ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1964/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2015, reclamanta Asociația Română Pentru Drepturi de Autor din Audiovizual (A.R.D.A.A.) a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Român Pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A), solicitând suspendarea executării Deciziei O.R.D.A. nr. 104 din 27.10.2015 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 23 din 12.01.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare executare formulată de reclamanta Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român Pentru Drepturi De Autor, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, arătându-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reiterând susținerile din fața instanței de fond, recurenta a arătat că:

Arată că a depus proiectul de statut prin Adresa nr. 70 din 16.04.2015, înregistrată la ORDA sub nr. RGII/3155/16.04.2015, prin care se clarifică drepturile patrimoniale pe care le gestionează în conformitate cu Decizia ORDA nr. 13 din 13.02.2012 prin care se avizează constituirea și funcționarea subscrisei ARDAA și prin care sunt stabilite categoriile de drepturi pe care le gestionează.

Categoriile de drepturi pe care ARDAA le gestionează au fost stabilite în justiție cu putere de lucru judecat și autoritate de lucru judecat în ceea ce o privește pe ORDA, aceasta fiind parte în dosarul nr. x/2012 soluționat în mod definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 3605 din 3 octombrie 2014 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin care s-a menținut sentința nr. 6606 din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și Fiscal.

Prin Decizia nr. 104 din 27.10.2015, ORDA ignoră în mod nejustificat și cu rea - credință acțiunea reclamantei înregistrată la secția a VIII - a a Curții de Apel București, sub nr. de dosar x/2015, prin care se solicită obligarea ORDA la emiterea avizului proiectului de modificare a statutului și anularea Deciziei ORDA nr. 8 din 29.01.2015 prin care s-a acordat un termen similar de 90 de zile de intrare în legalitate.

Referitor la Decizia ORDA nr. 73/2014 privind avizarea și constituirea organismelor de gestiune care se solicită în mod nejustificat a fi respectată de către ARDAA prin Decizia nr. 104 din 27.10.2015, arătă nu îi este opozabilă și nu produce efecte în ceea ce o privește, deoarece a fost înființată anterior emiterii acestei decizii, mai exact în anul 2012 prin Decizia nr. 13 din 13.02.2012. Decizia nr. 73/2014 reglementează avizarea și constituirea organismelor de gestiune colectivă și produce efecte numai pentru viitor și numai pentru organismele de gestiune colectivă care se înființează după emiterea acestei decizii, neputând produce efecte în mod retroactiv.

În prezentul statut al ARDAA, la art. 2.2., se stabilește că poate deveni membru al ARDAA orice persoană fizică autor de opere audiovizuale/videograme precum și orice persoană fizică ce are calitatea de titular de drepturi patrimoniale de autor de opere audiovizuale/videograme, această prevedere fiind inclusă și în proiectul de statut al cărui aviz se refuză a fi eliberat în mod nejustificat de către ORDA.

In ceea ce privește libera asociere a titularilor de drepturi, apreciază că o atingere adusă acestui drept rezultă din interpretarea restrictivă și aplicarea eronată de către ORDA a dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 și a Deciziei nr. 73/2014. Acest aspect a fost confirmat in justiție prin Sentința civilă nr. 1341 din 29.04.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București - secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nelegalitatea Deciziei ORDA nr. 218/05.07.2011.

1

alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 8/1996, mai exact referitor la publicarea, în format electronic, pe pagina proprie de internet, a informațiilor actualizate privind lista membrilor consiliului director, arată că pe pagina de internet a ARDAA, la secțiunea Despre noi, se află publicate informații actualizate privind lista membrilor consiliului director (http://ardaa.ro/despre-noi).

1

alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind depunerea la ORDA a Raportului comisiei permanente speciale privind accesul la informații aferent anului 2014 semnat de către toți membrii comisiei și aprobat de către adunarea generală, menționează că Raportul comisiei permanente speciale privind accesul la informații aferent anului 2014 a fost adoptat în cadrul comisiei cu majoritate de voturi și, de asemenea, a fost aprobat în cadrul adunării generale din data de 27.03.2014, acesta fiind depus la ORDA cu Adresa nr. 60 din 30.03.2014.

