ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 decembrie 2012, sub nr. 9555/2/2012, reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei din 15 iunie 2012 emisă de O.R.D.A. și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La data de 18 februarie 2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu A.P.M. prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei O.R.D.A.

din 15 iunie 2012. Prin Încheierea din data de 2 aprilie 2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.P.M. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 791 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, și admiterea cererii de intervenție formulată de A.P.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin decizia contestată, O.R.D.A. a avizat constituirea și funcționarea ca organism de gestiune colectivă a A.P.M., în conformitate cu dispozițiile art. 125 și urm. din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nu prevede o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă, ci prevede expres situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de drepturi. Din cuprinsul art. 124 și art. 125 din Legea nr. 8/1996 rezultă că legea reglementează expres posibilitatea creării organismelor de gestiune colectivă, în mod separat, pentru gestionarea categoriilor distincte de drepturi, corespunzător unor domenii diferite de creanțe, precum și pentru gestionarea de drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari, astfel că nu poate fi vorba de o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit domeniu de creație. Criticile reclamantei referitoare la faptul că organismele de gestiune colectivă se pot constitui pe categorii distincte de drepturi, și nu pe aceleași categorii de opere gestionate colectiv, sunt nefondate.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 la emiterea Deciziei O.R.D.A. din 15 iunie 2012. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 791 din 10 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta U.C.M.R. - A.D.A., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: 3.1.

Hotărârea recurată conține motive străine de natura pricinii Prima instanță își întemeiază hotărârea exclusiv pe considerentul (analizat și reformulat, în mod repetat, în motivarea sentinței) că dispozițiile legale "nu prevăd o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit domeniu ci, dimpotrivă, prevăd expres situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de drepturi". Motivarea unică a hotărârii primei instanțe pe considerentul că se pot constitui și funcționa mai multe organisme de gestiune colectivă pe un domeniu este străină de natura pricinii, întrucât reclamanta nu a criticat Decizia O.R.D.A. din 15 iunie 2012 pentru motivul reținut de prima instanță.

Instanța avea obligația să soluționeze cererea de chemare în judecată în raport de obiectul și motivele acesteia, și nu în raport de alte motive ce nu au fost invocate de reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. 3.2. Hotărârea recurată este nemotivată Recurenta a solicitat anularea Deciziei O.R.D.A. din 15 iunie 2012, invocând nelegalitatea, întrucât la data emiterii acesteia nu erau întrunite cerințele imperative ale art. 126 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 8/1996. În egală măsură, s-a invocat nelegalitatea deciziei întrucât, dacă erau întrunite cerințele de avizare a constituirii și funcționării intimatei, aceasta putea fi acordată pentru gestionarea drepturilor patrimoniale conexe de producător, și nu a drepturilor patrimoniale de autor.

Critica U.C.M.R. - A.D.A. a fost confirmată prin depunerea de către O.R.D.A. la dosarul cauzei a Referatului direcției de specialitate din cadrul O.R.D.A., înregistrat la data de 15 iunie 2012, referat ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat. Toate aceste motive de natură a conduce la admiterea cererii de chemare în judecată nu au fost analizate de către prima instanță, hotărârea pronunțată fiind nelegală, prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 3.3. Hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât nu ține seama de faptul că Decizia O.R.D.A. din 15 iunie 2012 este contrară Referatului pe care se fundamentează, precum și dispozițiilor art. 125 alin. (3), art. 126 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 8/1996, pentru argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, susținute cu probele administrate în cauză, dar neanalizate de prima instanță.

În concluzie, pentru motivele evidențiate, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9, art. 304 1 C. proc. civ. și art. 20 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței civile nr. 791 din 10 martie 2014, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, anulării Deciziei O.R.D.A. din 15 iunie 2012 și obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-intervenientă A.P.M. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente: (i) prima instanță a respectat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nefiind incident în cauză; (ii) hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină soluția, motive care se circumscriu obiectului dedus judecății prin cererea introductivă, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; (iii) hotărârea pronunțată este dată cu aplicare corectă a legii, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Examinarea acestui motiv de recurs presupune studiul considerentelor hotărârii atacate, prin raportare la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și la chestiunile esențiale deduse judecății atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin apărările de care autoritatea pârâtă și intervenienta au înțeles să se prevaleze în cauză. Se constată astfel, că prima instanță nu a realizat o minimă examinare a motivelor de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii de anulare a Deciziei O.R.D.A.

din 15 iunie 2012. Motivarea hotărârii recurate se rezumă la un singur considerent, acela că dispozițiile legale nu prevăd o competență exclusivă a unui organism de gestiune colectivă într-un anumit domeniu. Or, acest considerent este străin de natura pricinii, nelegalitatea deciziei contestate vizând cu totul alte aspecte, astfel cum acestea au fost detaliate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Această conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Prin urmare, sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea hotărârii făcând practic imposibilă exercitarea controlului judiciar. Pentru toate considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 312 alin. (5) și art. 314, coroborate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Sentința civilă nr. 791 din 10 martie 2014 și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. împotriva Sentinței nr. 791 din 10 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2015. Procesat de GGC - N