ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 234/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 234/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

N.E.V. a chemat în judecată pe pârâții Universitatea „S.H.” - F.D.A.P. și M.E.C.T.S.,

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta

Universitatea „S.H.” să elibereze diploma de licență ca urmare a promovării

examenului de licență sesiunea iulie 2009, în termen de 30 de zile de la

pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, iar pârâta M.E.C.T.S. să înlăture orice obstrucție pentru eliberarea

diplomei de licență.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că este absolventă a Universității „S.H.”- Facultatea

de Drept și Administrație Publică, forma de învățământ I.D. și, cu toate că a

promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, cele două pârâte

refuză să-i emită diploma de licență.

formulate de pârâți

Pârâta Universitatea

„S.H.” a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a

M.E.C.T.S., solicitând să fie obligat pârâtul să aprobe tipărirea formularelor

tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru

reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la pronunțarea

hotărârii.

Consideră pârâta că nu

este în culpă în ceea ce privește tipărirea diplomei de licență, culpa

aparținând M.E.C.T.S., care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate

pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2009,

obligație ce îi revine, conform Regulamentului privind regimul actelor de

studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007.

instanțe

Prin sentința nr. 404

din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis acțiunea

formulată de reclamantă;

- a obligat pârâta

Universitatea „S.H.” să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul

la diplomă, pentru sesiunea iulie 2009;

- a admis, în parte cererea

de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea „S.H.”;

- a obligat chematul

în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat, constând în diploma de

licență pentru reclamantă;

- a respins capătul

de cerere privind obligarea pârâtei, respectiv a chematului în garanție,

la plata unei amenzi civile, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii

aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007,

după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează

adeverința de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor,

se face printre altele și cu diploma de absolvire care în baza dispozițiilor art.

20 din lege se poate solicita Senatului instituției de învățământ superior.

Așa cum rezultă din

cap. VII din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor

emisă de pârâta Universitatea „S.H.”, aceasta s-a obligat să elibereze

persoanelor îndreptățite diploma de licență.

Din adeverința emisă

de pârâta Universitatea „S.H.”, rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină

examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat

astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă

că este licențiată în științe economice.

Referitor la

specializarea urmată de reclamantă pentru care instituția de învățământ nu avea

autorizare sau acreditare provizorie, instanța a constatat că, așa cum rezultă

din comunicatul conducerii universității, aceasta informează opinia publică

despre faptul că „Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate

specializările din cadrul facultăților sale”.

Din dispozițiile art.

2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate rezultă că

Universitatea „S.H.” organizează formele de învățământ la distanță și cu

frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.

În art. 4 din același Regulament se definește noțiunea învățământului la distanță,

formă de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză.

Din probatoriul

administrat, instanța a reținut că reclamanta a urmat cursurile organizate de

pârâtă și este licențiată în drept, motiv pentru care este îndreptățită să i se

elibereze diploma de licență.

Cu referire la cererea

de chemare în garanție a ministerului, instanța a reținut că, pentru tipărirea

diplomelor de licență, instituția de învățământ are nevoie de avizul M.E.C.,

iar, din probele administrate, rezultă că ministerul pârât nu a făcut dovada

celor susținute privind respectarea obligațiilor prevăzute de lege.

Cu privire la

obligarea pârâtelor la plata de amenzi civile, s-a reținut că nu se

impune, întrucât din nici un act aflat la dosar nu rezultă faptul că nu ar

executa prezenta hotărâre

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs M.E.N., în temeiul art. 304 pct.

4 și 7 C. proc. civ., solicitând modificarea acestei, în sensul

respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Cu

privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

recurentul consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a

depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat M.E.C.T.S. să aprobe

furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor

persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale.

Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității

studiilor universitare, s-a substituit M.E.C.T.S. și a decis să acorde diplome,

fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs

firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Cu

privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurentul a arătat că instanța de fond a admis cererea de chemare în

garanție a M.E.C.T.S., fără însă a înlătura apărările formulate de

minister și fără a cuprinde motivele pe care se sprijină în hotărârea

dată.

A

învederat recurentul că, interpretând în mod trunchiat și greșit prevederile

legale incidente, precum și materialul probator depus la dosar, judecătorul

fondului a ajuns la o soluție netemeinică și nelegală în ceea ce privește

admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Universitatea S.H.

București împotriva M.E.C.T.S.

Între

M.E.C.T.S. și Universitatea S.H., instituție de învățământ superior cu

personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina

admiterea unei asemenea cereri.

Responsabilitatea

gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în

exclusivitate instituției de învățământ superior, iar actele de studii pot fi

eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și

care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată

să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii

în anul I de facultate. Or, aceste acreditări/autorizări provizorii sunt

aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

În

concluzie, a menționat recurentul, prin adresele din 21 iunie 2010, din 25 octombrie

2010, din 29 noiembrie 2010, și din 13 octombrie 2010, ministerul a avizat

achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate

absolvenților Universității S.H. din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă

Universitatea S.H. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat, răspunzând punctual la motivele de recurs și, arătând în

esență, că ministerul pârât a încălcat sistematic O.M.E.C.T. nr. 2284/2007

și nr. 3304/2006 ceea ce a dat naștere la abuzuri și

discriminări.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurentul - chemat în garanție, a

apărărilor formulate prin întâmpinare, cât și sub toate aspectele,în baza

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

și de drept relevante

În ceea ce privește motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., critica întemeiată pe

acest text legal, nu poate fi primită.

Norma legală precitată

folosește sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”, ceea ce presupune

intervenția autorității judecătorești în activitatea puterii executive sau

legislative, așa cum rezultă din dispozițiile legii fundamentale sau din legile

organice.

Or, în nici un caz nu

se poate susține că prin sentința pronunțată de către judecătorul fondului s-ar

fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de stat, pentru că

instanța nu a săvârșit nici un act care intră în atribuțiile altor organe

aparținând puterilor mai sus amintite.

Dimpotrivă, instanța

nu s-a substituit M.E.C.T.S. sau altui organ din sfera activității executive,

cu atribuții în domeniul educației, ci a exercitat controlul judecătoresc de

legalitate reglementat de Legea nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămați

în drepturile prevăzute de lege sau în interesele lor legitime (protejate de

lege) cadrul legal pentru a obține desființarea efectelor juridice ale actelor

administrative, respectiv sancționarea refuzului nejustificat de a satisface o

cerere privitoare la un drept.

Tot neîntemeiată este

și invocarea prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acest text de lege

consacră două ipoteze diferite: prima, nemotivarea hotărârii; a doua, existența

în cuprinsul hotărârii a unor motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

După cum se poate

lesne observa, hotărârea instanței de fond este motivată, pe de o parte, iar pe

de altă parte, nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

De altfel, în cadrul

acestui motiv de recurs, Înalta Curte observă că recurentul a dezvoltat critici

care susțin incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă acestea nu pot fi

primite.

În

mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat

chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de

licență pentru reclamantă.

Susținerile

din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a

hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să

funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de

studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul

cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de

învățământ la distanță.

Odată

ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub

aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în

favoarea acesteia a diplomei de licență pentru specializarea pe care au

absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art.

7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007,

și cererea Universității S.H. București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe

tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.

În

mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi

asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în

care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de

licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a

acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă

competentă.

Pe

de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a

aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și

suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile

nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29

noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr.

708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția

din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței

și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea

cauza Beian c. României).

al soluției adoptate în recurs

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate

în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se

dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 și al art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., respingerea recursului declarat de M.E.C.T.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritare de

voturi,

Respinge recursul declarat

de M.E.C.T.S. împotriva sentinței nr. 404 din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2013.