ÎCCJ, Decizia nr. 143/2022

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 5537 din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva Deciziei nr. 28 din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile menționate la pct. 1, revizuenții A. și B. au declarat recurs, înregistrat sub nr. x/2022.

Prin criticile formulate, subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de revizuire a încălcat normele de drept material apreciind, în mod greșit, că în cauză nu sunt două hotărâri potrivnice, respectiv că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenții au susținut că Decizia civilă nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 640 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2019. Au arătat că, prin această din urmă hotărâre, Curtea de Apel Suceava a statuat cu autoritate de lucru judecat că instituția angajatoare era obligată prin hotărâre judecătorească la acordarea în continuare a sporului de mobilitate și confidențialitate și după apariția Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Însă, această chestiune a fost tranșată și în cadrul dosarului nr. x/2019, dar în mod diferit, de același complet de judecată. Prin urmare, există două hotărâri potrivnice referitoare la acordarea drepturilor salariale după data de 01 iulie 2017, deci, revizuirea Deciziei civile nr. 28 din 13 ianuarie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 se impune.

De asemenea, recurenții consideră că instanța de revizuire s-a limitat la o examinare sumară a cererii de revizuire.

Arată că au fost încălcate dispozițiile art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., deoarece nu a fost aplicat în cauză efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de revizuire.

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile recurenților cu privire la greșita apreciere de către instanța de revizuire a incidenței art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: ... există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte apreciază că instanța de revizuire a reținut în mod întemeiat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8, întrucât hotărârile pretinse a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Înalta Curte constată că, așa cum a reținut și instanța de revizuire, prin Decizia nr. 28 din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, a fost soluționată cererea reclamanților A. și B. de anulare a dispozițiilor din 30 august 2019, emise de pârâtul Primarul Municipiului Fălticeni și de menținere a dispozițiilor din 31 ianuarie 2018, emise de acesta referitoare la acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate, conform Deciziei nr. 681 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Suceava și de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Fălticeni la plata acestor drepturi salariale și după data de 01 august 2019, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă.

În ceea ce privește obiectul dosarului nr. x/2019, soluționat prin Decizia nr. 640 din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că acesta privește cererea reclamanților A. și B. privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Fălticeni la emiterea unei dispoziții privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate conform Deciziei nr. 681 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Suceava pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017 și obligarea la plata drepturilor salariale pentru această perioadă.

Așadar, în mod corect s-a constatat că nu există identitate de obiect între cele două litigii, reclamanții solicitând acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate conform Deciziei nr. 681 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Suceava pentru perioade de timp diferite.

De asemenea, prin memoriul de recurs, recurenții au invocat aplicarea greșită, în cauză, de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 430 și ale art. 431 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză). Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

Nici sub acest aspect critica recurenților nu este întemeiată, dat fiind că instanța de revizuire a constatat că prin decizia cu privire la care se consideră a fi fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prin decizia contestată, în cauză, nu s-a stabilit că este obligatorie acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate conform Deciziei nr. 681 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Suceava și după intrarea în vigoare a Legii salarizării unice nr. 153/2017.

Se reține că deși în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava a decis că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile salariale aferente sporului de mobilitate și confidențialitate conform Deciziei civile nr. 681 din 15 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, pentru perioada 01.07.2017 - 31.12.2017, nu conduce la concluzia că acele drepturi salariale se impun a fi acordate și după intrarea în vigoare a noii legi a salarizării unice.

Dimpotrivă, astfel cum a constatat și instanța de revizuire, în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava a reținut că hotărârea judecătorească invocată în cauză, anterioară noii legi de salarizare, nu mai operează în mod automat pe viitor, întrucât Legea nr. 157/2017 creează un nou sistem de salarizare, excluzând posibilitatea recunoașterii unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare intrării în vigoare a legii, aspect prevăzut cu suficientă claritate în art. 1 alin. (3) din lege "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege".

Prin urmare, în speță, contrar susținerilor recurenților, instanța a stabilit în mod întemeiat că nu este îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză, deoarece acestea au obiect diferit, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 431 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 5537 din 11 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2022.

GGC - ED