ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4254/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal 04.12.2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtele G. - Drepturi De Autor În Cinematografie - Audiovizual Societatea Autorilor Români din Audiovizual, și Oficiul Român Pentru Drepturile De Autor (O.R.D.A) au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii AGA G. nr. 16 și a Anexei 8 supusă la votul AGA G., a Hotărârii AGA G. nr. 21 și a Anexei 21 supusă la votul AGA G., a Avizului ORDA nr. RGII/IES/1188/06.03.2019, a Hotărârii AGA G. nr. 2 referitor la art. 8.1.21 lit. k) și art. 8.11 din Statut, a Deciziei Consiliului Director nr. 12/22.02.2019.

Prin sentința civilă nr. 135 din 3 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei și a fost declinată competenta de solutionare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtele G. - Drepturi De Autor În Cinematografie - Audiovizual Societatea Autorilor Români din Audiovizual, și Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A), având ca obiect "anulare act administrativ - constatare nulitate absolută hotărâre A.G.A.", în favoarea Judecătoriei sector 2 București.

Împotriva sentinței civile nr. 135 din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâta G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, stabilirea competenței în favoarea Curții de Apel București, invocând dispozițiile art. 51 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul-pârât ORDA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 9 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

Instanța de contencios constituțional a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială.

Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, reține instanța de control judiciar că, sentința nr. 135 din 3 martie 2020 este pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă G. împotriva sentinței nr. 135 din 3 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.