ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5340/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 872 din 26 septembrie 2012 a Consiliului de Administrație din localitatea Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții Ș.C. și Ș.S. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele C.C.S.D. – D.D. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Sentința nr. 318 din 16 iunie 2010 a Consiliului de Administrație din localitatea Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Tribunalului judetean Dolj cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 10466/2005 a Primarului Municipiului Craiova S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Ș.C.

și Ș.S., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor – C.C.S.D. A fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor să emită reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în loc. C. jud., D., conform Dispoziției nr. 10466/2005 a Primarului Municipiului Craiova. S-a respins acțiunea față de A.N.R.P. și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii. S-a respins cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Sentința a rămas definitivă prin Decizia nr. 2403 din 28 aprilie 2011 prin care s-a respins recursul.

Prezentul demers judiciar al reclamanților vizează refuzul instituției publice obligate prin sentința menționată de a emite titlul de despăgubire în termenul stabilit de instanță. Prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt stabilite reguli derogatorii de la dispozițiile de drept comun în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, în considerarea faptului că autoritățile sau instituțiile publice, reprezentând statul în raporturile cu particularii, trebuie să se conformeze în termen util hotărârilor judecătorești pronunțate pentru corijarea propriilor erori în exercitarea puterii publice. Se instituie astfel o sancțiune pecuniară în sarcina conducătorului autorității publice, sancțiune care, în condițiile alin. (3) din art. 24 din lege, poate căpăta conotații penale.

Însă, așa cum se desprinde din economia textelor menționate, simpla neexecutare a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci și de împrejurările concrete ale speței. Culpa conducătorului autorității publice în executarea hotărârii judecătorești este ceea ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, căci orice sancțiune trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare din formele sale.

În acest sens este jurisprudența recentă a Curții de la Strasbourg care a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești. În cauza F. C. a României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care ar fi circumstanțele. Atunci când autorităților sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 paragraful 1 din Convenție. În speță, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/ 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”. Ulterior, prin Legea nr. 117/2012, durata suspendării emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri a fost prorogată până la data de 15 mai 2013. Având în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D. de emitere a titlurilor de despăgubire, precum si faptul ca in aprecierea atitudinii de pasivitate a paraților este cuprinsa inclusiv perioada de judecata in prezenta cauza, Curtea a arătat că nu poate fi reținută culpa pârâților în neexecutarea hotărârii irevocabile.

Din acest punct de vedere, având în vedere finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită solicitarea reclamanților din ultima precizare a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 29% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Ș.C.

și Ș.S. considerând-o netemeinică. În motivele de recurs a fost criticată soluția instanței de fond: - instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nu se poate efectua un control judiciar. S-a arătat că instanța a dispus respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui C.C.S.D. pe considerentele că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și că perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D. Pentru instanța de fond nu a avut nicio relevanță juridică pasivitatea C.C. pentru stabilirea despăgubirilor manifestată timp de peste 1 an de zile, respectiv de la data de 28 mai 2011 dată de la care trebuia să fie deja executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la 15 martie 2012 când O.U.G.

nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of. - hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012. Instanța a interpretat, în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că, prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare silită, specială, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurenților, pentru că timp de 1 an nu a fost pusă în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, instanța ar fi trebuit să sancționeze pe Președintele C.C.S.D. – D.D. cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, respectiv, pentru fiecare zi cu care s-a întârziat executarea hotărârii, până la data de 15 martie 2012. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanții au solicitat instanței de fond amendarea Președintelui C.C.

cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în localitatea Craiova, judetul Dolj. Această solicitare a fost determinată de neexecutarea Sentinței nr. 318 din 18 iunie 2010 pronunțată de C.A.a loc.Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2403 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casatie si Justitie. - secția de contencios administrativ și fiscal. Prin această sentință, C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în localitatea Craiova, judetul Dolj, fără a fi stabilit un termen pentru executare.

În aceste condiții, în raport de rămânerea irevocabilă a sentinței și de expirarea termenului de 30 de zile pentru executare, C.C.S.D. trebuia să execute hotărârea până la 28 mai 2011 dar din probele depuse la dosar rezultă că nici la data introducerii acțiunii la instanța de fond și nici ulterior hotărârii nu a fost executată. Instanța de fost a intrat în cercetarea fondului, astfel că nu sunt fondate aceste critici din recurs, având în vedere că a făcut referiri la obligația de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ și la culpa conducătorului autorității publice care trebuie dovedită. Însă, criticile din recurs ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G.

nr. 4/2012 sunt fondate. La 15 martie 3012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, începând cu acea dată s-a suspendat pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, începând cu acea dată, s-a suspendat pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum ți procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Ulterior, prin Legea nr. 117/2012 durata suspendării a fost prelungită până la 15 mai 2013. Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că perioada prezentului litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D. de emitere a titlurilor de despăgubire deoarece nu a analizat atitudinea autorității publice pentru perioada cuprinsă între 28 mai 2011, când a expirat termenul de 30 de zile pentru executarea hotărârii judecătorești irevocabile și data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012. Din probele administrate în cauză rezultă că perioada de aproape 9 luni dovedește pasivitatea autorității publice în executarea hotărârii judecătorești prin care a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri având în vedere că nu a fost luată nicio măsură care să dovedească măcar începerea executării (de exemplu desemnarea evaluatorului, întocmirea raportului de evaluare).

Organizarea defectuoasă a activității autorității publice obligate la respectarea unei hotărâri judecătorești nu exonerează de răspunderea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorul autorității publice. Mai mult, ignorarea de către o autoritate publică a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin neexecutarea acesteia în termenul prevăzut de lege, aduce atingere chiar principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Alta este situația perioadei ulterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 când toate procedurile administrate prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 au fost suspendate prin lege și nu mai poate fi analizată culpa autorității publice în neexecutare.

De altfel, chiar recurenții au solicitat aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/ 2004 numai până la 15 martie 2012. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi admisă, în parte, acțiunea reclamanților și se va dispune amendarea Președintelui C.C.S.D. cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 28 mai 2011 și până la 15 martie 2012. Referitor la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor se constată că în fața instanței de fond nu s-au depus probe în acest sens, iar în motivele de recurs nu au fost formulate critici sub aspectul respingerii acestui capăt de cerere.

În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, și acest capăt de cerere este nefondat pentru că nu s-a făcut dovada efectuării acestora de către reclamanți. Urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, precum și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții Ș.C. și Ș.S. împotriva Sentinței civile nr. 872/2012 din 26 septembrie 2012 a C.A. a loc.C. - secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților Ș.C. și Ș.S. Dispune amendarea Președintelui C.C.S.D. cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 28 mai 2011 și până la 15 martie 2012. Respinge capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, precum și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.