Recurenta precizează că, potrivit tezei finale a alin. (5) a art. 134

1

din Legea nr. 8/1996:

"Comisia întocmește un raport anual asupra activității sale, pe care îl înaintează adunării generale și Oficiului Român pentru Drepturi de Autor.", astfel că nu există nicio obligație legală ca Raportul să fie semnat de către toți membrii comisiei, solicitarea ORDA fiind lipsită de fundament juridic. Mai mult decât atât, solicitarea ORDA de a depune în prezent un Raport al comisiei diferit sub aspectul semnăturilor membrilor de cel aprobat de către adunarea generală și depus anterior la ORDA, reprezintă o instigare la fals.

Recurenta a susținut că și condiția prevenirii pagubei iminente este îndeplinită în cauză, astfel că în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a executării.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23.09.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 30.01.2018 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data 15 mai 2018, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, dar și de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei O.R.D.A. nr. 104 din 27.10.2015 emisă în urma controlului general privind activitatea desfășurată de reclamantă în anul 2014, control efectuat de ORDA în temeiul art. 138 alin. (1) lit. h), art. 138

2

alin. (4) și art. 138

3

din Legea nr. 8/1996, finalizat cu încheierea proc. - verbal nr. x în care au fost menționate încălcări ale dispozițiilor legale în vigoare, care se regăsesc și în Referatul nr. x ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin Decizia ORDA nr. 104/27.10.2015 au fost acordate reclamantei termene pentru intrarea în legalitate 90 de zile în scopul respectării prevederilor Deciziei ORDA nr. 73/2014 privind avizarea și constituirea organismelor de gestiune. În termenul menționat, ARDAA urmează:să înainteze spre avizare de către ORDA propunerea de modificare a statutului, în sensul clarificării drepturilor patrimoniale pe care urmează să le gestioneze, cu cel puțin două luni înainte de prima adunare generală în cadrul căreia modificarea statutului urmează să fie aprobat;să depună la ORDA hotărârea judecătorească prin care se înscrie modificarea statutului în Registrul asociațiilor și fundațiilor. 90 de zile în scopul respectării prevederilor art. 124 din Legea nr. 8/1996. In termenul menționat, ARDAA urmează să facă dovada îndeplinirii condiției referitoare la libera asociere a titularilor de drepturi;30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menționat, ARDAA urmează să depună la ORDA repertoriul aparținând propriilor membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine. 30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menționat, ARDAA urmează să elaboreze metodologii pentru domeniul de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi, respectiv pentru comunicarea publică a operelor audiovizuale; 10 zile în scopul respectării prevederilor art. 134

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996. În termenul menționat, ARDAA urmează să publice, în format electronic, pe pagina proprie de Internet, informațiile actualizate referitoare la lista membrilor consiliului director; 45 de zile în scopul respectării prevederilor art. 134

1

alin. (5) din Legea nr. 8/1996. In termenul menționat, ARDAA urmează să depună la ORDA Raportul comisiei permanente speciale privind accesul la informații, aferent anului 2014, semnat de toți membrii comisiei și aprobat de adunarea generală; 30 de zile în scopul respectării prevederilor art. 135 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În termenul menționat, ARDAA urmează să depună la ORDA repertoriul gestionat, în formatul stabilit prin Decizia ORDA nr. 52/2015 privind aprobarea formatelor repertoriilor de opre, interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386/26 mai 2014.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție împărtășită de Înalta Curte.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conținutul prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă, cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Or, în cauză, recurenta- reclamanta a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

Contrar celor afirmate de recurentă, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că prima instanță a reținut în mod judicios faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Prin urmare, se constată că în mod corect, prima instanță, prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

În ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența acestui argument, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinței, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Română pentru Drepturi de Autor din Audiovizual împotriva sentinței nr. 23 din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.