ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

20 decembrie 2012, sub nr. 9555/2/2012, reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei din 15 iunie 2012 emisă

de O.R.D.A. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 18

februarie 2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu A.P.M. prin

care a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei O.R.D.A. din 15

iunie 2012.

Prin Încheierea din

data de 2 aprilie 2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de

intervenție în interes propriu formulată de A.P.M.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 791 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea cererii de

chemare în judecată, ca nefondată, și admiterea cererii de intervenție

formulată de A.P.M.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia

contestată, O.R.D.A. a avizat constituirea și funcționarea ca organism de

gestiune colectivă a A.P.M., în conformitate cu dispozițiile art. 125 și urm.

din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu

modificările și completările ulterioare.

Legea nu prevede o

competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă, ci prevede expres

situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru

aceeași categorie de drepturi.

Din cuprinsul art.

124 și art. 125 din Legea nr. 8/1996 rezultă că legea reglementează expres

posibilitatea creării organismelor de gestiune colectivă, în mod separat,

pentru gestionarea categoriilor distincte de drepturi, corespunzător unor

domenii diferite de creanțe, precum și pentru gestionarea de drepturi

aparținând unor categorii distincte de titulari, astfel că nu poate fi vorba de

o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit

domeniu de creație.

Criticile reclamantei

referitoare la faptul că organismele de gestiune colectivă se pot constitui pe

categorii distincte de drepturi, și nu pe aceleași categorii de opere

gestionate colectiv, sunt nefondate.

Prin urmare, nu se

poate reține încălcarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 la emiterea Deciziei

O.R.D.A. din 15 iunie 2012.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 791 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamanta U.C.M.R. - A.D.A., susținând că este nelegală și netemeinică,

pentru următoarele motive:

3.1. Hotărârea recurată

conține motive străine de natura pricinii

Prima instanță își

întemeiază hotărârea exclusiv pe considerentul (analizat și reformulat, în mod

repetat, în motivarea sentinței) că dispozițiile legale "nu prevăd o

competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit

domeniu ci, dimpotrivă, prevăd expres situația în care există mai multe

organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de drepturi".

Motivarea unică a

hotărârii primei instanțe pe considerentul că se pot constitui și funcționa mai

multe organisme de gestiune colectivă pe un domeniu este străină de natura

pricinii, întrucât reclamanta nu a criticat Decizia O.R.D.A. din 15 iunie 2012

pentru motivul reținut de prima instanță.

Instanța avea

obligația să soluționeze cererea de chemare în judecată în raport de obiectul

și motivele acesteia, și nu în raport de alte motive ce nu au fost invocate de

reclamanta U.C.M.R. - A.D.A.

3.2. Hotărârea

recurată este nemotivată

Recurenta a solicitat

anularea Deciziei O.R.D.A. din 15 iunie 2012, invocând nelegalitatea, întrucât

la data emiterii acesteia nu erau întrunite cerințele imperative ale art. 126

alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 8/1996.

În egală măsură, s-a

invocat nelegalitatea deciziei întrucât, dacă erau întrunite cerințele de

avizare a constituirii și funcționării intimatei, aceasta putea fi acordată

pentru gestionarea drepturilor patrimoniale conexe de producător, și nu a

drepturilor patrimoniale de autor.

Critica U.C.M.R. -

A.D.A. a fost confirmată prin depunerea de către O.R.D.A. la dosarul cauzei a

Referatului direcției de specialitate din cadrul O.R.D.A., înregistrat la data

de 15 iunie 2012, referat ce a stat la baza emiterii actului administrativ

contestat.

Toate aceste motive

de natură a conduce la admiterea cererii de chemare în judecată nu au fost

analizate de către prima instanță, hotărârea pronunțată fiind nelegală, prin

raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

3.3. Hotărârea

recurată este nelegală și netemeinică, întrucât nu ține seama de faptul că

Decizia O.R.D.A. din 15 iunie 2012 este contrară Referatului pe care se

fundamentează, precum și dispozițiilor art. 125 alin. (3), art. 126 alin. (1)

lit. b) și d) din Legea nr. 8/1996, pentru argumentele prezentate în cererea de

chemare în judecată, susținute cu probele administrate în cauză, dar

neanalizate de prima instanță.

În concluzie, pentru

motivele evidențiate, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 304

pct. 5, 7 și 9, art. 304

1

C. proc. civ. și art. 20 Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea recursului, modificarea în

tot a Sentinței civile nr. 791 din 10 martie 2014, în sensul admiterii cererii

de chemare în judecată, anulării Deciziei O.R.D.A. din 15 iunie 2012 și

obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și

în recurs.

formulate în cauză

Intimata-intervenientă

A.P.M. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică,

pentru următoarele considerente:

(i) prima instanță a

respectat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nefiind incident în

cauză;

(ii) hotărârea

instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină soluția, motive care se

circumscriu obiectului dedus judecății prin cererea introductivă, astfel că nu

este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;

(iii) hotărârea

pronunțată este dată cu aplicare corectă a legii, astfel că nu sunt aplicabile

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Examinarea acestui

motiv de recurs presupune studiul considerentelor hotărârii atacate, prin

raportare la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și la

chestiunile esențiale deduse judecății atât prin cererea de chemare în

judecată, cât și prin apărările de care autoritatea pârâtă și intervenienta au

înțeles să se prevaleze în cauză.

Se constată astfel,

că prima instanță nu a realizat o minimă examinare a motivelor de nelegalitate

pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii de anulare a Deciziei

O.R.D.A. din 15 iunie 2012.

Motivarea hotărârii

recurate se rezumă la un singur considerent, acela că dispozițiile legale nu

prevăd o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un

anumit domeniu.

Or, acest considerent

este străin de natura pricinii, nelegalitatea deciziei contestate vizând cu

totul alte aspecte, astfel cum acestea au fost detaliate în cuprinsul cererii

de chemare în judecată.

Această conduită

procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat

efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către

instanța sesizată.

Prin urmare, sunt

întemeiate criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea hotărârii făcând practic

imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Pentru toate

considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 312 alin. (5) și art.

314, coroborate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și art. 20 alin. (3)

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul declarat de reclamantă, va casa Sentința civilă nr. 791 din 10 martie

2014 și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. împotriva Sentinței nr. 791 din 10

martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N