ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5159/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5159/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin Sentința nr. 5339 din 27 septembrie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de

reclamantul C., în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X. și a

dispus suspendarea Deciziei O.R.D.A. nr. 62 din 24 mai 2012, până la

pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestei

decizii.

Pentru a motiva

această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 62 din 24 mai

2012 emisă de Directorul General al O.R.D.A. a fost desemnată A.R.A.I.E.X.,

drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți

pentru remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse

după înregistrări sonore sau audiovizuale de la colectorul unic desemnat prin

decizie a directorului general al O.R.D.A. stabilite prin Hotărârea arbitrală

din 13 aprilie privind stabilirea modalității de repartizare între organismele

de gestiune colectivă beneficiare a remunerației compensatorii pentru copia

privată colectivă de către organismele colectorilor unici, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, prin Decizia directorului

general al O.R.D.A. nr. 86/2006.

Împotriva acesteia

decizii, reclamantul C. a formulat plângere prealabilă, înregistrată la

O.R.D.A. sub nr. 5008 din 29 mai 2012, prin care a solicitat revocarea

acesteia, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

După indicarea

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a

reținut că în speță există indicii temeinice de nelegalitate sub următoarele

aspecte:

deciziei din perspectiva motivării acesteia, ca și condiție esențială de

legalitate a actului administrativ, permite constatarea existenței unei

aparențe de nelegalitate, atât timp cât elementele de fapt și de drept

furnizate de emitentul acesteia, astfel cum ele figurează în partea

introductivă a deciziei și în Referatul nr. RG II/4823 din 22 mai 2012 la care

se face trimitere, nu permit instanței identificarea considerentelor specifice

pentru care O.R.D.A., în exercițiul puterii discreționare, a apreciat că

A.R.A.I.E.X., organism nou înființat (14 iulie 2011), care nu exista la data

elaborării Metodologiei privind copia privată stabilită în forma finală prin

Hotărârea arbitrală din 13 aprilie 2006, îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru a fi desemnată drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor

interpreți sau executanți pentru copia privată.

nelegalitate și din perspectiva principiului neretroactivității actelor

administrative, principiu admis atât în doctrină, cât și în jurisprudență

(Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658 din

20 martie 2007).

Astfel, adresa

U.P.F.R. nr. 9156 din 06 iunie 2012 (fila 46 dosar), emisă în considerarea

precizărilor comunicate de O.R.D.A. prin adresa nr. 5071 din 01 iunie 2012, în

legătură cu perioada la care face referire Decizia nr. 62 din 24 mai 2012,

evidențiază faptul că suma aferentă drepturilor artiștilor interpreți sau

executanți, colectată în perioada decembrie 2011 - mai 2012 va fi repartizată

direct către A.R.A.I.E.X..

Faptul că

aplicabilitatea Deciziei nr. 62 din 22 mai 2012 se extinde asupra perioadei

decembrie 2011 - mai 2012, anterioară adoptării acesteia, nu a fost contestat

de O.R.D.A. nici prin întâmpinare și nici prin concluziile orale formulate în

cauză, astfel că există o aparență de nelegalitate a deciziei și în această

privință.

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările

ulterioare, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului

la remunerație compensatorie pentru copia privată.

Fiind gestiune

colectivă obligatorie, prevederile art. 133 alin. (2) și (3) din același act

normativ nu sunt aplicabile, astfel că O.R.D.A. nu poate justifica existența în

favoarea sa a aparenței dreptului de a desemna un alt colector (A.R.A.I.E.X.)

al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru copia

privată de la colectorul unic (U.P.F.R.), în locul C. Prin urmare, și sub acest

aspect este pusă sub semnul întrebării prezumția de legalitate a Deciziei nr.

62 din 24 mai 2012.

serioasă asupra legalității deciziei contestate și în ceea ce privește dreptul

O.R.D.A. de a interveni asupra Protocolului încheiat la data de 22 iunie 2009

între organismele de gestiune colectivă beneficiare privind desemnarea

colectorului unic al remunerației compensatorii pentru copia privată, față de

dispozițiile art. 131

2

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 potrivit

cărora, rolul O.R.D.A. este limitat la emiterea deciziei directorului general

pentru publicarea în M. Of. a protocolului încheiat între organismele de

gestiune colectivă beneficiare.

respectarea prevederilor art. 129

1

din Legea nr. 8/1996, aplicabile

în cazul gestiunii colective obligatorii, susținerile reclamantului oferă

indicii temeinice de nelegalitate a deciziei contestate, față de împrejurarea

necontestată în cauză potrivit căreia, C. este organismul de gestiune colectivă

cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României.

nr. 62 din 24 mai 2012 este o decizie administrativă a cărei procedură de

adoptare este de natură să creeze o îndoială serioasă sub aspectul respectării

obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională. Această obligație include și accesul la procedura de adoptare a

deciziilor administrative și nu numai obligația de a supune dezbaterii publice

proiectele de acte normative.

