ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4984/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de Contencios Administrativ și Fiscal reclamantul G.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Județeană Olt de aplicare a Legii nr. 247/2005 de pe lângă Prefectura Olt obligarea la emiterea Deciziei de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de 0,18 ha teren cu care a fost înscris în anexa 23 la Legea nr. 247/2005 conform Hotărârii nr. 416 din 24 noiembrie 2006 emisă de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere din cadrul Primăriei Slatina, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că deși de la data emiterii Hotărârii nr. 416 din 24 noiembrie 2006 au trecut 4 ani, nici până la această dată nu i-a fost emisă decizia, deși dosarul a fost înaintat de Prefectura Olt, pârâta nu s-a conformat obligației de emitere a Deciziei de stabilire și cuantificare a despăgubirii juste ce i se cuvine. A mai arătat că, la data de 21 septembrie 2009, cu cererea sa adresată Prefecturii Olt sub nr. R967 din 21 septembrie 2009, cerere care a fost remisă către Primăria Slatina, a solicitat verificarea și acordarea despăgubirilor în Dosarul nr. 416/2005, termenul de soluționare fiind cu mult depășit de către pârâte. Cu Adresa nr. 26080 din 21 septembrie 2009, Primăria Slatina - Compartiment fond funciar și cadastru, comunica faptul că a fost întocmit dosarul individual pentru despăgubiri nr. 14964 din 19 iunie 2009 care a fost înaintat către Instituția Prefectului Județului Olt și A.N.R.P.

Astfel a mai arătat reclamantul că cele două pârâte, deși au fost învestite cu dosarul de acordare despăgubiri de peste un an de zile, adoptă o vădită stare de pasivitate, refuzând emiterea Deciziei de acordare a despăgubirilor ce i se cuvin, fiind astfel grav prejudiciat, fiindu-i încălcat dreptul legal și constituțional la o justă despăgubire pentru proprietatea care nu-i mai poate fi restituită în natură. La data de 15 martie 2011, pârâta Comisia Județeană Olt a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, secția Comercială și de Contencios Administrativ, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere de pe lângă Instituția Prefectului Județului Olt.

Prin Sentința nr. 118 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.C. și pe pârâtele Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Județeană Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere de pe lângă Instituția Prefectului - Județul Olt, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 510 din 24 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul G.C., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Titlul de despăgubiri în ceea ce-l privește pe reclamant și a respins acțiunea față de pârâta Comisia Județeană Olt de pe lângă Instituția Prefectului Județului Olt ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Cu privire la excepția invocată de Comisia Județeană Olt, Curtea a apreciat că este întemeiată, această parte neavând atribuții stabilite prin lege în legătură cu raportul juridic dedus judecății. Pe fondul cauzei, criticile reclamantului vizând durata excesivă a procedurii și refuzul nejustificat de soluționare a cererii de despăgubire s-a apreciat că sunt întemeiate.

A mai apreciat instanța că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil. În speță s-a parcurs etapa verificării dosarului și completării, nefiind învederate de către pârâta Comisa Centrală motive obiective ce ar justifica tergiversarea și care ar putea echilibra ingerința în dreptul de proprietate privată. În consecință, instanța de fond a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 9911 din 2 aprilie 2007, emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin motivele de recurs formulate, recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a reținut instanța de fond că a fost încălcat principiul termenului rezonabil, susținând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape.

Pe fondul cauzei, recurenta a precizat că dosarul de despăgubire al reclamantului este incomplet, fiind chiar returnat în vederea completării cu întreaga documentație prevăzută de lege la data de 23 martie 2010. S-a arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 poate fi urmată numai dacă dosarul de despăgubire conține toate înscrisurile prevăzute la pct. 16.5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005. De asemenea, s-a mai precizat că în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 7 octombrie 2010 s-a dispus transmiterea dosarului unui evaluator desemnat în mod aleatoriu, astfel că dosarul reclamantului se află în derularea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în etapa menționată, iar după parcurgerea întregii proceduri se va emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin Hotărârea nr. 416 din 24 noiembrie 2006 emisă de Comisia locală pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere s-a constatat și reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru suprafața de 0,18 ha teren intravilan. Reclamantul s-a adresat instituțiilor pârâte în vederea emiterii Titlului de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din Cererea nr. R967 din 21 septembrie 2009. Din Adresa nr. 26080 din 21 septembrie 2009 emisă de Primăria Slatina - Compartiment fond funciar și cadastru s-a comunicat că s-a întocmit Dosarul nr. 14.964 din 19 iunie 2009 și s-a înaintat Instituției Prefectului și A.N.R.P.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Adresa nr. 4584/DFF din 23 iunie 2011 a comunicat că Dosarul de despăgubiri nr. 20426/FFCC/2009 a fost restituit Primăriei Slatina pentru completări și ulterior înregistrat din nou pe rolul Comisiei Centrale la data de 19 august 2010. La data de 26 mai 2011, Comisia Centrală a învederat că în cauză s-a întocmit Raportul de evaluare sub nr. 23175/R/2011 invocându-se anumite nereguli vizând procedura de comunicare a Raportului de Evaluare, ceea ce în opinia autorității ar justifica nesoluționarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamantului se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond. Critica formulată de recurent este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat mai sus, cu respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, din această perspectivă Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulată de reclamant, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută. Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, ori, în cauza de față, Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată. Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora „prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională.” În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că este necesară completarea documentației întrucât lipseau anumite documente ce împiedicau continuarea procedurii de acordare a despăgubirilor precum și cele referitoare la unele nereguli vizând procedura de comunicare a Raportului de Evaluare nu pot fi primite.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 510 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția Contencios Administrativ și Fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM