ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3970/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.03.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 211/25.02.2020, prin care a fost sancționată cu amenda în cuantum de 5000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. b) si art. 65 lit. a) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 127 din 8 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 127 din 8 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamanta a susținut, în esență, următoarele argumente de ordin critic:

- instanța de fond retine in mod eronat faptul ca "deși difuzat la o ora de maxima audienta, materialul prezentat in cadrul programului principal de știri [...] nu prezintă nicio opinia autorizata a administrației locale a orașului Sinaia or a vreunui reprezentant al acesteia cu privire la motivele aglomerației constatate la ieșirea din parcarea de la Cota 1000". Pentru a retine in sarcina recurentei obligația de a prezenta opinia autorizata a administrației locale, ar trebui sa se prezume că aceasta a eludat dispozițiile art. 40 din Codul audiovizualului, conform cărora în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate și invitate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere. Or acest aspect nu se poate retine in sarcina sa, nefiind reținut nici de Consiliu in Decizia contestată.

- pe tot parcursul reportajului difuzat in data de 25.01.2020, cat si a reportajului difuzat in data de 26.01.2020, atât din prezentarea vizuala, cat si sonora a acestora, reieșea fara urma de dubiu faptul ca nu a fost adusa nicio acuzație administrației locale a orașului Sinaia. Precizarea prin mențiunea din off, "administrația locala a promis ca va lua masuri" este o confirmare ca recurenta a luat legătura cu administrația locala si ca aceasta analiza soluții pentru rezolvarea situației prezentate in reportaj. Totodată, prin prezentarea ambelor reportaje, recurenta nu a făcut nicio referire tendențioasa la vreun anumit motiv al aglomerării de mașini, ci, fiind la fata locului, a relatat însusi evenimentul, respectiv aglomerație de mașini care nu au putut ieși dintr-o parcare.

- instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca mențiunea din off cu privire la faptul ca s-a blocat bariera completata de opiniile șoferilor revoltati ar fi putut conduce telespectatorul interesat la singura concluzie ca "aglomerația din parcare a fost determinata de funcționarea defectuoasa a barierei, care s-a blocat pe sensul de ieșire din parcare". Deși știrea prezenta o realitate cu care s-au confruntat turiștii in trafic, totuși, asa cum retine si instanța de fond, pentru aglomerația creata exista o singura explicație, si anume blocajul de la bariera. Totuși, instanța de fond interpretează in mod eronat introducerea in știrea de a doua zi a intervenției unui angajat al parcării, care susține ca unii șoferi nu au dorit sa plătească parcarea, intrucat scopul ambelor reportaje este același, prezentarea unui eveniment real de interes public justificat si anume aglomerația cu care s-au confruntat turiștii in trafic si la urcarea către munte si la plecare.

- contrar celor reținute de instanta de fond - in legislația audiovizuala nu se menționează ca timpul alocat intervenției celor implicați in evenimentul relatat ar trebui sa fie echivalent in sensul de egal pentru existenta unui echilibru, ci considera ca atâta vreme cat se păstrează imparțialitatea știrii, libertatea editoriala ramane a reclamantei. Or, prin simplul fapt ca recurenta si/sau șoferii prezentați in timpul știrii nu au căutat vinovați si/sau nu au făcut nicio acuzație cu privire la blocarea traficului, respectiv a barierei, ci doar au relatat evenimentul in sine, reclamanta a dat dovada de imparțialitate.

- referitor la reținerile instanței de fond ca "revenea reclamantei obligația de a dovedi realitatea acestora - blocarea barierei, ceea ce a condus la crearea aglomerației - in dovedirea faptului ca a acționat cu buna-credinta":

