ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5807/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și

soluția instanței de fond.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 02 septembrie 2011, reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A.

a chemat în judecată pârâtul O.R.D.A. solicitând anularea în parte a Deciziei nr.

218 din 05 iulie 2011 emisă de pârât, respectiv a dispozițiilor art. 1

paragraful 3 din decizie.

La termenul de judecată din 07

februarie 2012, pârâtul a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii față de

împrejurarea că, prin adresa nr. 1475 din 12 ianuarie 2012, reclamanta a

înaintat O.R.D.A. spre avizare forma modificată a statutului său, pentru

intrarea în legalitate în sensul respectării deciziei contestate, iar la data

de 20 ianuarie 2012, O.R.D.A. a transmis avizul de modificare a acestui Statut.

În forma modificată, Statutul prevede

gestionarea unei singure categorii de drepturi, cele conexe dreptului de autor,

pentru gestionarea drepturilor de autor în același domeniu de creație, audiovizual

fiind necesară acordarea avizului de constituire și funcționare unui nou

organism de gestiune colectivă.

Astfel, reclamanta de depus proiectul

de Statut și actul constitutiv al A.R.D.A.A. care va primi avizul O.R.D.A. după

analiza acestuia pentru conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996.

Prin sentința civilă nr. 1182 din 21

februarie 2012 a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a respins

acțiunea formulată de reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., în

contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Considerentele înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând, în prealabil

regularitatea recursului, constată că acesta a fost motivat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții „Termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel.

De asemenea, potrivit art. 302

1

din același cod, lit. c) „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (l)

C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea retine din oficiu motive

de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de

ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Este adevărat că recurenta a depus, la

dosar, motivele de recurs invocate și dezvoltarea acestora, însă cu mult peste

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantei la datal9 martie 2013

iar motivele de recurs au fost depuse în data de 13 iunie 2013, conform

rezoluție instanței de fond aflată la fila 7 a dosarului de recurs.

Astfel fiind, față de considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., precum și

cele ale art. 306 alin. (l) și ale art. 302

1

alin. (l) lit. c) C.

proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată inițial la 2

martie 2013, a fost motivată abia la data de 13 iunie 2013, se va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de U.P.F.A.R.

– A., U.P.F.A., A.R.G.O.A. împotriva Sentinței civile nr. 1182 din 21 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2013.