ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual (A.R.D.A.A.) a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A.), solicitând obligarea acestuia la emiterea avizului proiectului de modificare a statutului sau solicitat prin Adresa nr. x/10.11.2015, înregistrată la O.R.D.A. cu nr. RGII/9050/10.11.2015. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Adresa nr. x/25.11.2014 înregistrată la ORDA sub nr. x/26.11.2014, reclamanta a solicitat: - avizarea Actului Adițional nr. 1/22.10.2013 la statutul ARDAA prin care s-a modificat componența Consiliului Director; și - avizarea modificării sediului social din cuprinsul statutului ARDAA. Răspunsul ORDA la solicitarea sa a fost formulat prin Adresa nr. x/26.11.2014 - RGII/IES/9793/28.11.2014, înregistrată la ARDAA sub nr. x/28.11.2014 și prin care i se aduce la cunoștință faptul că modificarea sediului prin act adițional la statut este de natură a crea confuzie, motiv pentru care aceasta se va realiza într-un proiect de statut care să fie supus avizării de către ORDA, nefiind admise acte adiționale la statut. În ceea ce privește componența nominală a organelor de conducere i s-a precizat faptul că doar actul constitutiv trebuie să cuprindă aceste mențiuni sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, i s-a pus în vedere să se conformeze în sensul de a depune la ORDA în termen de 5 zile lucrătoare propunerile de modificare a statutului ARDAA.

Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 1203 din data de 08.04.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual (A.R.D.A.A.) în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A.), și a obligat pe pârâtul să emită avizul pentru proiectul de modificare a statutului reclamantei, înaintat prin Adresa nr. x/10.11.2015, înregistrată la pârâtă RGII/9050/10.11.2015.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței civile nr. 1203 din data de 08.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, prin care a solicitat casare hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantă. A invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și în dezvoltarea acestora a arătat următoarele: Prin Decizia nr. 3605/03.10.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra categoriilor de drepturi gestionate de ARDAA. Chestiunea litigioasă asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat a vizat coexistența mai multor organisme de gestiune colectivă în același domeniu de creație, respingând acțiunea formulată de A. întemeiată pe încălcarea de către Oficiu a principiului unicității domeniului de gestiune colectivă ca urmare a emiterii Deciziei nr. 13/13.02.2012 prin care s-a dispus avizarea unui organism de gestiune colectivă care gestionează aceeași categorie de drepturi de autor de opere audiovizuale pentru care a fost înființată și A. Chiar și în ipoteza în care s-ar accepta că drepturile patrimoniale de autor de videograme gestionate de ARDAA vizează, în realitate, drepturile conexe ale producătorilor de videograme (înregistrări audiovizuale), gestionarea de către același organism de gestiune colectivă a mai multor repertorii, în cazul ARDAA un repertoriu pe drepturi de autor (al autorilor/producătorilor de opere audiovizuale) și un repertoriu pe drepturi conexe (al producătorilor de videograme), nu este posibilă. Problema ridicată de Oficiu, diferită de cea soluționată prin sentințele sus-amintite, nu se referă la faptul dacă pe același domeniu de creație se pot constitui mai multe organisme de gestiune colectivă, ci dacă același organism de gestiune colectivă poate gestiona repertorii aparținând mai multor domenii diferite de creație sau mai multor categorii distincte de titulari de drepturi. În temeiul art. 125 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cuprins în Secțiunea a II-a intitulată Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, sunt utilizate sintagmele: - categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creație (noțiunea creație trimite fără echivoc la drepturile de autor) - drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari - categoriile distincte de titulari nu pot fi decât cele prevăzute de art. 94 deoarece în cazul operelor se folosește noțiunea generică de autor (potrivit art. 13 din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice). Așadar legiuitorul reglementează o separare a constituirii organismelor de gestiune colectivă pe categorii distincte de drepturi corespunzând unor domenii diferite de creație (drept de autor) și pe drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari (drepturi conexe). Domeniile diferite de creație sunt prevăzute de art. 7 din Legea nr. 8/199,6, potrivit căruia constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor. Categoriile distincte de titulari de drepturi sunt prevăzute de art. 94 din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări. Același organism de gestiune colectivă nu poate să gestioneze repertorii aparținând mai multor domenii distincte de creație sau aparținând mai multor categorii distincte de titulari de drepturi. Existența unui repertoriu unitar, constituit pe domenii distincte de creație sau pe categorii distincte de titulari de drepturi, este impusă de interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 8/1996. Împrejurarea că legiuitorul reglementează o separare a constituirii organismelor de gestiune colectivă pe domenii distincte de creație și pe categorii distincte de titulari de drepturi rezultă și din Cap. V din Legea nr. 8/1996, intitulat Dispoziții comune autorilor, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de înregistrări sonore și audiovizuale, art. 106 5 (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă. (2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 131, 1311 și 131. (3) Colectarea remunerației unice se efectuează în condițiile prevăzute la art. 133. (4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printr-un protocol, care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporția repartizării remunerației între cele două categorii de beneficiari. În situația reglementată de art. 106 5 din Legea nr. 8/1996, dacă un organism de gestiune colectivă ar reprezenta atât artiștii interpreți sau executanți, cât și producătorii de fonograme, ar trebui să încheie protocolul prevăzut de art. 106 5 alin. (4) cu el însuși, în condițiile în care e evident că cele două categorii de beneficiari ai remunerației au interese patrimoniale opuse, fiecare urmărind obținerea unui procent cât mai mare din remunerație. ARDAA a fost înființată pentru gestionarea drepturilor de autor ale producătorilor de opere audiovizuale. Prin adresa înregistrată la ORDA cu nr. RGII/313/12.01.2012, B. a solicitat Oficiului eliberarea avizului de constituire și funcționare ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul operelor audiovizuale a C. depunând actul constitutiv și statutul acestei asociații. Ulterior înființării s-a constatat că aceste două organisme de gestiune colectivă, potrivit repertoriilor depuse la ORDA, gestionau aceleași opere, aparținând acelorași titulari de drepturi și pentru aceleași categorii de drepturi, având în comun sediul și conducerea executivă. B. a reglementat situația gestionării acelorași repertorii prin intermediul mai multor organisme de gestiune colectivă, prin introducerea în proiectul de modificare a statutului, pentru care ORDA a emis Avizul nr. x/04.03.2016, a art. 11.5, potrivit căruia calitatea de membru titular al B. este incompatibilă cu deținerea simultană a calității de membru al altui organism român de gestiune colectivă din domeniu, care gestionează aceeași categorie de drepturi în domeniul operelor audiovizuale. Prin introducerea acestei prevederi statutare, membrii ARDAA nu mai pot fi și membrii B. evitându-se astfel situația dublării gestiunii colective a acelorași repertorii prin intermediul mai multor organisme de gestiune colectivă. 2. Referitor la cel de-al doilea motiv de neacordare a avizului, constând în reformularea art. 15. lit. a) din proiectul de statut al ARDAA, practica Curții de Apel București nu este unitară. Într-o speță similară care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, soluționat prin Sentința civilă nr. 3299 din 10.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a statuat că este fondată recomandarea Oficiului de reformulare a textului art. 15.1 lit. a) din statutul B. (articolul din statutul B. este identic cu cel din statutul ARDAA). Prin sentința amintită CAB a reținut că este adevărat că prin raportare la dispozițiile art. 792 - 857 din noul C. civ. nu este exclusă de plano posibilitatea ca o persoană să acorde mandat exclusiv unei alte persoane, însă în situația specială a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, aplicabile sunt dispozițiile normei speciale, iar nu ale normei generale, iar textul de lege exclude instituirea unei astfel de obligații în sarcina membrului organismului de gestiune colectivă prin recunoașterea posibilității acestuia de a purta, la rândul său, independent de apartenența la acest organism în cazul gestiunii colective obligatorii, negocieri individuale privind drepturile recunoscute de lege, în situația existenței unui drept de gestiune facultativă. Or, tocmai această neclaritate rezultând din statutul reclamantei se impune a fi înlăturată (...) Practic, sentința instanței de fond, prin care obligă Oficiul să avizeze proiectul de statut, păstrează în statutul ARDAA reglementări care sunt contrare legii și, drept urmare, inaplicabile. 3. Referitor la al treilea motiv de neavizare, instanța de fond nu a analizat dacă prevederile statutare referitoare la componența și funcționarea consiliului director asigură funcționalitatea organului cu atribuții executive al ARDAA, constatând doar că prevederile statutare sunt similare cu cele din actualul statut al ARDAA avizat de ORDA prin Decizia nr. 13/13.02.2012. Oficiul a avizat negativ proiectul de statut întrucât a sesizat că textele statutare care reglementează componența consiliului director și funcționarea acestuia sunt neclare. Din redactarea art. 40 pct. 3 rezultă în mod evident că organul executiv al ARDAA e alcătuit din trei membri, un președinte și doi vicepreședinți, dar din redactarea art. 42 referitor la ședințele consiliului director reiese că pentru a adopta decizii e nevoie de un număr mai mare de membri, cel puțin cinci. În cazul în care consiliul director este alcătuit din trei membri, acesta nu poate funcționa, având în vedere prevederile statutare care reglementează desfășurarea ședințelor.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. În motivare, invocă următoarele apărări: 1. Recurenta susține prin recursul formulat că problema de drept ce a făcut obiectul Deciziei civile nr. 3605/03.10.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ar fi vizat doar coexistența mai multor organisme de gestiune colectivă în același domeniu de creație. Recurenta omite însă să arate faptul că pentru a analiza și clarifica situația juridică privind coexistența organismelor de gestiune colectivă într-un anumit domeniu de creație se presupune obligatoriu identificarea și stabilirea drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă din litigiul respectiv. Stabilirea domeniului de creație este determinată de natura drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă. Relația drepturi gestionate și domeniu de creație reprezintă o relație de tip parte - întreg. Raționamentul prezentat de către instanța de fond pentru admiterea acțiunii formulate nu a vizat ca și o componentă determinantă puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 3605/03.10.2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ prin care s-a menținut Sentința nr. 6606 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a constatat în esența legalitatea Deciziei ORDA nr. 13 din 13.02.2012 (actul administrativ prin care intimata recurentă a fost constituită și avizată pentru cele două categorii de drepturi). Din analiza considerentelor sentinței civile atacate (pag. 11 a hotărârii) se observă că instanța de fond a plecat de la faptul că propunerile de modificare a statutului au avut în vedere doar modificarea componenței Consiliului Director și modificarea sediului social. Pe cale de consecință, instanța de fond în mod corect a reținut că acordarea avizului trebuie să privească doar modificările efectuate prin proiectul de statut, având în vedere că pentru celelalte dispoziții din statut își produce efectele juridice avizul obținut anterior prin Decizia ORDA nr. 13 din 13.02.2012. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că prin proiectele de modificare a statutului înaintate spre avizare, intimata reclamantă nu a modificat drepturile pe care fac obiectul gestiunii și pentru care a obținut avizul ORDA. Invocarea de către recurentă a unor pretinse nelegalități a categoriilor de drepturi pe care sub ARDAA le gestionează și pentru care a fost avizată chiar de către recurentă prin Decizia ORDA nr. 13 din 13.02.2012, reprezintă expresia unui exces de putere din partea recurentei. În ceea ce privește criticile formulate de către recurentă cu privire la chestiunea juridică a categoriilor distincte de drepturi și a categoriilor distincte de titulari, arată faptul că se consideră discriminată față de alte organisme de gestiune colectivă, deoarece prin Decizia O.R.D.A. nr. 94/2015 se avizează constituirea și funcționarea unui nou organism de gestiune colectivă în același domeniu al audiovizualului pentru 2 categorii de drepturi: drepturi de autor și drepturi conexe ale producătorilor de opere cinematografice și alte opere audiovizuale și anume S.O.P.F.I.A. (Societatea Producătorilor de Film și Audiovizual). În aceste condiții, criticile recurentei cu privire la cele două categorii de drepturi pe care ARDAA le gestionează sunt nejustificate, atât timp cât unui alt organism de gestiune colectivă din același domeniu ORDA îi emite aviz de constituire și funcționare pentru 2 (două) categorii distincte (drepturi de autor și drepturi conexe). De asemenea, un argument suplimentar îl reprezintă faptul că interpretarea pe care pârâta ORDA o acordă dispozițiilor Legii nr. 8/1996 doar în ceea ce o privește pe intimata reclamantă contravine dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Constituția României care reglementează dreptul la liberă asociere, fiind în contradicție cu jurisprudența Curții de Apel București. 