ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 234/2013

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.E.V. a chemat în judecată pe pârâții Universitatea „S.H.” - F.D.A.P. și M.E.C.T.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta Universitatea „S.H.” să elibereze diploma de licență ca urmare a promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar pârâta M.E.C.T.S. să înlăture orice obstrucție pentru eliberarea diplomei de licență. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este absolventă a Universității „S.H.”- Facultatea de Drept și Administrație Publică, forma de învățământ I.D. și, cu toate că a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, cele două pârâte refuză să-i emită diploma de licență.

Apărările formulate de pârâți Pârâta Universitatea „S.H.” a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S., solicitând să fie obligat pârâtul să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la pronunțarea hotărârii. Consideră pârâta că nu este în culpă în ceea ce privește tipărirea diplomei de licență, culpa aparținând M.E.C.T.S., care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2009, obligație ce îi revine, conform Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 404 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamantă; - a obligat pârâta Universitatea „S.H.” să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă, pentru sesiunea iulie 2009; - a admis, în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea „S.H.”; - a obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat, constând în diploma de licență pentru reclamantă; - a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei, respectiv a chematului în garanție, la plata unei amenzi civile, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor, se face printre altele și cu diploma de absolvire care în baza dispozițiilor art. 20 din lege se poate solicita Senatului instituției de învățământ superior. Așa cum rezultă din cap. VII din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâta Universitatea „S.H.”, aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptățite diploma de licență. Din adeverința emisă de pârâta Universitatea „S.H.”, rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată în științe economice. Referitor la specializarea urmată de reclamantă pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, instanța a constatat că, așa cum rezultă din comunicatul conducerii universității, aceasta informează opinia publică despre faptul că „Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale”. Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate rezultă că Universitatea „S.H.” organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995. În art. 4 din același Regulament se definește noțiunea învățământului la distanță, formă de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză. Din probatoriul administrat, instanța a reținut că reclamanta a urmat cursurile organizate de pârâtă și este licențiată în drept, motiv pentru care este îndreptățită să i se elibereze diploma de licență. Cu referire la cererea de chemare în garanție a ministerului, instanța a reținut că, pentru tipărirea diplomelor de licență, instituția de învățământ are nevoie de avizul M.E.C., iar, din probele administrate, rezultă că ministerul pârât nu a făcut dovada celor susținute privind respectarea obligațiilor prevăzute de lege. Cu privire la obligarea pârâtelor la plata de amenzi civile, s-a reținut că nu se impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că nu ar executa prezenta hotărâre

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs M.E.N., în temeiul art. 304 pct. 4 și 7 C. proc. civ., solicitând modificarea acestei, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit M.E.C.T.S. și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S., fără însă a înlătura apărările formulate de minister și fără a cuprinde motivele pe care se sprijină în hotărârea dată. A învederat recurentul că, interpretând în mod trunchiat și greșit prevederile legale incidente, precum și materialul probator depus la dosar, judecătorul fondului a ajuns la o soluție netemeinică și nelegală în ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H. București împotriva M.E.C.T.S. Între M.E.C.T.S. și Universitatea S.H., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri. Responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Or, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. În concluzie, a menționat recurentul, prin adresele din 21 iunie 2010, din 25 octombrie 2010, din 29 noiembrie 2010, și din 13 octombrie 2010, ministerul a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității S.H. din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual la motivele de recurs și, arătând în esență, că ministerul pârât a încălcat sistematic O.M.E.C.T. nr. 2284/2007 și nr. 3304/2006 ceea ce a dat naștere la abuzuri și discriminări. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul - chemat în garanție, a apărărilor formulate prin întâmpinare, cât și sub toate aspectele,în baza prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., critica întemeiată pe acest text legal, nu poate fi primită. Norma legală precitată folosește sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”, ceea ce presupune intervenția autorității judecătorești în activitatea puterii executive sau legislative, așa cum rezultă din dispozițiile legii fundamentale sau din legile organice. Or, în nici un caz nu se poate susține că prin sentința pronunțată de către judecătorul fondului s-ar fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de stat, pentru că instanța nu a săvârșit nici un act care intră în atribuțiile altor organe aparținând puterilor mai sus amintite. Dimpotrivă, instanța nu s-a substituit M.E.C.T.S. sau altui organ din sfera activității executive, cu atribuții în domeniul educației, ci a exercitat controlul judecătoresc de legalitate reglementat de Legea nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămați în drepturile prevăzute de lege sau în interesele lor legitime (protejate de lege) cadrul legal pentru a obține desființarea efectelor juridice ale actelor administrative, respectiv sancționarea refuzului nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept. Tot neîntemeiată este și invocarea prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest text de lege consacră două ipoteze diferite: prima, nemotivarea hotărârii; a doua, existența în cuprinsul hotărârii a unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. După cum se poate lesne observa, hotărârea instanței de fond este motivată, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De altfel, în cadrul acestui motiv de recurs, Înalta Curte observă că recurentul a dezvoltat critici care susțin incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă acestea nu pot fi primite. În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă. Susținerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență pentru specializarea pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H. București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă. Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Beian c. României). 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului declarat de M.E.C.T.S., ca nefondat.