ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5159/2013

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 5339 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X. și a dispus suspendarea Deciziei O.R.D.A. nr. 62 din 24 mai 2012, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de anulare a acestei decizii. Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 62 din 24 mai 2012 emisă de Directorul General al O.R.D.A. a fost desemnată A.R.A.I.E.X., drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru remunerația compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale de la colectorul unic desemnat prin decizie a directorului general al O.R.D.A. stabilite prin Hotărârea arbitrală din 13 aprilie privind stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă beneficiare a remunerației compensatorii pentru copia privată colectivă de către organismele colectorilor unici, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, prin Decizia directorului general al O.R.D.A. nr. 86/2006. Împotriva acesteia decizii, reclamantul C. a formulat plângere prealabilă, înregistrată la O.R.D.A. sub nr. 5008 din 29 mai 2012, prin care a solicitat revocarea acesteia, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. După indicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că în speță există indicii temeinice de nelegalitate sub următoarele aspecte: 1. Examinarea deciziei din perspectiva motivării acesteia, ca și condiție esențială de legalitate a actului administrativ, permite constatarea existenței unei aparențe de nelegalitate, atât timp cât elementele de fapt și de drept furnizate de emitentul acesteia, astfel cum ele figurează în partea introductivă a deciziei și în Referatul nr. RG II/4823 din 22 mai 2012 la care se face trimitere, nu permit instanței identificarea considerentelor specifice pentru care O.R.D.A., în exercițiul puterii discreționare, a apreciat că A.R.A.I.E.X., organism nou înființat (14 iulie 2011), care nu exista la data elaborării Metodologiei privind copia privată stabilită în forma finală prin Hotărârea arbitrală din 13 aprilie 2006, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi desemnată drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru copia privată.

Indicii de nelegalitate și din perspectiva principiului neretroactivității actelor administrative, principiu admis atât în doctrină, cât și în jurisprudență (Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1658 din 20 martie 2007). Astfel, adresa U.P.F.R. nr. 9156 din 06 iunie 2012 (fila 46 dosar), emisă în considerarea precizărilor comunicate de O.R.D.A. prin adresa nr. 5071 din 01 iunie 2012, în legătură cu perioada la care face referire Decizia nr. 62 din 24 mai 2012, evidențiază faptul că suma aferentă drepturilor artiștilor interpreți sau executanți, colectată în perioada decembrie 2011 - mai 2012 va fi repartizată direct către A.R.A.I.E.X.. Faptul că aplicabilitatea Deciziei nr. 62 din 22 mai 2012 se extinde asupra perioadei decembrie 2011 - mai 2012, anterioară adoptării acesteia, nu a fost contestat de O.R.D.A. nici prin întâmpinare și nici prin concluziile orale formulate în cauză, astfel că există o aparență de nelegalitate a deciziei și în această privință.

Potrivit art. 123 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului la remunerație compensatorie pentru copia privată. Fiind gestiune colectivă obligatorie, prevederile art. 133 alin. (2) și (3) din același act normativ nu sunt aplicabile, astfel că O.R.D.A. nu poate justifica existența în favoarea sa a aparenței dreptului de a desemna un alt colector (A.R.A.I.E.X.) al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru copia privată de la colectorul unic (U.P.F.R.), în locul C. Prin urmare, și sub acest aspect este pusă sub semnul întrebării prezumția de legalitate a Deciziei nr. 62 din 24 mai 2012.

Există o îndoială serioasă asupra legalității deciziei contestate și în ceea ce privește dreptul O.R.D.A. de a interveni asupra Protocolului încheiat la data de 22 iunie 2009 între organismele de gestiune colectivă beneficiare privind desemnarea colectorului unic al remunerației compensatorii pentru copia privată, față de dispozițiile art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 potrivit cărora, rolul O.R.D.A. este limitat la emiterea deciziei directorului general pentru publicarea în M. Of. a protocolului încheiat între organismele de gestiune colectivă beneficiare.

Referitor la respectarea prevederilor art. 129 1 din Legea nr. 8/1996, aplicabile în cazul gestiunii colective obligatorii, susținerile reclamantului oferă indicii temeinice de nelegalitate a deciziei contestate, față de împrejurarea necontestată în cauză potrivit căreia, C. este organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri de pe teritoriul României.

Decizia O.R.D.A. nr. 62 din 24 mai 2012 este o decizie administrativă a cărei procedură de adoptare este de natură să creeze o îndoială serioasă sub aspectul respectării obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională. Această obligație include și accesul la procedura de adoptare a deciziilor administrative și nu numai obligația de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative. Înscrisurile depuse în susținerea acțiunii și ansamblul circumstanțelor cauzei s-a considerat că dovedesc și îndeplinirea cerinței pagubei iminente deoarece: (i) executarea Deciziei nr. 62/2012 este de natură să determine perturbarea gravă a activității C. prin lipsirea acestuia de cota de administrare destinată acoperirii cheltuielilor suportate de acesta în cele două etape parcurse în vederea stabilirii metodologiei pentru copia privată, negocierea directă cu utilizatorii și arbitrajul, conform Legii nr. 8/1996; (ii) un efect cert și imediat al executării deciziei contestate este reprezentat de producerea unor pagube imposibil ori extrem de dificil de recuperat celor 11.000 de artiști - membri direcți și în jur de 1.000.000 de artiști reprezentați de C. în baza celor 29 de acorduri internaționale încheiate până în prezent, în condițiile în care prima repartiție anuală a sumelor către titulari are loc la 30 iunie 2012; (iii) executarea deciziei contestate determină și disponibilizarea angajaților C. specializați în activitatea de colectare pe această sursă, corelativ cu dificultățile inerente refacerii echipei de specialiști în situația soluționării favorabile a fondului cauzei. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.R.A.I.E.X. invocând că sentința a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996 (art. 304 pct. 9 teza finală C. proc. civ.) . În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut ca valabilă interpretarea reclamantei referitoare la faptul că O.R.D.A. a făcut aplicarea în speță a prevederilor art. 133 alin. (2) și 3 din Legea nr. 8/1996. Prin art. 107 1 din Legea nr. 8/1996 a fost instituit un organism de gestiune colectivă desemnat prin votul majorității OGC-urilor beneficiare, în speță UPFR. Ulterior apariției în domeniu și a altor OGC-uri care reprezintă artiști interpreți la fel ca și C., inițial A.R.A.I.E.X. și ulterior U.N.A.R.T., era de domeniul evidenței că trebuia reglementată problema modului de colectare a remunerației pentru copie privată ce urma să fie atribuită de colectorul unic, problemă ce nu a putut fi reglementată amiabil. Instanța de fond, reține că reclamanta, a aplicat greșit prevederile art. 133 alin. (2) și 3 din Legea nr. 8/1996 (aplicabile doar în cazul domeniilor de gestiune colectivă facultativă - art. 123 2 din Legea nr. 8/1996) în condițiile în care în speță erau aplicabile prevederile art. 107 2 din Legea nr. 8/1996, coroborate cu cele ale art. 2 din Protocolul publicat în M. Of. nr. 430/2009, cu Decizia O.R.D.A. nr. 77/2009. A fost criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut că Decizia O.R.D.A. nr. 62/2012 ar fi nerespectat art. 129 1 din Legea nr. 8/1996, text care nu reglementează aspectul că OGC-ul cu cel mai mare număr de membrii este în mod obligatoriu și colector al unui domeniu de gestiune, ci prevederea vizează că acest OGC este obligat să achite și nemembrilor remunerația cuvenită, atât din remunerațiile colectate direct ca și colector cât și cele încasate de la colectorul desemnat într-un domeniu de gestiune. S-a apreciat și că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 și după apariția A.R.A.I.E.X. și UNART, C. nu mai putea să rețină exclusiv pentru sine cota de 13%, indiferent dacă era sau nu desemnat colector pentru toate OGC-urile din domeniu și că Decizia O.R.D.A. nu este un act normativ pentru a cărui adoptare se impune respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 52/2003. Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că motivele expuse de reclamantă nu justifică suspendarea cauzei, iar argumentele invocate în dovedirea condiției pagubei iminente sunt tot argumente ce vizează fondul cauzei și nu din categoria celor ce privesc suspendarea aplicării actului contestat. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond să se dispună menținerea efectelor Deciziei O.R.D.A. nr. 62/2012. Intimatul C. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente. În fața instanței de fond s-a solicitat de către reclamantă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. 62 din 24 mai 2012 emisă de O.R.D.A. până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acestei decizii. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței "cazului bine justificat"; - să se facă dovada "pagubei iminente". Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestația înregistrată la O.R.D.A. sub nr. 5008 din 29 mai 2012. "Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. În privința cazului bine justificat, așa cum a arătat și instanța de fond, ar putea fi considerată îndeplinită această condiție deoarece au fost prezentate argumente din care rezultă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ. În acest sens, trebuie precizat că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a deciziei a cărei suspendare se solicită a dispus anularea Deciziei nr. 62 din 24 mai 2012 a O.R.D.A. prin Sentința nr. 1457 din 24 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 6472/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public. Și în privința acestei condiții au fost depuse la dosar probe care dovedesc îndeplinirea acestei condiții, mai ales că, suspendarea a fost dispusă până la soluționarea acțiunii în anulare de către instanța de fond. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.