ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, sub nr. 5558/87/2010, reclamanții G.G., T.S., P.S., P.S.A., P.F., P.E., Z.D., M.M., P.S.B., G.B.L., D.M., D.F., T.M., C.N., N.M. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la acordarea sporului de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009, actualizarea acestor sume începând cu data de la care trebuiau plătite drepturile, până la momentul achitării lor efective, cu plata dobânzilor legale aferente acestor sume.

Prin sentința civilă nr. 3935 din 3 decembrie 2010, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu ceilalți pârâți, pe care i-a obligat la plata, către reclamanți, a sporului de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007(data pronunțării sentinței civile nr. 1632 din 31 octombrie 2007), până la 26 august 2009(data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1632 din 31 octombrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație pentru fiecare reclamant de la data scadenței la data plății efective; a respins, ca nefondată, cererea privind plata dobânzii legale.

Prin decizia civilă nr. 6579 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile sus-menționate, a modificat sentința atacată și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., G.B.L., P.S.A., P.F., Z.D., M.M., P.S.B., D.M., T.M., G.G., T.S., P.S., D.F., C.N., N.M., P.E.

În motivare, revizuenții au arătat că prin decizia nr. 6579 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 5558/87/2010, s-a admis recursul Ministerului Justiției în cauza având ca obiect drepturi salariale, respectiv, acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009. Aceeași instanță, prin decizia nr. 4984 din 26 septembrie 2012, a respins recursul Ministerului Justiției într-o cauză cu același obiect, aferent perioadei 31 octombrie 2007-30 iunie 2009, sens în care există hotărâri irevocabile potrivnice conform art 322 pct. 7 C. proc. civ., situație față de care se impune admiterea cererii de revizuire.

Cererea este nefondată, pentru argumentele ce succed: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au lacut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți , făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ.

nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenții apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unei hotărâri pronunțată într-o speță similară de către Curtea de Apel București, în cadrul unui proces în care revizuenții nu au figurat în calitate de părți. Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de un litigiu în cadrul cărora revizuenții să fi participat anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.

Astfel, prin decizia civilă nr. 6579 din 24 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5558/87/2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3925 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu revizuenții din prezenta cauză; a modificat sentința atacată și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect drepturi bănești constând în sporul de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-26 august 2009. Prin decizia civilă nr. 4984 din 26 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 5493/87/2010* aceeași instanță a respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 829 a Tribunalului Teleorman-Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimații-reclamanți C.S., N.V., S.M., M.C., T.N., Z.C., V.E., B.G., R.M., C.A., R.R.S., S.E., F.M., D.L., B.N., B.M., C.E., D.D., R.I.,

având ca obiect drepturi bănești constând în sporul de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 31 octombrie 2007-30 iunie 2009. Hotărârea la care revizuenții fac referire în sensul că ar fi potrivnică deciziei nr. 6579 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de G.B.L., P.S.A., P.F., Z.D., M.M., P.S.B., D.M., T.M., G.G., T.S., P.S., D.F., C.N., N.M. și P.E. împotriva deciziei nr. 6579 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2013.