. În expunerea motivelor de recurs administratorul special A.S.P.M.T.S. SA a arătat că, față de dispozițiile art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, reclamanta nu poate avea drept de proprietate asupra construcțiilor edificate pe imobilul teren. A criticat respingerea cererii de numire a unui administrator special pentru reprezentarea societății, sentința civilă nr. 1202/2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.

În expunerea motivelor de recurs reclamanta SC S.K. SRL a învederat că raționamentul instanței era greșit, derivând dintr-o interpretare greșită și trunchiată a argumentelor expuse în decizia C.E.D.O., cauza Palade și Bock împotriva României. În virtutea calității de proprietar, reclamanta a construit pe propriile terenuri cu fonduri proprii, aspect constatat și prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert N.D., existând acord perfect între constructorul edificatelor și proprietarul terenului pe care s-a construit. Totodată, la 29 martie 2010 proprietar al terenului a devenit pârâta care, însă, nu mai poate ignora obligațiile asumate de proprietarul aparent aceasta cu atât mai mult cu cât proprietarul aparent SC S.K.

SRL a fost de bună credință, el aflându-se la momentul cumpărării într-o eroare comună și invincibilă. A subliniat că, rațiunea pentru care adagiul „error communis facit jus” este mai puternic, ține de principiul echității și de conservarea raporturilor juridice. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1096R din 28 mai 2013 a admis excepția lipsei capacității de folosință a SC M.T.S. SA, a anulat recursul intervenientei A.S.P.M.T.S. SA și a respins recursul declarat de reclamanta SC S.K. SRL.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 380/118/2005 al Tribunalului Specializat Cluj (executorie) s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru inexistența niciunui fel de bunuri de valorificat în condițiile în care nici un creditor nu a înțeles să avanseze suma necesară pentru o eventuală continuare a procedurii și s-a dispus, totodată, radierea debitoarei SC M.T.S. SA din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna. Începând cu 6 februarie 2013 societatea debitoare nu mai deținea folosința drepturilor sale procedurale, așa cum este reținut la art. 41 alin. (1) C. proc.

civ., fiind, astfel, întemeiată excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei SC M.T.S. SA. Consecință a închiderii procedurii debitoarei a încetat mandatul administratorului special, reprezentarea intereselor acționarilor debitoarei, în exercițiul atribuțiilor prevăzute de art. 18 din Legea nr. 85/2006, începând cu deschiderea procedurii, prin desemnarea sa de către adunarea generală a acționarilor și până la închiderea procedurii. Prin urmare, a conchis Curtea, administratorul special nu face dovada calității sale de reprezentant al acționarilor, mandatul său încetând de la data de 6 februarie 2013. Instanța de recurs a găsit incidente, în privința recursului declarat de această parte, dispozițiile art. 161 C. proc.

civ., privitoare la anularea recursului. Criticile întemeiate pe art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 nu au fost reținute, întrucât, pe de o parte, prin sentința de închidere a procedurii debitoarei s-a stabilit cu putere de lucru judecat inexistența în patrimoniul debitoarei a vreunui bun, radierea acesteia nefiind dispusă în condițiile art. 237 alin. (8) și alin. (9) din Legea nr. 31/1990. Criticile reclamantei întemeiate pe existența unui acord perfect între constructorul edificatelor și proprietarul terenului, aspect confirmat și prin raportul de expertiză topografică, nu au fost de asemenea reținute, întrucât odată cu pronunțarea hotărârii judecătorești penale, titlul său asupra terenurilor a încetat cu efect retroactiv, reclamanta bucurându-se doar de proprietatea asupra construcțiilor.

Curtea a mai reținut că instanțele de fond nu au interpretat trunchiat decizia C.E.D.O. din cauza Palade și Back versus Statul Român, concluzia fiind clară, dreptul de superficie nu se naște din edificarea unei construcții pe terenul altuia, el putând izvorî din acordul părților, din legat, prescripție achizitivă ori lege, aparența de drept neintrând în categoria acțiunilor ce ar justifica dreptul de superficie. La data de 4 octombrie 2013 (data poștei), A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc a învestit Înalta Curte cu cererea de revizuire a acestei decizii pronunțate în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea ei, a deciziei nr. 14A din 14 februarie 2013 a Tribunalului Covasna și a sentinței civile nr. 1202 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc.

