ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. 10072/2/2011, reclamantul C.R.A.D.A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.P.D.D.A., suspendarea deciziei din 23 noiembrie 2012 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea actului administrativ. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 23 noiembrie 2011, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. h), art. 138 2 alin. (4) și art. 138 3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, O.R.D.A.

a emis actul administrativ indicat în petit, respectiv decizia din 23 noiembrie 2011 A precizat că în perioada 03 octombrie 2011 – 07 octombrie 2011, în urma sesizărilor formulate de organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. din 15 septembrie 2011 și din 19 septembrie 2011, O.R.D.A. a efectuat la sediul C. un control punctual care a avut ca obiective: evidența sumelor colectate pe surse pentru perioada 2008 - 2011; criterii de repartiție aplicate; repartiția sumelor colectate pentru perioada 2008 - 2011; situația mandatelor de gestiune și a repertoriului gestionat; urmărirea modului în care au fost stabilite criteriile de repartiție, precum și a modului de efectuare a repartițiilor propriu-zise; verificarea modului în care comisionul de administrare a fost stabilit și reținut, precum și utilizarea sumelor în scopuri comune, altele decât acoperirea costurilor reale ale colectării și repartizării.

S-a mai arătat că urmare a acestui control O.R.D.A. a emis adresa din 04 noiembrie 2011 cu privire la controlul efectuat în perioada 03 octombrie 2011 – 07 octombrie 2011. Ulterior, în baza acestei adrese a fost emisă decizia nr. 288 din 23 noiembrie 2011 a cărei suspendare se solicită. Prin sentința nr. 300 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.R.A.D.A.I. - C. și a dispus suspendarea executării deciziei din 23 noiembrie 2011 emisă de O.R.D.A., până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea reținut în esență următoarele. În cazul de față, cercetând „aparența de legalitate" a actului ce formează obiectul litigiului, Curtea a constatat că există un caz bine justificat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, "Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării, de către O.R.P.D.D.A., cu cel puțin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. O.R.P.D.D.A. eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanța judecătorească în vederea înregistrării modificării. în cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat." Or, Decizia de intrare în legalitate din 23 noiembrie 2011 prevede în sarcina reclamantului obligația de a proceda la modificarea statutului în termen de 30 de zile, în condițiile în care textul de lege citat prevede în mod expres și imperativ faptul că depunerea propunerii de modificare trebuie depusă la O.R.D.A.

cu cel puțin două luni (deci 60 de zile) înainte de aprobare, ceea ce îl pune pe reclamant în situația de a fi în imposibilitatea obiectivă de a intra în legalitate în termenul stabilit - 30 de zile. Curtea a constatat că, împrejurarea constând în faptul că O.R.D.A. a procedat la stabilirea unui termen de intrare în legalitate care este în contradicție cu prevederile art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei nr. 288 din 23 noiembrie 2011. Nu a putut fi reținută susținerea pârâtului, în sensul că termenul de 30 de zile a fost stabilit în vederea depunerii la O.R.D.A.

pentru avizare a propunerii de modificare a statutului C., întrucât în cuprinsul deciziei se prevede clar că termenul este stabilit în scopul modificării statutului C. și nu în scopul depunerii propunerii de modificare. O altă împrejurare de fapt pe care Cutea a apreciat-o ca fiind relevantă constă în faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, Statutul C. a fost modificat la data de 18 martie 2011, având aviz de legalitate din partea pârâtului O.R.D.A., în cuprinsul acestuia fiind prevăzută aceeași procedură de revocare a mandatului care a fost considerată câteva luni mai târziu ca fiind nelegală, în urma controlului finalizat prin emiterea deciziei de intrare în legalitate.

În fine o altă împrejurare care a pus sub semnul întrebării legalitatea deciziei din 23 noiembrie 2011 constă în lipsa motivării, în cuprinsul acesteia făcându-se referire doar la unele acte normative invocate ca temei de drept, fără a rezulta, în concret, în ce constă neregula constatată, pentru a cărei remediere s-a stabilit termenul de intrare în legalitate de 30 de zile. Din aceste considerente, Curtea a apreciat că cerința cazului bine justificat este îndeplinită în cazul de față.

În ceea ce privește „paguba iminentă", aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, dup caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public." A apreciat Curtea că iminența prejudiciului rezultă și din împrejurarea că, în ipoteza în care reclamantul nu s-ar putea conforma deciziei din 23 noiembrie 2011, ar deveni aplicabile prevederile art. 138 3 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, în cazul nerespectării deciziei de intrare în legalitate, O.R.P.D.D.A. retrage temporar avizul prevăzut la art. 125, cu precizarea că retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

În aceste condiții, Curtea a constatat că efectele deciziei a cărei suspendare se cere sunt de natură să producă un prejudiciu viitor sigur și previzibil reclamantului, ca organism de gestiune colectivă, existând riscul suspendării activității acestuia. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat în cauză, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că recurentul-pârât a formulat o cerere de renunțare la judecarea căii de atac. Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de O.R.P.D.D.A. împotriva sentinței nr. 300 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de O.R.P.D.D.A. împotriva sentinței nr. 300 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.