- reținerea instanței de fond ca revenea recurentei obligația de a dovedi ca blocarea barierei a condus la crearea aglomerației in dovedirea faptului ca recurentei a acționat cu buna credința si ca reclamatia de la autoritatea lezata de difuzarea știrii se coroborează intocmai cu susținerile angajatului parcării prezentate in știre, este eronata, intrucat prin știrea in sine nu a fost lezata nicio autoritate si nicio alta societate/persoana. Mai mult, cu privire la reclamatia la care face referire instanța de fond, aceasta este rau intenționata intrucat susține ca recurenta in mod intenționat ar încerca sa producă prejudicii de imagine administrației locale și telegondolei din Sinaia, ca sistemul de bariere nu a fost deloc blocat, aglomerația s-a produs din cauza plecării concomitente din parcare a unui număr foarte mare de mașini și a șoferilor nervoși care au încercat să forțeze deschiderea barierelor farăa ca aceștia sa achite taxa de parcare. Tocmai de aceea, poliția sosită la fața locului a încercat sa calmeze spiritele, nu sa oblige cumva la îndepărtarea barierei legal înființată.

- prin reclamatia menționata, făcuta către Consiliu de administrația locala, sunt aduse recurentei acuzații fara temei,

- faptul ca in știre s-a precizat ca bariera a fost blocata, trebuie considerat in sensul prezentării evenimentului, anume ca nu se putea circula, nu se putea ieși din parcare, in niciun caz ca aceasta bariera era blocata fiindcă nu mai funcționa,

- cu privire la susținerea instanței de fond ca "reclamanta nu a manifestat imparțialitate, aceasta prezentând pe larg propriile concluzii asupra motivului aglomerării, nesustinute de dovezi clare si alocând o atenție extrem de redusa explicațiilor angajaților parcării, pe care de altfel a si omis sa le prezinte in toate programele informative", prin natura sa, știrea a fost una imparțiala, aceasta a prezentat o realitate despre aglomerația turiștilor la munte, atât in activitățile de relaxare ale acestora, cat si in traficul pe care trebuie sa îi infrunte turiștii pentru a ajunge la munte si pentru a pleca de acolo.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în opinia sa, sentința fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin decizia CNA nr. 211/2020 reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 RON, pentru încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 65 lit. a) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, pentru aceea că în programele sale informative nu a asigurat o informare imparțială și cu bună credință a publicului și nici rigoare și acuratețe în redactarea și prezentarea acestora, deoarece telespectatorilor li s-a indus ideea eronată că administrația publică locală Sinaia nu ar fi gestionat eficient sistemul de taxare a parcării, cu consecința producerii unei aglomerații la ieșirea din parcare, când în realitate alți factori au determinat producerea aglomerației.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 211/25.02.2020, prin care a fost sancționată cu amenda în cuantum de 5000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. b) si art. 65 lit. a) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, împărtățind opinia primei instanțe.

Astfel, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 64 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual "(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință. (...)"

Totodată, art. 65 lit. a) din același act prevede că "În emisiunile de știri și dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli: a) rigoare și acuratețe în redactarea și prezentarea știrilor (...)".

Aceste dispoziții cu caracter normativ reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum și a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilității și al exercitării drepturilor cu bună credință.

Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte și imparțiale de către toți utilizatorii de mijloace de informare, precum și în efectuarea unei distincții între situatia de fapt (baza factuală) și judecățile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informației, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepționează informația.

În fapt, prima instanță a reținut că în materialul difuzat se comentează de reclamantă, cu voce off, după prezentarea modului de petrecere a timpului liber pe Valea Prahovei, următoarele:"Aseară, după ore petrecute în trafic, șoferii au avut parte de o altă experiență neplăcută... La parcarea de la Cota 1000 din Sinaia a ieșit cu scandal. Primăria a instalat un nou sistem de plată, dar bariera care ar fi trebuit să se ridice pentru fiecare mașină în parte, la ieșire, s-a blocat. Coada a devenit astfel, interminabilă".

În continuare, reclamanta prezintă opiniile șoferilor aflați în mașini, continuându-se cu mențiuni din off, potrivit cărora "administrația locală a promis că va lua măsuri".

Astfel cum se poate observa din înregistrare, în cadrul acestei difuzări a materialului, în prime time, în cadrul programului Știrile A., reclamanta nu a obținut un punct de vedere al administrației locale, nu a difuzat un astfel de punct de vedere și nici nu a făcut vreo referire la vreun alt motiv al aglomerării de mașini din parcarea de la Cota 1000, prezentând doar propriile aprecieri referitoare le evenimentele relatate, fără însă a fi filmate/explicitate audio și dovezile care conduc la concluziile prezentate.

