ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5807/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 septembrie 2011, reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A. a chemat în judecată pârâtul O.R.D.A. solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 218 din 05 iulie 2011 emisă de pârât, respectiv a dispozițiilor art. 1 paragraful 3 din decizie. La termenul de judecată din 07 februarie 2012, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de împrejurarea că, prin adresa nr. 1475 din 12 ianuarie 2012, reclamanta a înaintat O.R.D.A.

spre avizare forma modificată a statutului său, pentru intrarea în legalitate în sensul respectării deciziei contestate, iar la data de 20 ianuarie 2012, O.R.D.A. a transmis avizul de modificare a acestui Statut. În forma modificată, Statutul prevede gestionarea unei singure categorii de drepturi, cele conexe dreptului de autor, pentru gestionarea drepturilor de autor în același domeniu de creație, audiovizual fiind necesară acordarea avizului de constituire și funcționare unui nou organism de gestiune colectivă. Astfel, reclamanta de depus proiectul de Statut și actul constitutiv al A.R.D.A.A. care va primi avizul O.R.D.A. după analiza acestuia pentru conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996.

Prin sentința civilă nr. 1182 din 21 februarie 2012 a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând, în prealabil regularitatea recursului, constată că acesta a fost motivat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, potrivit art. 302 1 din același cod, lit. c) „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform dispozițiilor art. 306 alin. (l) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea retine din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Este adevărat că recurenta a depus, la dosar, motivele de recurs invocate și dezvoltarea acestora, însă cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la datal9 martie 2013 iar motivele de recurs au fost depuse în data de 13 iunie 2013, conform rezoluție instanței de fond aflată la fila 7 a dosarului de recurs. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., precum și cele ale art. 306 alin. (l) și ale art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată inițial la 2 martie 2013, a fost motivată abia la data de 13 iunie 2013, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A. împotriva Sentinței civile nr. 1182 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.