ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3334/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SIF T. SA

a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Buzău solicitând să se constate

nulitatea Hotărârii A.G.O. a acționarilor SC C. SA din data de 25 martie 2006.

Prin

sentința nr. 1186 din 3 iulie 2006 Tribunalul Buzău a admis excepția de

prematuritate și a respins acțiunea.

Prin

Decizia nr. 228 din 31 octombrie 2006 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Prin

sentința nr. 68 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Buzău a respins acțiunea,

reținând că adunarea generală a acționarilor a fost convocată cu respectarea

dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar dispozițiile

Regulamentului nr. 1/2006 al C.N.V.M. nu este aplicabil, nefiind în vigoare la

momentul adoptării hotărârii atacate.

A

reținut instanța de fond și faptul că dispozițiile art. 138 alin. (1) din

Regulamentul C.N.V.M. nu au caracter imperativ, nu sunt prioritare Legii nr. 31/1990,

iar dreptul la informare al acționarilor a fost respectat, toate documentele și

informațiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi fiind puse la

dispoziția acționarilor la sediul societății.

De

asemenea, nerespectarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

nu este sancționată cu nulitatea hotărârii. Mai mult, adunarea generala a

propus în unanimitate ca secretar de ședință sa fie numitul S.V. Neîntemeiată

s-a reținut și critica vizând acordarea unei părți din profit către

administratori și cenzori, o atare posibilitate fiind prevăzută de art. 178 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990, R.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta SIF T. SA, solicitând admiterea

apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea acțiunii și anularea

hotărârii A.G.O.A. din

25

martie 2006.

Prin

Decizia

nr.

85 din 25 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis apelul și a schimbat în tot

sentința în sensul că a admis acțiunea și a anulat Hotărârea A.G.O.A. din 25

martie 2006.

Pentru

a se pronunța astfel,

în

ceea ce privește încălcarea obligației de informare a pieței reglementate Rasdaq

și a C.N.V.M., curtea de apel a constatat ca fiind reală susținerea apelantei

cu privire la rectificarea erorii materiale strecurate în cuprinsul acțiunii

introductive și, implicit, motivarea eronată a instanței de fond referitoare la

Regulamentul nr. 1/2006.

Curtea

de apel a mai reținut, însă, și faptul că Regulamentul nr. 13/2004 nu a fost

publicat în M. Of., situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 78

din Constituția României, nu poate fundamenta pronunțarea unei hotărâri

judecătorești.

Susținerea

apelantei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 243 alin. (5) din Legea nr.

297/2004 s-a apreciat ca neîntemeiată, curtea de apel constatând faptul că

pârâta SC C. SA Buzău a pus la dispoziția acționarilor toate documentele și

informațiile necesare legate de această adunare generală ordinară, la sediul

său, în perioada 1 martie - 17 martie 2006.

Curtea de apel a

reținut, însă, faptul că, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, alegerea secretarului trebuie făcută din rândul acționarilor,

prevedere legală încălcată de către pârâtă, fără a arăta și consecințele în

privința valabilității acesteia.

Totodată,

curtea de apel a constatat, însă faptul că hotărârea atacată încalcă

prevederile art. 183 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la

momentul adoptării acesteia. Astfel, textul menționat prevedea posibilitatea

repartizării profitului exclusiv către acționari/fondatori, și nu către

salariați și administratori, situație în care hotărârea este lovită de

nulitate. Vătămarea produsă prin încălcarea prevederilor legale menționate este

evidentă, fiind diminuată cota de profit cuvenită acționarilor/fondatorilor.

În acest sens, s-a

reținut faptul că instanța de fond a aplicat eronat prevederile art. 183 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990, R. textul indicat în considerentele sentinței și

avut în vedere la pronunțare nefiind în vigoare la momentul adoptării hotărârii

A.G.O.A. în litigiu.

Ca urmare, pârâta a

declarat recurs, în termenul legal, invocând motive de nelegalitate, în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat, în esență, că Regulamentul nr. 1/2006 al

C.N.V.M. nu este incident în cauză, au fost respectate dispozițiile legale

privind informarea acționarilor, conform art. 243 alin. (5) din Legea nr. 146/2004

hotărârea a fost luată cu majoritate de voturi din procentul de 97,69 % de

participare a acționarilor la vot, iar hotărârea nu prejudiciază interesele

acestora.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din

hotărârea instanței de apel, ceea ce a stat la baza schimbării hotărârii

instanței de fond este doar admiterea motivului de apel care a vizat

nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 183 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990,

R, încât referirile din recurs la motivarea dată celorlalte critici aduse prin

apel de intimata - reclamantă sunt lipsite de interes, neprejudiciind-o în

niciun fel pe recurenta - pârâtă.

În schimb, așa cum

rezultă din dezvoltarea recursului, recurenta - pârâtă nu arată motivele pentru

care instanța de apel ar fi făcut o greșită aplicare a

art. 183 alin. (4)

din Legea nr. 31/1990,

R, care să atragă astfel nelegalitatea hotărârii și să justifice admiterea

recursului.

Or, așa cum bine a

reținut instanța de apel la data adoptării hotărârii A.G.O.A., potrivit

art. 183 alin. (4) în

redactarea de la data adoptării hotărârii nu era permisă repartizarea către

administratori și salariați a unei părți din profitul societății.

Textul de lege are

caracter imperativ, neavând relevanță juridică din această perspectivă faptul

că hotărârea a fost adoptată cu majoritate, iar interesul restului acționarilor

este, evident, afectat față de dreptul acestora de a primi dividende în raport

de acțiunile deținute.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat, iar

hotărârea va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC C. SA Buzău împotriva Deciziei nr. 85 din 25 aprilie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2008.