ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.11.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 327 din 07.10.2021, prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. În subsidiar, a solicitat modificarea sancțiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate, amenda aplicată fiind disproporționată în raport cu fapta reținută.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1421 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 1421 din 13 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată. Prin cererea de recurs a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În esență, recurenta-reclamantă arată că din decizia contestată rezultă faptul că în cadrul emisiunilor avute în vedere, comentariile din platou au asigurat informarea corectă a publicului cu privire la subiectele discutate. Astfel, în emisiunea Jocuri de Putere, edițiile din 6 și 7 mai 2021, precum și în emisiunea Deschide lumea, ediția din 8 mai 2021, s-a realizat o informare corectă și obiectivă a publicului, fără să se aducă atingere dreptului la imagine al unor persoane fizice sau să se știrbească în vreun fel prestigiul autorităților publice. Mai arată că a respectat dispozițiile art. 66 din Decizia nr. 220/2011 și că în contextul dat, era imposibil să identifice și să prezinte vreun punct de vedere aflat în opoziție. Consideră că în mod nejustificat și de neînțeles, instanța de fond a respins plângerea contravențională și a validat poziția membrilor C.N.A., care au votat în favoarea aplicării amenzii în cuantum de 5.000 RON, care, în opinia sa, încalcă dreptul la exprimare al jurnaliștilor, în condițiile în care libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului. În acest sens, invocă dispozițiile art. 30 și 31 din Constituție, precum și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite din 10 decembrie 1948. De asemenea, invocă art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, în vigoare de la 20 noiembrie 1974 și art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului (C.E.D.O.), adoptată la 4 noiembrie 1950, în vigoare de la 3 ianuarie 1953.

Apărările formulate în recurs Deși a fost legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., pentru nemotivare, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că, deși recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aspectele invocate prin cererea de recurs nu pot fi circumscrise acestor texte de lege. Mai mult, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentă nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta prezentând starea de fapt și nemulțumirea sa față de sancțiunea ce i-a fost aplicată și față de respingerea cererii de chemare în judecată de către instanța de fond, precum și chestiuni generale ce vizează libertatea de exprimare și dreptul la informație, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate. Astfel, recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică concretă la adresa celor reținute de către instanța de fond prin hotărârea recurată, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluția instanței de fond, de respingere ca neîntemeiată a cererii sale de chemare în judecată, este greșită. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Din această perspectivă, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, în speță, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și, în consecință, recursul nu este motivat. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Astfel fiind, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității și va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1421 din 13 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.