ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.O. a chemat în

judecată pe pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea

acestora la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în

echivalent, pentru imobilul compus din 800 mp teren și construcție demolată,

situate în municipiul Slatina, Str. R., nr. X, conform Dispoziției nr. 3191 din

3 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Slatina.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că dosarul conținând dispoziția primarului, actele și

solicitările privind situația specială în care se află, a fost înregistrat sub

nr. 36692/CC/2006 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Deși dispozițiile

Legii nr. 247/2005 nu stabilesc un termen limită pentru finalizarea

procedurilor administrative de emitere a titlurilor de despăgubire, reclamanta

a arătat că, nici până în prezent nu a fost despăgubită și că durata excesivă a

procedurilor administrative încalcă principiul procesului rezonabil prevăzut de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 10 mai

2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 535 din

28 octombrie 2011 a admis, în parte, acțiunea reclamantei G.O. și a obligat

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei

Decizie privind Titlul de Despăgubiri pentru imobilul notificat sub nr.

106/N/2001 ce face obiectul Dispoziției nr. 3191 din 3 octombrie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Slatina.

A respins acțiunea

față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

- În privința

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP, s-a constatat că

pârâta este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, care, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, are

atribuții ce țin de etapa ulterioară emiterii titlului de despăgubire.

- Procedurile

administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen

rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de

acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a

prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a criticat sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că nu se poate reține în sarcina sa

durata excesivă a procedurii administrative și nici refuzul nejustificat de a

emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, întrucât în cadrul procedurii

administrative reglementată prin Titlul VII de Legea nr. 247/2005 urmează a fi

parcurse toate etapele, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel

cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a CCSD și că nu

se poate reține depășirea termenului rezonabil.

A mai arătat

recurenta că dosarul de despăgubire trebuie completat cu înscrisuri din care să

reiasă descrierea imobilului și suprafața imobilului, copia Deciziei civile nr.

344 din 2 februarie 1998 a Curții de Apel Craiova, copie lizibilă a decretului

de naționalizare.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Slatina datează din 3

octombrie 2006 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând

titlul de despăgubire.

În mod corect, în

raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv” din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Criticile care

vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al

legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost

contestat.

Soluția instanței de

fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și

implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în

raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă

depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în

acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

De asemenea,

susținerile recurentei-pârâte în sensul că evaluarea nu se poate realiza în

lipsa unor înscrisuri referitoare la descrierea și suprafața imobilul

naționalizat nu pot fi reținute, având în vedere că datele de care pretinde că

are nevoie pentru a iniția procedura de evaluare sunt în realitate informații

care se regăsesc în actele anexate notificării din anul 2001, iar aceste

relații au fost solicitate de autoritatea pârâtă după introducerea prezentei

acțiuni (respectiv la data de 21 iulie 2011) și la aproximativ cinci ani de la

înregistrarea dosarului la Comisie, constituind de fapt o procedură pro cauza.

Prin urmare, sentința

recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute

criticile aduse în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

Sentinței civile nr. 535 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM