ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X., ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța în temeiul art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004, să se constate intervenită ori să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A., până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea deciziei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată O.R.D.A. a „confiscat” dreptul C.R.E.D.I.D.A.M. de colectare pentru sursa comunicare publică, atribuind-o A.R.A.I.E.X.

și că la data de 28 martie 2012, reclamantul a depus la O.R.D.A. plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 2994 din 28 martie 2012, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând revocarea Deciziei nr. 39 din 21 martie 2012. A mai arătat că Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 a fost emisă după ce alte două acte administrative cu un conținut identic, respectiv Deciziile nr. 305 din 29 decembrie 2011 și nr. 11 din 03 februarie 2011, prin care O.R.D.A. a mai transferat colectarea pe sursa ambiental către organismul de gestiune A.R.A.I.E.X., au fost suspendate la datele de 26 ianuarie 2012, respectiv 20 martie 2012 prin sentințe pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, situație în care intervine sancțiunea suspendării de drept prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul O.R.D.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C.R.E.D.I.D.A.M., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării deciziei contestate, în același sens fiind și concluziile scrise depuse la dosar de pârâtul A.R.A.I.E.X. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2835 din 30 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul O.R.D.A. ca neîntemeiată; - a admis cererea reclamantului C.R.A.D.A.I.

- C.R.E.D.I.D.A.M., formulată în contradictoriu cu pârâții - O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X. și, în consecință, a constatat suspendată de drept Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 . Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, privitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta O.R.D.A., că în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și al art. 52 din Constituția României, acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități administrative de a-i soluționa o cerere legitimă, nefiind necesar ca acesta să fie chiar destinatarul actului respectiv.

Or, reclamanta fiind un organism de gestiune colectivă care are vocația de a fi desemnat colector al remunerațiilor reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, iar prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâta O.R.D.A. fiind desemnat drept colector un alt organism de gestiune colectivă, act administrativ ce se consideră nelegal, instanța a apreciat că aceasta justifică pe deplin existența calității procesuale active. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut în fapt că prin Decizia nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă de pârâta O.R.D.A. a fost desemnat organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, executarea acestei decizii fiind suspendată prin sentința civilă nr. 536 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 250/2/2012.

La data de 07 februarie 2012, pârâta O.R.D.A. a emis Decizia nr. 11/2012 prin care a desemnat pe pârâta – A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, cu privire la aceasta fiind dispusă, de asemenea, suspendarea executării prin Sentința civilă nr. 1995 di 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1724/2/2012. Prin decizia nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâta O.R.D.A. a fost desemnată pârâta A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora.

În aceste condiții, instanța de fond a observat faptul că toate cele trei Decizii menționate anterior, respectiv nr. 305 din 29 decembrie 2011, nr. 11 din 07 februarie 2012 și nr. 39 din 21 martie 2012 au același conținut, diferențele fiind doar de formulare, mai precis referitoare la ordinea cuvintelor în frază, așadar pur formale, iar nu de substanță. De asemenea, prima instanță a observat că Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 a fost emisă de pârâta O.R.D.A. chiar a doua zi după ce o instanță de judecată a dispus suspendarea executării deciziei emise anterior (Sentința civilă nr. 1995 din 20 martie 2012), având același obiect de reglementare. În raport de aceste aspecte Curtea a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, sancțiunea suspendării intervenind în această ipoteză ope legis, fără a fi necesar vreun demers suplimentar din partea persoanei vătămate.

3. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul formulat de pârâtul O.R.D.A. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Recurenta a susținut că în cauză nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate cât și în ceea ce privește existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) și lit.t) din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că Decizia O.R.D.A. nr. 39/2012 a fost emisă în baza și cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile, iar nerespectarea acesteia are ca efect prejudicierea gravă a titularilor de drepturi.

3.2. Recursul formulat de pârâta A.R.A.I.E.X. În susținerea recursului, recurenta a invocat că sentința a fost pronunțată de instanța de fond cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996 (art. 304 pct. 9 teza finală C. proc. civ.). A arătat că Decizia O.R.D.A. nr. 39/2012 a fost emisă în baza și cu respectarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru reglementarea unei probleme care afecta grav desfășurarea activității de colectare a remunerației de la utilizatorii repertoriilor protejate ale artiștilor interpreți prin comunicare publică, în condițiile în care colectarea acestor remunerații era blocată. A precizat că după suspendarea Deciziei nr. 305/2011, nici recurenta – pârâtă A.R.A.I.E.X.

și nici intimata-reclamantă C.R.E.D.I.D.A.M. nu puteau colecta remunerația datorată de utilizatori. Față de această situație, pentru a nu fi prejudiciați artiștii interpreți prin necolectarea remunerației, în condițiile constatării gravelor nereguli în desfășurarea activității de către fostul colector, O.R.D.A. era obligată de prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 să dispună cu privire la reglementarea situației, prin emiterea Deciziei O.R.D.A. nr. 39/2012. În susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., a arătat că cererea de suspendare nu îndeplinește cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant C.R.E.D.I.D.A.M.

Prin întâmpinările formulate, intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, iar pentru situația în care nu se face dovada achitării taxei judiciare de timbru, anularea acestora ca netimbrate. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată. Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursurile declarate de către O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta O.R.D.A. nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși aceasta a fost citată cu mențiune în acest sens. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1996, respectiv art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, recursul declarat de recurenta-pârâtă O.R.D.A. va fi anulat ca netimbrat. Verificând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta A.R.A.I.E.X., cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest recurs este nefondat. Conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 „În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă”. În cauză, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii de suspendare în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, p rima instanță constatând îndeplinite prevederile textului legal anterior citat.

Astfel, în mod corect s-a reținut că pârâta O.R.D.A. a emis trei decizii cu conținut identic. Decizia nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă de pârâta O.R.D.A. a fost suspendată la data de 26 ianuarie 2012, prin Sentința civilă nr. 536 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . Decizia nr. 11/2012 a fost suspendată de drept prin sentința civilă nr. 1995 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . În prezent, deciziile sunt anulate de Curtea de Apel București. A treia, Decizia nr. 39/2012, ce face obiectul prezentului litigiu, este identică cu primele două decizii, diferențele fiind doar de formulare și nu de substanță.

Prin urmare, la data pronunțării sentinței recurate, 30 aprilie 2012, exista sentința civilă nr. 1995 din 20 martie 2012 și, în consecință, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a constatat suspendarea de drept a Deciziei nr. 39/2012, aceasta fiind emisă cu scopul de a eluda efectele hotărârii de suspendare dispusă prin sentința anterior menționată. Curtea constată că prin motivele de recurs nu s-au adus critici ce privesc aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Motivele de nelegalitate care privesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au legătură cu soluția recurată deoarece prima instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și nu a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, în prezent, Decizia O.R.D.A. nr. 39/2012 a fost anulată în prima instanță la data de 21 decembrie 2012 de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4025/2/2012, această împrejurare conducând la existența unei aparențe de nelegalitate evidente a actului administrativ.

Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de O.R.D.A. împotriva Sentinței civile nr. 2835 din 30 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Obligă recurenții – pârâți la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.