Or, procedând în acest mod și prezentând comentarii din off, potrivit cărora "Primăria a instalat un nou sistem de plată, dar bariera care ar fi trebuit să se ridice pentru fiecare mașină în parte, la ieșire, s-a blocat. Coada a devenit astfel, interminabilă", completate de opiniile șoferilor revoltați, în mod corect prima instanță a apreciat că singura concluzie care putea fi adoptată de telespectatorul interesat era aceea potrivit căreia aglomerația din parcare a fost determinată de funcționarea defectuoasă a barierei, care s-a blocat pe sensul de ieșire din parcare.

Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, constată că, în lipsa oricăror elemente suplimentare, în lipsa oricăror verificări ale reclamantei ale căror concluzii să fie la rândul lor expuse în cadrul programului de știri de la ora 19:00, sub nicio formă nu putea fi trasă vreo altă concluzie de către cetățeanul informat pe această cale, în afară de cea a gestionării defectuoase a sistemului de bariere la intrarea/ieșirea din parcare, de către administrația locală a orașului Sinaia care, de altfel, potrivit comentariului din off, "a promis că va lua măsuri", fără a se indica cu privire la ce se vor dispune aceste măsuri.

Astfel cum a rezultat dintr-un alt material, difuzat cu privire la același eveniment însă în cadrul programului de știri matinal al postului de televiziune, de la ora 7:00, sub titlul "Sechestrați la barieră", exista și o altă explicație pentru aglomerația creată în parcarea de la Cota 1000, dată de un angajat al parcării, a cărui intervenție a fost de această dată inclusă în programul informativ (spre deosebire de difuzarea menționată anterior, în prime time, când intervenția angajatului parcării nu a fost redată).

Potrivit spuselor acestuia, "am avut două mașini aici care nu au vrut să plătească, au vrut să treacă, să..." Voce bărbat din off - Au blocat . . . . . . . . . . au blocat...(...) Au vrut să treacă să rupă bariera. S-a stat undeva la patruzeci și ceva- cincizeci de minute... Nu mi se pare normal, nu e vina noastră"

Prin urmare, în aplicarea principiilor enunțate anterior, precum și, în particular, a dispozițiilor art. 64, 65 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, pentru a se asigura de o informare a publicului corectă, obiectivă, imparțială și efectuată cu bună credință, pe lângă faptul că reclamanta avea obligația de a insera în conținutul tuturor materialelor informative (inclusiv în știrile de la ora 19:00) explicația angajatului parcării cu privire la motivele aglomerației și avea totodată obligația de a investiga suplimentar aceste declarații ale angajatului parcării și de a pune la dispoziția publicului inclusiv concluziile rezultate din aceste cercetări. Mai mult, pentru a se putea concluziona că reclamanta a acționat cu bună credință, timpul alocat intervenției reprezentanților autorității ar fi trebuit să fie echivalent celui alocat comentariilor proprii, din off și declarațiilor șoferilor nemulțumiți de situația creată, pentru a se asigura astfel un echilibru între opiniile tuturor celor implicați în evenimentul relatat.

Înalta Curte constată că este lipsită de suport susținerea recurentei-reclamante cu privire la împrejurarea că instanța de fond ar fi reținut în mod eronat că "deși difuzat la o oră de maximă audiență, materialul prezentat în cadrul programului principal de știri (...) nu prezintă nicio opinie autorizată a administrației locale a orașului Sinaia ori a vreunui reprezentant al acesteia (...)", motivare pornită de la premisa că, pentru a exista această obligație, ar trebui prezumat că recurenta-reclamantă a eludat dispozițiile art. 40 din Codul audiovizualului, întrucât norma reținută ca temei al aplicării sancțiunii, respectiv art. 64 lit. b) din Codul audiovizualului, stabilește în sarcina recurentei reclamante obligația de a prezenta un eveniment sau fapt cu imparțialitate. Această imparțialitate incumbă obligația de a difuza și un punct de vedere opus celui prezentata în știrea analizată, iar singurii în măsură să exprime un astfel de punct de vedere ar fi fost un reprezentant al administrației locale a orașului Sinaia.