În motivare, a arătat că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr. 316 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, în sensul în care trebuie să se întoarcă în patrimoniul societății SC M.T.S. SA toate activele fraudulos înstrăinate de către inculpații din cauza penală. La data de 12 februarie 2014, revizuenta și-a precizat temeiul juridic al cererii arătând că invocă și dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., interesele acționarilor societății SC M.T.S. SA Târgu-Secuiesc nefiind deloc apărate de către lichidatorul judiciar. La data de 24 februarie 2014, reclamanta SC S.K.

SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cereri de revizuire, a inadmisibilității, a netimbrării, a lipsei capacității procesuale de folosință a SC M.T.S. SA, a lipsei calității procesuale pasive a intimatei, excepția lipsei calității de reprezentant a A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc. A solicitat respingerea cererii de revizuire. La termenul de judecată din data de 27 februarie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare. Înalta Curte nu va reține ca fiind incidente cauzei excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei SC M.T.S. SA și a calității de reprezentant al revizuentei, întrucât, pe de o parte, calea de atac a fost formulată de A.S.P.M.T.S.

SA, care reclamă faptul că reprezintă interesele acționarilor și succesorilor acționarilor fostei societăți SC M.T.S. SA, iar, pe de altă parte, revizuenta a fost parte în litigiul soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită. Fiind o cale de retractare, în cadrul unei cereri de revizuire dezbaterile se limitează la admisibilitatea ei în raport de faptele pe care se întemeiază, neputând fi modificat cadrul procesual în spațiul căruia s-a soluționat litigiul finalizat prin decizia astfel atacată. În acest context, revizuenta are calitatea și interesul de a formula prezenta cale de atac, neinteresând lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei SC M.T.S. SA.

În ceea ce privește excepția netimbrării cererii, se reține că revizuentei nu i s-a pus în vedere obligația de a timbra cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că hotărârea judecătorească în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat a fost pronunțată într-o cauză penală. Înalta Curte reține că indicarea dispozițiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. este pur formală în raport de conținutul acestei norme. Criticile formulate de revizuentă, încadrabile în dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., nu susțin însă nici ipoteza acestui text legal. Revizuenta se plânge de faptul că nu și-a putut exercita efectiv un drept la apărare întrucât nu a putut pune concluzii în susținerea intereselor membrilor asociației și că lichidatorul judiciar nu a apărat interesul acționarilor.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Or, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 14 mai 2013, revizuenta, în calitate de interveninetă în recurs, a fost singura parte prezentă, prin reprezentantul său R.B.L., și care a pus concluzii orale asupra recursului său și a celui formulat de reclamanta SC S.K. SRL, astfel încât nu poate invoca o lipsă de apărare generată de o imposibilitate de prezentare generată de o împrejurarea mai presus de voința sa, ipoteza textului prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc.

civ. Învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. reține incidentă cauzei excepția tardivității cererii de revizuire, excepție invocată de intimata SC S.K. SRL. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, este de o lună și curge de la pronunțarea acestei hotărâri. În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în recurs, respectiv decizia civilă nr. 1096R din 28 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

În raport de data pronunțării acestei hotărâri, 28 mai 2013, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 28 iunie 2013. Cererea de revizuire a fost, însă, formulată la data de 4 octombrie 2013, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Întrucât este vorba despre un act de procedură trimis la instanță prin poștă, ca dată a formulării cererii de revizuire s-a luat în calcul, conform art. 104 C. proc. civ., data ștampilei poștei și nu data înregistrării cererii la grefa instanței, respectiv 7 octombrie 2013. Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc împotriva deciziei civile nr. 1096/R din 28 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.