ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal

sub nr. 10072/2/2011, reclamantul C.R.A.D.A.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul O.R.P.D.D.A., suspendarea deciziei din 23 noiembrie 2012 emisă de

pârât până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind

anularea actului administrativ.

În motivarea

cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 23 noiembrie 2011, în

temeiul art. 138 alin. (1) lit. h), art. 138

2

alin. (4) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu

modificările și completările ulterioare, O.R.D.A. a emis actul administrativ

indicat în petit, respectiv decizia din 23 noiembrie 2011

A precizat că

în perioada 03 octombrie 2011 – 07 octombrie 2011, în urma sesizărilor formulate

de organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. din 15 septembrie 2011 și din

19 septembrie 2011, O.R.D.A. a efectuat la sediul C. un control punctual care a

avut ca obiective:

evidența sumelor

colectate pe surse pentru perioada 2008 - 2011;

criterii de repartiție

aplicate;

repartiția sumelor

colectate pentru perioada 2008 - 2011;

situația mandatelor

de gestiune și a repertoriului gestionat;

urmărirea modului

în care au fost stabilite criteriile de repartiție, precum și a modului de efectuare

a repartițiilor propriu-zise;

verificarea modului

în care comisionul de administrare a fost stabilit și reținut, precum și utilizarea

sumelor în scopuri comune, altele decât acoperirea costurilor reale ale colectării

și repartizării.

S-a mai arătat

că urmare a acestui control O.R.D.A. a emis adresa din 04 noiembrie 2011 cu privire

la controlul efectuat în perioada 03 octombrie 2011 – 07 octombrie 2011. Ulterior,

în baza acestei adrese a fost emisă decizia nr. 288 din 23 noiembrie 2011 a cărei

suspendare se solicită.

Prin sentința

nr. 300 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată

de reclamantul C.R.A.D.A.I. - C. și a dispus suspendarea executării deciziei din

23 noiembrie 2011 emisă de O.R.D.A., până la pronunțarea instanței de fond asupra

acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea reținut în esență următoarele.

În cazul de față,

cercetând „aparența de legalitate" a actului ce formează obiectul litigiului,

Curtea a constatat că există un caz bine justificat, din considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare,

"Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării, de către O.R.P.D.D.A.,

cu cel puțin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă

în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. O.R.P.D.D.A. eliberează acest

aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanța judecătorească

în vederea înregistrării modificării. în cazul în care avizul este negativ, acesta

trebuie motivat."

Or, Decizia de

intrare în legalitate din 23 noiembrie 2011 prevede în sarcina reclamantului obligația

de a proceda la modificarea statutului în termen de 30 de zile, în condițiile în

care textul de lege citat prevede în mod expres și imperativ faptul că depunerea

propunerii de modificare trebuie depusă la O.R.D.A. cu cel puțin două luni (deci

60 de zile) înainte de aprobare, ceea ce îl pune pe reclamant în situația de a fi

în imposibilitatea obiectivă de a intra în legalitate în termenul stabilit - 30

de zile.

Curtea a constatat

că, împrejurarea constând în faptul că O.R.D.A. a procedat la stabilirea unui termen

de intrare în legalitate care este în contradicție cu prevederile art. 127

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă

o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei nr.

288 din 23 noiembrie 2011.

Nu a putut fi

reținută susținerea pârâtului, în sensul că termenul de 30 de zile a fost stabilit

în vederea depunerii la O.R.D.A. pentru avizare a propunerii de modificare a statutului

C., întrucât în cuprinsul deciziei se prevede clar că termenul este stabilit în

scopul modificării statutului C. și nu în scopul depunerii propunerii de modificare.

O altă împrejurare

de fapt pe care Cutea a apreciat-o ca fiind relevantă constă în faptul că, așa cum

rezultă din înscrisurile depuse la dosar, Statutul C. a fost modificat la data de

18 martie 2011, având aviz de legalitate din partea pârâtului O.R.D.A., în cuprinsul

acestuia fiind prevăzută aceeași procedură de revocare a mandatului care a fost

considerată câteva luni mai târziu ca fiind nelegală, în urma controlului finalizat

prin emiterea deciziei de intrare în legalitate.

În fine o altă

împrejurare care a pus sub semnul întrebării legalitatea deciziei din 23

noiembrie 2011 constă în lipsa motivării, în cuprinsul acesteia făcându-se referire

doar la unele acte normative invocate ca temei de drept, fără a rezulta, în concret,

în ce constă neregula constatată, pentru a cărei remediere s-a stabilit termenul

de intrare în legalitate de 30 de zile.

Din aceste considerente,

Curtea a apreciat că cerința cazului bine justificat este îndeplinită în cazul de

față.

În ceea ce privește

„paguba iminentă", aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind „prejudiciul

material viitor și previzibil sau, dup caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public."

A apreciat Curtea

că iminența prejudiciului rezultă și din împrejurarea că, în ipoteza în care reclamantul

nu s-ar putea conforma deciziei din 23 noiembrie 2011, ar deveni aplicabile prevederile

art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare,

conform cărora, în cazul nerespectării deciziei de intrare în legalitate, O.R.P.D.D.A.

retrage temporar avizul prevăzut la art. 125, cu precizarea că retragerea temporară

a avizului are ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă

până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

În aceste condiții,

Curtea a constatat că efectele deciziei a cărei suspendare se cere sunt de natură

să producă un prejudiciu viitor sigur și previzibil reclamantului, ca organism de

gestiune colectivă, existând riscul suspendării activității acestuia.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat în cauză, mai înainte de a cerceta motivele

invocate, constată că recurentul-pârât a formulat o cerere de renunțare la judecarea

căii de atac.

Manifestarea de

voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este

supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează

procesul civil.

Văzând dispozițiile

prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate

renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având

în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act

de renunțarea la judecarea recursului declarat de O.R.P.D.D.A. împotriva sentinței

nr. 300 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act de renunțarea la judecarea

recursului declarat de O.R.P.D.D.A. împotriva sentinței nr. 300 din 18 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2012.