ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2999/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.12.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a formulat acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat instanței de judecată să dispună revocarea în tot a Deciziei nr. 427/17.11.2021 (înregistrată la 21.11.2021) prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 5000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, cu modificările și completările ulterioare cu privire la informațiile prezentate în cadrul emisiunii difuzate la data de 18.10.2021, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 992 din 27 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neintemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 99 din 27 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința anulării Deciziei cu nr. 427 din data de 17.11.2021 emisă de către intimata Consiliul Național al Audiovizualului, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Recurenta-reclamanta susține, în esență, că judecătorul de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a disp. art. 64 alin. (1) lit. a) din Decizia cu nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual raportat la Decizia cu nr. 427 din data de 17.11.2021 emisă de către intimata Consiliul Național al Audiovizualului. În acest sens, arată că, în cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din analiza obiectivă a dialogurilor puse la dispoziție de către reprezentanții intimatei, suplimentar, față de tema vaccinării împotriva virusului SARS-COV-2, s-au dezbătut alte probleme de interes național, respectiv finanțarea anumitor trusturi de presă din bugetului Statului Român, precum și activitatea desfășurată de către SMURD. Însă, susține recurenta-reclamantă, niciuna dintre aceste teme de discuție, care ar fi stat la baza emiterii Deciziei de sancționare, nu a fost analizată de către judecătorul de fond. Mai mult decât atât, din considerentele sentinței civile recurate, reiese în mod evident că judecătorul fondului nu a făcut referire în legătură cu modul în care aceste teme de discuție n-ar fi respectat condițiile art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din actul normativ amintit anterior. O altă critică a recurentei-reclamante vizează faptul că judecătorul fondului nu s-a raportat la faptul că opiniile exprimate în cadrul emisiunii ce a făcut obiectul analizei desfășurate de către reprezentanții intimatei reprezintă o formă de manifestare a pluralismului ideologic exprimat în cadrul conținutului serviciilor media așa cum a fost statuat prin cauza Centro Europa 7 S.R.L. și Di Stefano împotriva Italiei (MC) soluționată prin Decizia CEDO nr. 38433/09 prin care s-au statuat următoarele: "După cum s-a constatat de multe ori, nu poate exista democrație fără pluralism (...) Esența democrației este să permită ca diverse programe politice să fie propuse și dezbătute (...) cu condiția ca acestea să nu dăuneze democrației în sine (...) Mass-media audiovizuală, cum ar fi radioul și televiziunea, au un rol deosebit de important în acest sens. (...) O situație în care un grup economic sau politic puternic în societate poate obține o poziție dominantă asupra mass-mediei audiovizuale și poate exercita, astfel, presiuni asupra radiodifuzorilor și reduce, în cele din urmă, libertatea lor editorială subminează rolul fundamental al libertății de exprimare într-o societate democratică, astfel cum este consacrat în art. 10 din Convenție în special în cazul în care servește pentru a comunica informații și idei de interes general (...) Curtea observă că, într-un sector sensibil cum este mass-media audiovizuală, în plus față de obligația negativă de a nu interveni, statul are obligația pozitivă de a pune în aplicare un cadru legislativ și administrativ adecvat pentru a garanta pluralismul efectiv)". Raportat la concluziile prezentate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este evident că sancționarea unui trust de presă sau a unui serviciu de radio trebuie să fie în acord cu respectarea principiului pluralismului de opinii. Or, judecătorul fondului a neglijat exact acest aspect în sensul că a sancționat singurul post de radio care a prezentat opinii bazate pe studii științifice care nu erau în acord cu opiniile prezentate în general de alte trusturi de presă sau posturi de radio în legătură cu efectele benefice sau nocive ale vaccinurilor administrate împotriva virusului SARS-COV2. Prin urmare, consideră că susținerile judecătorului de fond încalcă normele de drept material și nu reprezintă veritabile motive juridice care să conducă la respingerea cererii de chemare în judecată. Totodată, așa cum rezultă din analiza obiectivă a actului sancționator cu referire directă la pagina cu nr. 12 a Deciziei cu nr. 427 din data de 17.11.2021, acesta nu cuprinde o analiză temeinică a modalității în care ar fi fost afectat principiul imparțialității radiodifuzorului. Din contră, atât moderatorul B., cât și invitata acestuia au prezentat opinii favorabile și defavorabile vaccinării cu mențiunea că invitata emisiunii, doamna C., a specificat și sursa informațiilor prezentate. Nu în ultimul rând, consideră deosebit de relevante pentru soluționarea prezentei cauze și aspectele statuate prin Recomandarea Uniunii Europene cu nr. 2022/758 emisă de către Comisia Europeană prin care s-a statuat "necesitatea asigurării protecției împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate și abuzive împotriva mobilizării publice (cunoscute sub denumirea de "SLAPP"), fiind important de știut că procedurile judiciare vădit nefondate sau abuzive împotriva mobilizării publice pot avea un impact negativ asupra credibilității și reputației jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului".

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în opinia sa, sentința fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin Decizia nr. 427 din 17.11.2021, societatea reclamantă A. S.R.L., deținătoarea postului de radio D., a fost sancționată de pârâta Consiliul National al Audiovizualului cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, în motivarea actului administrativ sancționator, menționându-se că modalitatea în care moderatorul emisiunii "Ce-i în Gușă și-n căpușă", difuzată la 18.10.2021, a prezentat și a susținut ca o stare de fapt, perspectiva sa personală cu privire la eficiența vaccinării și a scopurilor măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, nu a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, în mod imparțial și cu bună credință. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 427 din 17.11.2021, prin care a fost sancționată cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, împărtășind opinia primei instanțe. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reține instanța de control că, potrivit normei de procedură invocate, casarea hotărârii se poate solicita atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Se constată că deși, în mod formal, recurenta-reclamantă a invocat incidența acestui caz de casare, în realitate el nu a fost temeinic argumentat prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă reluând apărările din cuprinsul contestației susținute la instanța de fond referitoare la faptul că în cadrul emisiunii ar fi vizat tema analizării plăților făcute de Guvernul României cu privire la televiziunile și publicațiile care au promovat campania de vaccinare împotriva SARS-COV2. Totodată, din verificarea considerentelor sentinței instanței de fond, se constată că hotărârea recurată este amplu argumentată, instanța răspunzând motivat tuturor criticilor de nelegalitate invocate de parte cu privire la decizia contestată. În aceste condiții, instanța de control judiciar constată că prin argumentele invocate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată, invocând motive similare cu cele susținute în fața primei instanțe, prin care nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate. În concluzie, constatând că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 425 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că nu este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins. Critica recurentei-reclamante cu privire la împrejurarea că instanța de fond, deși în cadrul emisiunii analizate, suplimentar față de tema vaccinării împotriva virusului SARS-COV-2, s-au dezbătut alte probleme de interes național, cum ar fi finanțarea anumitor trusturi de presă din bugetului Statului Român, precum și activitatea desfășurată de către SMURD, nu a analizat niciuna dintre aceste teme de discuție, nu poate fi reținută de instanța de control. Astfel, ceea ce s-a reproșat societății recurente a fost modalitatea în care, cadrul emisiunii analizate, s-a încercat acreditarea ideii că jurnaliștii care promovează vaccinarea și efectele benefice ale acesteia, ar face acest lucru pentru bani, iar persoanele care au îndoieli cu privire la eficiența acestor vaccinuri, ar prezenta un punct de vedere independent de susținerile oficiale, deoarece nu ar fi plătiți de Guvernul României pentru a promova campania de vaccinare împotriva SARS-COV2, aspecte analizate și argumentate de către instanța fondului în cuprinsul hotărârii recurate. Mai mult decât atât, susținerea reclamantei cu referire la acest aspect a fost analizată de către instanța fondului (pag. 5, par. 6 din hotărârea contestată), fiind apreciată ca lipsită de temei având în vedere conținutul Raportului de monitorizare întocmit de intimata-pârâtă. Critica recurentei-reclamante referitoare la faptul că judecătorul fondului nu a făcut referire în legătură cu modul în care temele de discuție din emisiunea analizată n-ar fi respectat condițiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, nu poate fi primită de instanța de control pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut că, din cuprinsul Raportului de monitorizare a emisiunii "Ce-i în Gușă și-n căpușă" difuzată pe postul de radio D. la 18.10.2021, în intervalul orar 13:00- 15.00, reiese că moderatorul acestei emisiuni a facut mai multe comentarii lipsite de imparțialitate și obiectivitate referitoare la vaccin, tratamente și indicații medicamentoase, conspirații și "țări experiment" dar și o asa- zisă mituire a presei, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 64 alin. (1) din Codul de reglementare a audiovizualului. Potrivit art. 64 din actul normativ menționat"(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii; b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință. (...)" Aceste dispoziții cu caracter normativ reprezintă o aplicare întocmai a unuia dintre principiile specifice în materia dreptului comunicării publice, respectiv a principiului informării obiective, precum și a principiilor generale la nivelul sistemului de drept, constând în principiul responsabilității și al exercitării drepturilor cu bună credință. Principiul informării obiective constă în garantarea unei informări corecte și imparțiale de către toți utilizatorii de mijloace de informare, precum și în efectuarea unei distincții între situatia de fapt (baza factuală) și judecățile de valoare, pentru evitarea dezinformării. De asemenea, în aplicarea acestui principiu, este necesară claritatea în prezentarea informației, pentru a se evita inducerea voită în eroare a celor care recepționează informația. Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că afirmațiile moderatorului emisiunii: - referitoare la implicarea actorului E. în campania de vaccinare (" și mai susține profundul geopolitician E., ad-hoc, că rata de vaccinare scade exact de acolo de unde era Cortina de fier, deci de după corti..."), (" E., prieteni, un actor talentat, ne afurisește pe toți cei care nu ne vaccinăm", "(...) F. a luat bani mulți de la Guvern pentru ca să ne propovăduiască vaccinarea cu un vaccin care nu e vaccin. Atuncea să-ți fie rușine, E., geopoliticianule, măi " cortina gândirii de fier". Da` știu că ai simțul umorului și-o s-o iei asta ca pe o pilulă amară, bineînțeles să ne așteptăm cu toții să ne înjuri în continuare pentru că neaparat tu trebuie să fii nu doar celebru, trebuie să fii nu doar frumos, cum poate ești, tu trebuie să fii și deștept mă baiatule și geopolitician dacă se poate."); - despre unele măsuri preconizate a fi luate de către guvernul propus de G. pentru persoanele nevaccinate ("Ăștia vor fi audiați, o să luăm lista imediat, și-ți dai seama cum îi vor lua ăștia, că vor restrângerea pelerinajelor, inclusiv la bisericile ortodoxe sau greco- catolice, să fie pedepsiți vaccinații în fel și chip, să fie eliminați din instituțiile publice ăia care nu respectă nu știu ce reguli."); - precum și despre modul în care ar fi tratat problema vaccinării anumite societăți din mass media care ar fi primit bani de la Guvern ("în baza acestor sume plătite, practic a fost arestată gândirea obiectivă și că mare parte din cei care au primit aceste sume au refuzat să mediatizeze corect ceea ce s-a întamplat în timpul pandemiei și ceea ce s-a discutat despre vaccinare, ceea ce ar putea să fie periculos pentru oameni și n-a mai fost mediatizat, spunându-se mai mereu o poezie"), afirmații cu privire la implicarea unor persoane publice și a unor societăți mass media în campania de vaccinare împotriva Covid 19, au avut un puternic caracter subiectiv, moderatorul exprimând opinii personale cu privire la deciziile luate la nivel guvernamental în timpul pandemiei Covid 19, precum și la modul în care anumite persoane publice și o parte a mass-media au sprijinit campania de vaccinare a populației din România. Astfel, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, prima instanță a analizat și a expus în motivarea hotărârii recurate motivele pentru care afirmațiile moderatorului din emisiunea analizată n-ar fi respectat condițiile art. 64 alin. (1) lit. a) si b) din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, stabilind, în mod just că, prin această emisiune, difuzată la postul de radio D., nu a fost asigurată o informare obiectivă a publicului cu privire la pandemie, vaccinuri și măsurile dispuse de autorități, moderatorul emisiunii făcând afirmații părtinitoare cu privire la autoritățile și persoanele publice, la vaccinare, la restricții, acestea fiind lipsite de obiectivitate și având un caracter tendențios. Înalta Curte constată că ediția emisiunii monitorizate a avut un conținut de natură să contravină exigențelor privind asigurarea informării corecte în cadrul programelor audiovizuale, modul în care dl B., în calitate de moderator, a perceput și prezentat perspectiva sa personală, convingerile sale cu privire la eficiența vaccinării și a scopurilor măsurilor pentru combaterea pandemiei de Covid 19, fiind de natură să afecteze dreptul la informare a publicului, în condițiile în care opiniile sale, au fost lipsite de obiectivitate fiind prezentate publicului și susținute ca o stare de fapt, o concluzie a unei analize, cu valoare de informație certă, situație de natură să contravină dispozițiilor legale și să afecteze dreptul publicului la informare corectă, prin lipsa de imparțialitate și de bună credință. Abordarea unor teme, precum cea enunțată, îndeosebi în contextul medical de mare risc și de accentuată sensibilitate și îngrijorare în rândul telespectatorilor, din care pot face parte și persoane direct afectate de noul coronavirus, trebuie făcută cu responsabilitate, în mod imparțial și cu bună-credință. De aceea, în raport de prevederile legale invocate, informarea corectă a publicului este o condiție esențială în desfășurarea unui program audiovizual, date fiind importanța și impactul major pe care le are televiziunea în rolul său de a informa publicul. În speță, reține instanța de control că radiodifuzorul a încălcat obligația privind respectarea principiilor imparțialității și echilibrului ce trebuie să caracterizeze informarea în probleme de interes public, astfel încât telespectatorii să-și poată forma în mod liber propria opinie. Nici critica recurentei-reclamante cu privire la faptul că prima instanță nu s-a raportat la faptul că informațiile prezentate în cadrul emisiunii analizate ar fi fost făcute cu respectarea pluralismului de opinii, care s-ar fi bazat pe studii științifice, nu poate fi primită de instanța de control. Referitor la această susținere a recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că pentru un echilibru al informațiilor oferite publicului, dar și pentru respectarea principiului imparțialității prevăzut de art. 64 din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului, radiodifuzorul avea obligația să prezinte și opinii care nu susțin o astfel de teorie în materie de vaccinare pentru ca percepția publicului cu privire la informațiile prezentate referitoare la virus și la vaccinarea împotriva acestuia să nu poată fi influențată într-un mod direcționat. În speță, contrar susținerilor recurentei-reclamante, în cadrul dezbaterilor, nici moderatorul B. și nici invitata C., a cărei opinie despre vaccinul împotriva virusului Covid 19 este asumată (aceasta menționând, cu privire la sursa informațiilor prezentate, denumirea unui site unde poate fi găsit un studiu al Universității Yale cu privire la vaccinare), nu au asigurat o distincție clară între fapte și opinii, informațiile privind acuzații factuale cu privire la vaccinare și a campaniei de promovare a acesteia, aduse în atenția publicului nefiind susținute cu dovezi clare, evidente, care să asigure respectarea dispozițiilor legale, respectiv distincția între fapte și opinii, astfel cum obligă dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului. În concluzie, Înalta Curte constată că motivele expuse de către recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care a confirmat legalitatea și temeinicia deciziei contestate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.