3. În ceea ce privește trimiterile recurentei la alte organisme de gestiune colectivă și la repertoriile acestora, arată că acestea sunt străine de obiectul pricinii. Raționamentul instanței de fond cu privire la al doilea motiv invocat de neacordare a avizului (art. 15.1. lit. a) din proiectul de statut) este logic și solid argumentat, în sensul că acest articol este identic cu art. 15.1. lit. a) din actualul statut, avizat de ORDA prin Decizia nr. 13 din 13.02.2012. O cenzurare a conținutului acestui articol de către recurentă reprezintă exces de putere. 3. Referitor la cel de-al treilea motiv de neacordare a avizului (art. 40.3. și 42 din proiectul de statut), instanța de fond a analizat efectiv aceste articole și a constatat că rezultă cu claritate numărul de membri care alcătuiesc componența Consiliului Director, motiv pentru care afirmațiile recurentei sunt neîntemeiate. Interpretarea acordată de către recurentă este una eronată și formulată în mod vădit cu rea-credință pentru a nu acorda avizul în ceea ce privește proiectul de statut. De asemenea, arată că și aceste articole sunt similare cu cele din actualul statut avizat de către ORDA, motiv pentru care și în acest context, contestarea unor aspecte care anterior au fost avizate și aprobate constituie exces de putere.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal,precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2019.

Aspecte de fapt și de drept relevante Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantă îl constituie obligarea pârâtului la emiterea avizului proiectului de modificare a statutului sau solicitat privind Actul adițional nr. x/22.10.2013 la statutul ARDAA prin care s-a modificat componența Consiliului Director, precum și avizarea modificării sediului social din cuprinsul statutului ARDAA. Pârâtul, prin Adresa nr. x/26.11.2014 - RGII/IES/9793/28.11.2014, înregistrată la reclamantă sub nr. x/28.11.2014, a refuzat emiterea avizului solicitat, pe motiv că modificarea sediului prin act adițional la statut este de natură a crea confuzie, astfel că aceasta se va realiza într-un proiect de statut care să fie supus avizării de către ORDA, nefiind admise acte adiționale la statut, iar în ceea ce privește componența nominală a organelor de conducere, se arată faptul că doar actul constitutiv trebuie să cuprindă aceste mențiuni sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, i s-a pus în vedere să se conformeze în sensul de a depune la ORDA în termen de 5 zile lucrătoare propunerile de modificare a statutului ARDAA. Ulterior, reclamanta s-a conformat, înaintând pârâtului proiectul de modificare a statutului în mai multe forme, în vederea emiterii avizului prevăzut în condițiile art. 127 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, însă nici acestea nu au fost avizate, pârâtul solicitând revizuirea întregului statut. Față de această solicitare reclamanta a răspuns că refuzul acordării avizului este nejustificat și contravine Deciziei nr. 13/13.02.2012, privind constituirea și funcționarea ARDAA, prin care se stabilește la art. 1 că "Se avizează constituirea și funcționarea ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor de opere audiovizuale și videograme Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual - ARDAA având sediul în mun. București, B-dul x nr. 64 bl. 24 sc. B et. 5 ap. 65 sector 1." Prima instanță, pentru a admite acțiunea reclamantei și a dispune obligarea pârâtului să emită avizul pentru proiectul de modificare a statutului reclamantei, solicitat prin Adresa nr. x/10.11.2015, înregistrată la pârât sub nr. x/10.11.2015, a reținut, în esență, că motivele neacordării avizului trebuie să privească doar modificările preconizate prin proiectul de statut, fără a afecta acele efecte juridice care s-au produs în temeiul avizului anterior acordat de același pârât prin Decizia nr. 13/13.02.2012. În acest context, prima instanță a amintit că instanța de contencios a stabilit legalitatea Deciziei nr. 13/13.02.2012 prin Sentința nr. 6606/19.11.2012 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 3605/3.