Înscrisurile depuse

în susținerea acțiunii și ansamblul circumstanțelor cauzei s-a considerat că

dovedesc și îndeplinirea cerinței pagubei iminente deoarece:

(i) executarea

Deciziei nr. 62/2012 este de natură să determine perturbarea gravă a

activității C. prin lipsirea acestuia de cota de administrare destinată

acoperirii cheltuielilor suportate de acesta în cele două etape parcurse în

vederea stabilirii metodologiei pentru copia privată, negocierea directă cu

utilizatorii și arbitrajul, conform Legii nr. 8/1996;

(ii) un efect cert și

imediat al executării deciziei contestate este reprezentat de producerea unor

pagube imposibil ori extrem de dificil de recuperat celor 11.000 de artiști -

membri direcți și în jur de 1.000.000 de artiști reprezentați de C. în baza

celor 29 de acorduri internaționale încheiate până în prezent, în condițiile în

care prima repartiție anuală a sumelor către titulari are loc la 30 iunie 2012;

(iii) executarea

deciziei contestate determină și disponibilizarea angajaților C. specializați

în activitatea de colectare pe această sursă, corelativ cu dificultățile

inerente refacerii echipei de specialiști în situația soluționării favorabile a

fondului cauzei.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs A.R.A.I.E.X. invocând că sentința a fost pronunțată

de instanța de fond cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996 (art. 304

pct. 9 teza finală C. proc. civ.) .

În motivarea

recursului s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut ca valabilă

interpretarea reclamantei referitoare la faptul că O.R.D.A. a făcut aplicarea

în speță a prevederilor art. 133 alin. (2) și 3 din Legea nr. 8/1996.

Prin art. 107

1

din Legea nr. 8/1996 a fost instituit un organism de gestiune colectivă

desemnat prin votul majorității OGC-urilor beneficiare, în speță UPFR.

Ulterior apariției în

domeniu și a altor OGC-uri care reprezintă artiști interpreți la fel ca și C.,

inițial A.R.A.I.E.X. și ulterior U.N.A.R.T., era de domeniul evidenței că

trebuia reglementată problema modului de colectare a remunerației pentru copie

privată ce urma să fie atribuită de colectorul unic, problemă ce nu a putut fi

reglementată amiabil.

Instanța de fond,

reține că reclamanta, a aplicat greșit prevederile art. 133 alin. (2) și 3 din

Legea nr. 8/1996 (aplicabile doar în cazul domeniilor de gestiune colectivă

facultativă - art. 123

2

din Legea nr. 8/1996) în condițiile în care

în speță erau aplicabile prevederile art. 107

2

din Legea nr. 8/1996,

coroborate cu cele ale art. 2 din Protocolul publicat în M. Of. nr. 430/2009,

cu Decizia O.R.D.A. nr. 77/2009.

A fost criticată

soluția instanței de fond pentru că a reținut că Decizia O.R.D.A. nr. 62/2012

ar fi nerespectat art. 129

1

din Legea nr. 8/1996, text care nu

reglementează aspectul că OGC-ul cu cel mai mare număr de membrii este în mod

obligatoriu și colector al unui domeniu de gestiune, ci prevederea vizează că

acest OGC este obligat să achite și nemembrilor remunerația cuvenită, atât din

remunerațiile colectate direct ca și colector cât și cele încasate de la

colectorul desemnat într-un domeniu de gestiune.

S-a apreciat și că

instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 8/1996 și după apariția A.R.A.I.E.X. și UNART, C. nu mai putea să

rețină exclusiv pentru sine cota de 13%, indiferent dacă era sau nu desemnat

colector pentru toate OGC-urile din domeniu și că Decizia O.R.D.A. nu este un

act normativ pentru a cărui adoptare se impune respectarea procedurii prevăzute

de Legea nr. 52/2003.

Pe fondul cauzei,

recurenta a susținut că motivele expuse de reclamantă nu justifică suspendarea

cauzei, iar argumentele invocate în dovedirea condiției pagubei iminente sunt

tot argumente ce vizează fondul cauzei și nu din categoria celor ce privesc

suspendarea aplicării actului contestat.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond să se

dispună menținerea efectelor Deciziei O.R.D.A. nr. 62/2012.

Intimatul C. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente.

În fața instanței de

fond s-a solicitat de către reclamantă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea Deciziei nr. 62 din 24 mai 2012 emisă de O.R.D.A. până la pronunțarea

instanței de fond asupra cererii de anulare a acestei decizii.

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate".

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

că s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada

existenței "cazului bine justificat";

- să se facă dovada

"pagubei iminente".

Cu privire la primele

două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act

administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestația înregistrată la

O.R.D.A. sub nr. 5008 din 29 mai 2012.

"Cazul bine

justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, condiția

existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se

regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea

actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a

interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un

indiciu temeinic de nelegalitate.

În privința cazului

bine justificat, așa cum a arătat și instanța de fond, ar putea fi considerată

îndeplinită această condiție deoarece au fost prezentate argumente din care

rezultă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului

administrativ.

În acest sens,

trebuie precizat că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a

deciziei a cărei suspendare se solicită a dispus anularea Deciziei nr. 62 din

24 mai 2012 a O.R.D.A. prin Sentința nr. 1457 din 24 aprilie 2013 pronunțată în

dosarul nr. 6472/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui

serviciu public.

Și în privința

acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc îndeplinirea

acestei condiții, mai ales că, suspendarea a fost dispusă până la soluționarea

acțiunii în anulare de către instanța de fond.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței nr. 5339 din 27 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM