ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6290/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.R.A.D.A.I. C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E., constatarea interveniri ori dispunerea suspendării executării Deciziei nr. 56 din 07 mai 2012 (a patra decizie) emisă de pârâtul O.R.D.A., publicată în M. Of., Partea I, nr. 313 din 10 mai 2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menționate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că Decizia O.R.D.A.

nr. 56 din 07 mai 2012, prin care pârâtul a ridicat reclamantului dreptul de colectare pentru sursa comunicare publică, este suspendată de drept deoarece are același conținut cu Deciziile O.R.D.A. .nr. 305 din 29 decembrie 2011, nr. 11 din 07 februarie 2012 si nr. 39 din 21 martie 2012 decizii care au fost contestate și suspendate în instanță, ultimele două fiind suspendate de drept. A adus argumente privind vicii de formă și de fond ale actului administrativ criticat. Prin sentința civilă nr. 3902 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.R.A.D.A.I. C.R.E.D.I.D.A.M. și, în consecință, a constatat suspendată de drept Decizia O.R.D.A.

nr. 56 din 07 mai 2012. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, raportat la faptul că p rin Deciziile nr. 305 din 29 decembrie 2012, nr. 11 din 07 februarie 2012 și nr. 39 din 21 martie 2012, O.R.D.A. a mai transferat colectarea pe sursa comunicare publică (ambiental) către organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. și că anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea de Apel București a constatat suspendată de drept Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 având același conținut. Împotriva sentinței nr. 3902 din 11 iunie 2012 a formulat recurs pârâta A.R.A.I.E.X., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut, în esență, că în speță nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 56 din 07 mai 2012 fiind legal și temeinic emisă, iar în speță nu poate fi reținut un prejudiciu cert, direct și imediat în patrimoniul reclamantului. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul C.R.A.D.A.I. C.R.E.D.I.D.A.M. prin care a invocat excepția tardivității recursului, respectiv excepția lipsei de obiect a recursului, raportat la faptul că la data de 21 decembrie 2012 Curtea de Apel București a dispus anularea Deciziei nr. 56/2012. A reluat susținerile privind incidența suspendării de drept a Deciziei nr. 56/2012 și viciile acesteia.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului, Înalta Curte apreciază că, în cauză, recursul a rămas lipsit de interes. În speță intimatul-reclamant a solicitat constatarea suspendării de drept și, în subsidiar, suspendarea executării Deciziei nr. 56 din 07 mai 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A., publicată în M. Of., Partea I, nr. 313 din 10 mai 2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menționate.

Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași Lege.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Suspendarea de drept intervine fie în ipoteza avută în vedere de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, și anume emiterea unui nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, fie în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anume admiterea acțiunii de fond privind anularea actului administrativ, dacă reclamantul a solicitat deja suspendarea executării în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză se constată că prin sentința civilă nr. 7245 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererile formulate de reclamantul C.R.A.D.A.I. C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X., și, în consecință, a dispus anularea Deciziilor nr. 11 din 07 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de pârâtul O.R.D.A. În aceste condiții, recursul formulat de către pârâta A.R.A.I.E.X. apare ca lipsit de interes, față de obiectul cererii reclamantului și momentul până la care operează suspendarea executării actului administrativ, și va fi respins ca atare. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1), recurenta-pârâtă A.R.A.I.E.X.

va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimatul-reclamant C.R.A.D.A.I. - C.R.E.D.I.D.A.M., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat la obiectul cauzei și desfășurarea dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței civile nr. 3902 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant C.R.A.D.A.I. - C.R.E.D.I.D.A.M. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.