ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2015

Asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 17 iunie 2013,

reclamanta V.F. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA România, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 2500 euro, reprezentând suma maximă a

valorii de despăgubire a contravalorii distrugerilor produse și a bunurilor

sustrase de către autori necunoscuți, la data de 25 ianuarie 2012, în imobilul

proprietatea sa situat în Constanța, în baza poliției de asigurare nr. XXX din

04 august 2011 emisă de SC A.R.A.  SA - Sucursala Iași.

Prin

Sentința civilă nr. 10841 din 02 octombrie 2014, Judecătoria Iași a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că, întrucât

părțile nu au stipulat în contractul de asigurare locul executării obligației

și nici nu au dovedit existența unei convenții, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în

judecată se face la sediul pârâtului.

Primind

dosarul spre soluționare, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat, la

rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași

și, constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a decide.

Pentru

a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că

art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în materie de asigurare cererea

privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția

căreia se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate și locul unde s-a

produs riscul asigurat, iar potrivit art. 116 din același act normativ,

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, cu precizarea că

opțiunea reclamantului nu poate fi contestată dacă a fost sesizată una dintre

instanțele competente alternativ. În caz contrar, pârâtul (nu și instanța,

întrucât competența teritorială alternativă este reglementată prin norme

dispozitive) va putea invoca excepția de necompetență prin întâmpinare sau,

dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de

judecată la care părțile sunt legal citate în fata primei instanțe.

S-a

constatat că dintre instanțele competente alternativ, reclamanta a ales

instanța de la domiciliul său, opțiune care nu poate fi contestată de pârât și

în niciun caz de instanță, fiind în discuție o normă de competență de ordine

privată.

În

plus, s-a reținut că nu există niciun motiv pentru sesizarea Judecătoriei

Sectorului 1 București, având în vedere că sediul pârâtei la data sesizării

instanței era în Sectorul 3 București, domiciliul asiguratului este în Iași,

iar în Constanța se aflau bunurile asigurate și locul unde s-a produs riscul

asigurat

În

concluzie, s-a reținut că, față de obiectul acțiunii și de reglementările

incidente în materie, sub aspectul competentei teritoriale, Judecătoria Iași

era competentă, fiind instanța de la domiciliul reclamantei.

S-a

mai reținut că Judecătoria Iași a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează competența

teritorială a instanțelor, întrucât la primul termen de judecată a constatat că

este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

La

al doilea termen de judecată au fost puse în discuție excepțiile invocate prin

întâmpinare, instanța amânând pronunțarea asupra acestora la data de 29 mai

cauzei se impune punerea în discuția părților a excepției lipsei competenței

teritoriale a instanței, motiv pentru care a repus cauza pe rol, stabilind

termen la 18 septembrie 2014. După o nouă amânare de pronunțare, prin Sentința

civilă nr. 10841 din 02 octombrie 2014, Judecătoria Iași a admis excepția

lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu

motivarea că aceasta ar fi instanța de la sediul pârâtei, deși pârâta a fost

citată la sediul său, în sectorul 3 al municipiului București, sediu pe care,

de altfel, l-a indicat și în întâmpinare.

Înalta

Curte, competentă sa soluționeze conflictul negativ de competență, conform art.

133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele

considerente:

Regula

de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107

alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se

introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu

pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula

înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o

dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de

vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să

se judece la o altă instanță.

Sunt

însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă

astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente

și alte instanțe.

În

speță, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în despăgubiri pentru

distrugerea și sustragerea de bunuri de către autori necunoscuți din imobilul

proprietatea sa, situat în Constanța, în baza unei polițe de asigurare încheiate

cu pârâta SC A.R.A. SA.

În

ceea ce privește competența teritorială în materie de asigurări, art. 115 alin.

(1) C. proc. civ. stabilește că cererea privitoare la despăgubiri se va putea

introduce și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul

asiguratului, bunurile asigurate și locul unde s-a produs riscul asigurat.

Așadar,

potrivit textului de lege sus-menționat, în materie de asigurare competența

teritorială de soluționare a cauzelor nu este una exclusivă, ci alternativă.

Art.

116 C. proc. civ., prevede că în toate cazurile de competență teritorială

alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține

reclamantului,

Odată

ce reclamantul a introdus cererea la una dintre instanțele competente potrivit

legii, nici reclamanta și nici instanța nu mai pot reveni asupra ei, întrucât

prin introducerea acțiunii s-a fixat competența instanței respective,

competență ce ar putea fi contestată numai de către pârât prin întâmpinare sau

cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

În

speță, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Iași, ceea ce înseamnă că instanța nu putea să o invoce din oficiu,

desesizându-se în favoarea unei alte instanțe.

Mai

mult, este de reținut că Judecătoria Sectorului 1 București nu este instanța

competentă teritorial să soluționeze cauza în niciuna din ipotezele prevăzute

de competența alternativă reglementată de art. 115 C. proc. civ., întrucât

sediul pârâtei la data sesizării instanței era în Sectorul 3 București, domiciliul

asiguratului este în Iași, iar bunurile asigurate și locul unde s-a produs

riscul asigurat este în Constanța.

Ca

atare, cum reclamanta, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., a înțeles să

introducă acțiunea la una dintre instanțele prevăzute de art. 115 alin. (1) C.

proc. civ., respectiv la Judecătoria Iași, instanța în a cărei circumscripție

își are domiciliul, acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

În

consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015,

Procesat

de GGC - GV