ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2016

Decizia nr. 1235/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

25 februarie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei CNA nr. 116 din 06 februarie 2014 și exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 50.000 RON aplicată prin aceasta.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1754 din 03 iunie 2014, Curtea de Apel Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea promovată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca nefondată.

A apreciat instanța de fond că nu au fost încălcate prevederile art. 31 din Regulament, întrucât, contrar susținerilor reclamantei, în ședința din 28 ianuarie 2014, deși s-a inclus pe ordinea de zi reluarea votului, această chestiune a fost reprogramată.

Prin urmare, după ce decizia de sancționare nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată în ședința din 23 ianuarie 2014, votul asupra acesteia a fost reluat într-o singură ședință ulterioară, cea din 06 februarie 2014, când decizia a fost adoptată, fiind așadar respectate prevederile regulamentare invocate de reclamantă, care nu impun condiția ca ședințele să fie consecutive, ci se mărginesc a impune o limită de două ședințe pentru repunerea în discuție de către autoritate a problemelor analizate, concluzie ce se desprinde din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 și 32 din Regulament, acesta din urmă statuând că „Membrii Consiliului au dreptul să solicite rediscutarea unei probleme sau a unei decizii, după ce aceasta a fost adoptată, o singură dată și pe baza unor argumente întemeiate”.

Pentru aceste considerente, sancționarea reclamantei pentru emisiunea B. din 14 ianuarie 2014 fiind supusă la vot în doar două ședințe, inițial în 23 ianuarie 2014, cu reluarea votului în 06 februarie 2014, a apreciat instanța fondului că au fost respectate prevederile art. 31 din Regulament, a căror încălcare a fost invocată de reclamantă drept unic motiv de nelegalitate a deciziei atacate, astfel că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea cererii de recurs, în esență reclamantul a arătat următoarele:

Instanța de fond a respins ipoteza recurentei privind existența unei cauze de nulitate a actului administrativ, întemeiată pe încălcarea prevederilor art. 31 din Regulament.

Instanța a invocat în mod greșit faptul că prevederile art. 31 din Regulement nu pot fi interpretate în sensul că supunerea la vot a unei propuneri de sancționare trebuie să se petreacă în cadrul a două ședințe consecutive ale Consiliului. „Prevederile regulamentare invocate de reclamanta (...) nu impun condiția ca ședințele să fie consecutive, ci se mărginesc a impune o limită de două ședințe pentru repunerea în discuție de către autoritate a problemelor analizate”.

Consideră recurenta că motivarea dată de instanță reprezintă o greșită interpretare și aplicare a normei.

Interpretarea gramaticală, potrivit sensului cuvintelor textului de regulament, conduce la concluzia că cele două ședințe, în care problema posibila abatere poate fi supusă dezbaterii și votului, trebuie să fie consecutivă.

Art. 31 din Regulament stabilește că, în mod firesc, o posibilă abatere este supusă analizei și votului Consiliului într-o primă ședință.

Dacă însă în această primă ședință „nu vor fi obținute cele șase voturi necesare pentru adoptarea unei decizii, votul se reia în ședința următoare”.

Expresia „ședința următoare” nu poate avea alt înțeles decât cel al ședinței consecutive (al ședinței care urmează imediat după), primei ședințe în care nu au fost obținute voturile necesare adoptării unei decizii.

Interpretarea logică, potrivit principiului reductio ad absurdum, a textului din regulament contrazice interpretarea pe care instanța de fond a dat-o normei.

Stabilind ca cele două ședințe la care face referire art. 31 din Regulament nu trebuie să fie consecutive, ci pot fi două ședințe oarecare din punct de vedere al situării lor în timp, instanța de fond consacră ideea că între prima ședință în care decizia nu a putut fi adoptată din cauza neîntrunirii numărului de voturi și cea de-a doua ședință în care posibila abatere poate fi supusă din nou votului, ar putea trece orice perioadă de timp, oricât de îndelungată.

Practic, potrivit interpretării dată de instanța de fond, CNA ar putea adopta o decizie de sancționare la orice moment, indiferent de cât timp ar fi trecut de la data săvârșirii abaterii.

Capacitatea Consiliului de a aplica o sancțiune ar deveni în acest fel liberă de orice restricții de natură prescriptivă, aspect care ar situa deciziile CNA într-o sferă favorizată față de orice altă formă de răspundere civilă, contravențională și chiar penală.

O asemenea ipoteză nu poate fi primită întrucât ar înfrânge, principiul securității raporturilor juridice. Acest principiu stabilește inclusiv regula că o măsură administrativă, chiar și de natură sancționatorie, trebuie să fie certă, neechivocă, iar aplicarea ei trebuie să fie previzibilă pentru cei cărora li se adresează.

