ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița la data de 19 iulie 2012 reclamanta SC E.D.B. SA a solicitat obligarea pârâtului C.D. la plata sumei de 4.008,98 RON, cu titlul de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a distrugerii stâlpului de iluminat public de pe DN 57 str. C., Oravița, în urma producerii unui accident rutier. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-art. 999 C. civ. Prin sentința civilă nr. 713 din 2 octombrie 2012 Judecătoria Oravița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că sunt incidente prevederile art. 5 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, care, în speța de față, este în Municipiul Brașov str. L. Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 14152 din 11 noiembrie 2013, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de chemata în garanție SC O.V.I.G. SA, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. În motivare, judecătoria a arătat că, față de obiectul acțiunii, care este răspundere civilă delictuală, sunt aplicabile prevederile art. 10 C. proc.

civ. și ale art. 12 C. proc. civ. Astfel, în materia răspunderii civile delictuale, se prevede competență teritorială alternativă între instanța de domiciliu a pârâtului și instanța de la locul producerii faptului delictual. În consecință, reclamantul a ales instanța competentă ca fiind instanța de la locul producerii faptului delictual, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Oravița. Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 10 pct. 8 C. proc. civ. „În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: „(…) în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt”, iar conform art. 12 C. proc.

civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”. În speța de față, acțiunea promovată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a distrugerii stâlpului de iluminat public de pe DN 57 str. C., Oravița, în urma producerii unui accident rutier, fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 998-art. 999 C. civ. Ca urmare, în cauză operează competența teritorială alternativă între cele două instanțe aflate în conflict. Prin înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoriei Oravița, care este instanța de la locul producerii faptului delictual, reclamanta a ales între cele două instanțe, deopotrivă competente.

Potrivit art. 12 C. proc. civ., dreptul de a alege dintre mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, iar din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența acelei instanțe. În consecință, instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale. Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect obligarea la plata de despăgubiri, formulată de reclamanta SC E.D.B. SA în contradictoriu cu pârâtul C.D., în favoarea Judecătoriei Oravița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Oravița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.