Argumentația recurentei reclamante din motivele de recurs finalizată cu concluzia că aceasta a dat dovadă de imparțialitate este, de asemenea, nefondată, întrucât invocarea unui anumit scop, și anume "de a prezenta o realitate de la fața locului", fără însă a prezenta toate punctele de vedere aflate în opoziție, nu dovedește imparțialitate, cu atât mai mult cu cât voce off afirmă că "întreg sistemul s-a blocat". Or, această afirmație coroborată cu părerile unor șoferi ar fi putut conduce telespectatorul interesat la singura concluzie că "aglomerația din parcare a fost determinată de funcționarea defectuoasă a barierei, care s-a blocat pe sensul de ieșire din parcare." De abia a doua zi la emisiunea de știri de la ora 7, când a fost reluată știrea în cauză, spre sfârșitul acesteia a fost prezentat foarte scurt un punct de vedere al unui angajat.

Referitor la argumentele invocate de recurenta reclamantă în combaterea reținerii de către instanța de fond în sarcina acesteia a obligației de a dovedi realitatea celor prezentate prin celor două știri și astfel să dovedească că a acționat cu buna-credință, se constată că, în realitate, aceasta critică sesizarea primită de CNA de la autoritatea locală a orașului Sinaia fără să prezinte vreun argument în combaterea celor reținute de instanța de fond.

Mai mult, recurenta reclamantă încearcă să acrediteze ideea că prin precizarea că "bariera a fost blocată", trebuie considerat în sensul prezentării evenimentului, anume că nu se putea circula, nu se pute ieși din parcare, în niciun caz că această barieră era blocată fiindcă nu funcționa.", deși voce off afirmă:

"Aseară, după ore petrecute în trafic, șoferii au avut parte de o altă experiență neplăcută... în parcarea de la Cota 1000 din Sinaia a ieșit cu scandal. Primăria a instalat un nou sistem de plată, dar bariera care ar fi trebuit să se ridice pentru fiecare mașină în parte, la ieșire, s-a blocat. Coada a devenit astfel interminabilă.", iar prezentatorul precizează: "Totul după ce Primăria a instalat un nou sistem de plată, iar bariera care ar fi trebuit să se ridice pentru fiecare mașină în parte, la ieșire, s-a blocat."

Prin urmare, motivarea recurentei-reclamante privind presupusa sa imparțialitate și bună credință în prezentarea știrii în relatarea evenimentului petrecut la cota 1400 din Sinaia nu este dovedită, atât timp cât telespectatorilor le-a fost indusă ideea eronată că administrația locală nu ar fi gestionat eficient noul sistem de taxare al parcării, acest fapt având ca urmare aglomerația produsă, în timp ce, în realitate, alți factori ar fi cauzat-o, astfel cum a reținut corect prima instanță.

În aceste condiții, instanța de control judiciar constată că prin argumentele invocate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată, invocând motive similare cu cele susținute în fața primei instanțe, prin care nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă.

Or, în condițiile în care reclamanta, astfel cum s-a reținut anterior, prin modul de prezentare a știrii, a indus concluzia nedovedită potrivit căreia aglomerația din stațiunea Sinaia ar fi fost creată de gestionarea defectuoasă a barierei montate de administrația publică locală la ieșirea din parcarea de la Cota 1000, fără a verifica și fără a aloca timp suficient explicațiilor date de angajații parcării cu privire la același eveniment, care contraziceau concluziile reclamantei asupra aceluiași eveniment (de altfel aceste intervenții nici nu au fost difuzate la știrile de la ora 19:00, în principalul program informativ al zilei), se observă că în mod corect pârâtul a concluzionat că aceasta a încălcat prevederile art. 65 lit. a) din Codul de reglementare, prezentarea știrii nefiind realizată cu "rigoare și acuratețe".

În concluzie, Înalta Curte constată că motivele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a confirmat legalitatea și temeinicia decizie contestate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 127 din 8 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.