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin urmare, pârâtul nu putea invoca nelegalități în privința drepturilor pe care reclamanta le gestionează (drepturi patrimoniale de autor de opere audiovizuale și videograme), avizate prin respectiva decizie, decât în condițiile săvârșirii unui exces de putere. Cu referire la cel de-al doilea motiv de neacordare a avizului, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 15.1 lit. a) din proiectul de statut este identic cu art. 15.1 lit. a) din statutul anterior, avizat prin Decizia nr. 13/13.02.2012, astfel încât acest articol nu mai putea fi cenzurat de pârât. În privința celui de-al treilea motiv de refuz, care vizează dispozițiile art. 40.3 și 42 din proiectul de statut, prin care pârâtul susține că nu rezultă cu claritate numărul de membri care alcătuiesc Consiliul Director, prima instanță a reținut că susținerea pârâtului este neîntemeiată, acest organ fiind compus din Președinte și 2 Vicepreședinți.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a indica în mod distinct criticile care se subscriu fiecărui mod de casare în parte. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se reține: Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse (…). Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii recurate cuprinde raționamentul pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamantei și argumentele care au determinat înlăturarea susținerilor care au fundamentat refuzul pârâtului de a aviza proiectul de modificare a statutului reclamantei. În concluzie, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 nu poate fi reținut în cauză. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține: Într-o primă critică, subscrisă acestuia motiv de recurs, se arată că greșit a reținut prima instanță că instanțele s-au pronunțat asupra categoriilor de drepturi gestionate de ARDAA, în realitate, chestiunea litigioasă asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat a vizat coexistența mai multor organisme de gestiune colectivă în același domeniu de creație. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de prima instanță, în sensul că motivele neacordării avizului nu pot privi alte reglementări statutare decât cele vizate de modificările preconizate. Astfel, chiar dacă instanțele judecătorești au dezlegat doar problema dacă în același domeniu de creație se pot constitui mai multe organisme de gestiune colectivă, și nu s-au pronunțat dacă același organism de gestiune colectivă poate gestiona repertorii aparținând unor domenii diferite de creație sau mai multor categorii distincte de titulari de drepturi, aceste apărări nu pot fundamenta o altă concluzie decât cea la care a ajuns prima instanță. Pentru a răspunde la susținerea recurentului pârât, reiterat în recurs, în sensul că "același organism de gestiune colectivă nu poate să gestioneze repertorii aparținând mai multor domenii distincte de creație sau aparținând mai multor categorii distincte de titulari de drepturi", Înalta Curte reamintește că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, legalitatea Deciziei nr. 13/13.02.2012 fiind stabilită prin Sentința nr. 6606/19.11.2012 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 3605/3.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtul nu mai putea invoca nelegalități în privința drepturilor pe care reclamanta le gestionează (drepturi patrimoniale de autor de opere audiovizuale și videograme), avizate prin respectiva decizie. Așadar, Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă odată ce a fost acordat prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în temeiul art. 126 din Legea nr. 8/1996, acesta nu poate fi revizuit cu ocazia avizării modificărilor de statut, ce se emite în temeiul art. 127 alin. (3) din același act normativ. Cu alte cuvinte, dacă s-ar accepta argumentele invocate în sensul că interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 8/1996 impune existența unui repertoriu unitar, constituit pe domenii distincte de creație sau pe categorii distincte de titulari de drepturi, s-ar ajunge la o revocare arbitrară a avizului acordat anterior, cu nesocotirea efectelor constând în obligativitatea și executorialitatea și irevocabilitatea actelor administrative individuale intrate în circuitul civil. În consecință, reglementările statutare care nu sunt vizate de modificări se păstrează, pârâtul nefiind îndreptățit cu ocazia avizării modificărilor de statut să oblige asociația să-și modifice statutul cu privire la alte aspecte, cum ar fi structura Consiliului Director sau dreptul de a gestiona drepturi patrimoniale de autor de opere audiovizuale și videograme, drept conferit de statutul avizat Decizia nr. 13/13.02.2012. Față de cele reținute, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile de drept substanțial, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind incident în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.