Apărările intimatului

Împotriva recursului intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamanta SC A. 3 SA împotriva sentinței civile nr. 1754 din 03 Iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - pârât la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin decizia nr. 116 din 06 februarie 2014, emisă de C.N.A. recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 50.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art. 30, 32 alin. (1) și art. 34 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor invocate din Codul audiovizualului:

Art. 30: Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățiile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine.

Art. 32 alin. (1): Niciun drept conferit prin lege nu poate fi exercitat într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe, în scopul de a vătăma sau de a păgubi pe altul.

Art. 34 alin. (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

În sarcina recurentei-reclamante a fost reținut faptul că, pe parcursul ediției emisiunii B., difuzată în data de 14 ianuarie 2014, în contextul discuțiilor purtate pe marginea subiectelor analizate, au fost prezentate mai multe materiale audiovizuale care au avut un conținut de natură a prejudicia grav demnitatea și imaginea unor jurnaliști, protagoniști ai respectivelor montaje video, fapt ce contravine prevederilor legale din domeniul audiovizualului.

Susține aceasta că întrucât art. 31 din cadrul acestui Regulament prevede ca „în cazul în care o decizie nu întrunește numărul de voturi prevăzut de lege, președintele de ședință poate cere anularea de maximum trei ori a votului, iar în cazul în care tot nu vor fi obținute cele șase voturi necesare pentru adoptarea unei decizii, votul se reia în ședința următoare”.

Înalta Curte constată că este eronată îndreptarea făcută de reclamant disp. legale incidente în cauza, respectiv a disp. art. 31 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.A.

Se reține că norma incidentă, art. 32 din Regulamentul C.N.A. nu are caracter imperativ-limitativ în ceea ce privește modalitatea de reluare a votului în ședința următoare.

Sintagma „votul se reia în ședința următoare” trebuie interpretată în sensul că acest vot se reia până la obținerea celor 6 voturi necesare pentru adoptarea unei decizii, în următoarele ședințe, aceasta putând să fie următoarea ședință consecutivă sau nu.

Acest articol trebuie interpretat în coroborarea cu art. 7 din Regulament conform căruia „Consiliul deliberează în prezența a cel puțin 8 membrii dintre membrii săi, iar deciziile se adoptă dacă întrunesc votul a cel puțin 6 membrii precum și în coroborare cu prevederile art. 33 din Regulament care prevede „Membrii Consiliului au dreptul să solicite rediscutarea unei probleme sau a unei decizii, după ce aceasta a fost adoptată o singură dată și pe baza unor argumente întemeiate”.

Conform art. 5 alin. (1) din Regulament: „Consiliul se întrunește în ședințe publice de două ori pe săptămână sau de câte ori este necesar, la convocarea președintelui, sau a cel puțin 3 dintre membrii săi”.

Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 – Legea audiovizualului „Exprimarea fiecărui vot deschis este însoțită de motivarea acestuia”.

Înalta Curte constată că nu este pertinentă susținerea recurentei, în sensul că „C.N.A. ar putea adopta decizia de sancționare la orice moment, indiferent de cât timp ar fi trecut de la data săvârșirii abaterii”.

Se reține că potrivit art. 89 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 „Exercitarea activității de control prevăzută la art. 88 se realizează în condițiile legii, astfel: a) din oficiu; b) la cererea unei autorități publice; c) ca urmare a unei plângeri depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcarea prevederilor prezentei legi; d) ca urmare a plângerii depuse de organizații neguvernamentale specializate în protejarea drepturilor”.

În ceea ce privește susținerea recurentului privind determinarea unui reper temporar și a existenței unei limite în viitor cu privire la care să se adopte o decizie de sancționare se constată că potrivit art. 90 din Legea nr. 504/2002 alin. (4) – „Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an”.

Rezultă că există în lege o conotație temporală, iar având în vedere că faptele sancționate de C.N.A. au avut loc în data de 14 ianuarie 2014, iar decizia C.N.A. a fost adoptată la data de 10 februarie 2016 (Decizie nr. 116/2014) apărările formulate în acest context sunt lipsite de consistență chiar dacă – aceste fapte au fost pe ordinea de zi a C.N.A. și în data de 23 ianuarie 2014 și 28 ianuarie 2014, iar în 30 ianuarie 2014 – nu a figurat pe ședința de zi.

Înalta Curte constată că, în cauză, au fost respectate dispozițiile legale incidente, votul a fost reluat în ședințele următoare, iar decizia a fost adoptată în momentul în care au fost întrunite cele 6 voturi conform Regulamentului, individualizarea sancțiunii fiind făcută în conformitate cu exigențele art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 – a audiovizualului.

Termenul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu art. 496 noul C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, constatând sentința recurată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 1754 din 3 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.