ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5199/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe Prin încheierea din 31 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, secția civilă, în Dosarul nr. 13421/296/2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost legal învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere din oficiu din 4 noiembrie 2011 emisă de C.A.S. Satu Mare și a dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, invocată de reclamantul B.V. Autorul excepției de nelegalitate invocate a arătat că decizia de impunere din oficiu a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. (4) din O.G.

nr. 92/2003 care stipulează că doar organele fiscale, definite de art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 pot emite decizii de impunere din oficiu, în speță, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, implicit C.A.S. Satu Mare nu se regăsesc printre organele fiscale definite la art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, ele funcționând în subordinea Ministerului Sănătății, nu a Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât decizia de impunere din oficiu emisă de C.A.S. Satu Mare este nelegală.

În privința excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, a arătat că, la elaborarea Ordinului au fost încălcate prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/200, privind normele de tehnică legislative, în sensul că nu s-a avut în vedere caracterul de subordonare a acestui act normativ față de ordonanța de guvern. Prin art. 35, se adaugă la lege, în sensul că se extinde competența Casei de Asigurări de Sănătate privind emiterea de decizii de impunere, care, la scadență, au valoare de titlu executoriu, în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită.

Reclamantul a apreciat că, față de prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu poate avea calitatea de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuție la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ci doar de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită, astfel încât prevederea din textul art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită, aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, conform căreia casa de asigurări este abilitată să emită decizii de impunere, înfrânge dispozițiile imperative ale legii.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 301 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția II-a civilă, de contencios administrativ, a respins excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocată de pârâta C.A.S. Satu Mare și excepția de nelegalitate formulată de reclamantul B.V., privind nelegalitatea Deciziei de impunere din oficiu din 4 noiembrie 2011 emisă de C.A.S. Satu Mare și a dispozițiilor art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care instituie o procedură specială de verificare a legalității actelor administrative unilaterale cu caracter individual, legalitate ce poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, excepția invocată nu este inadmisibilă.

Pe fondul excepției de nelegalitate, a reținut, în esență, că Ordinul nr. 617/2007 a fost emis de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în în temeiul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a cărei forță juridică este superioară celei conferite de O.G. nr. 92/2003 la care reclamantul face referire.

Examinând dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în raport de prevederile art. 256 alin. (2), art. 261 alin. (4) și (5) din Legea nr. 95/2006, curtea de apel a reținut că potrivit acestor texte de lege, colectarea contribuțiilor pentru persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și se efectuează de către casele de asigurări pe baza dispozițiilor C. proc.

fisc. Date fiind aceste considerații, apare ca fiind firesc aspectul referitor la faptul că majoritatea elementelor pe care trebuie să le cuprindă decizia de impunere emisă din oficiu de C.A.S. Satu Mare fac trimitere expresă la organul fiscal, atâta vreme cât, emiterea ei se face în conformitate cu normele de procedură fiscală, pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la Agenția Națională de Administrare Fiscală. 3. Recursul reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reiterat susținerea privind nelegalitatea dispozițiilor din ordin prin care s-a dat în competența caselor de asigurări colectarea contribuțiilor de la persoanele fizice, atribuția de emitere a titlurilor de creanță revenind exclusiv organelor fiscale, potrivit C. proc.

fisc. Deși instanța de fond a reținut că legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ se apreciază numai pe baza legii în temeiul căreia a fost adoptat, analiza concretă a Legii nr. 95/2006 duce la concluzia că aceasta nu cuprinde dispoziții privind abilitarea caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere. Au fost de asemenea reluate argumentele invocate în motivarea excepției de nelegalitate, arătându-se că art. 216 din Legea nr. 95/2006 conferă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, numai atribuția de a aplica măsurile de executare silită, iar nu de a emite decizii de impunere și că, în mod eronat, s-a făcut trimitere la art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care se referă strict la colectarea de către C.A.S.

a contribuțiilor persoanelor fizice, nu și la competența acestui organ de a emite decizii de impunere din oficiu. În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției de nelegalitate. II Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Ordinul nr. 617/2007, din care face parte norma administrativă atacată pe calea excepției de nelegalitate, are ca obiect aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Ordinul a fost emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul unor prevederi expres menționate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății [art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256 - 260 ș.a.] și din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006 [art. 7, art. 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36]. Soluția adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, art. 35 din Normele metodologice neadăugând la lege și necontravenind sensului și spiritului actelor normative cu forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat. Art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la prevederile C. proc.

fisc. în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor ce revin Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate, pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere aferente. Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al Casei de Asigurări de Sănătate nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în C. proc. fisc. Potrivit art. 141 din C. proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul normelor cuprinse în același cod, de către organul de executare competent, care în materia supusă analizei este chiar Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită, sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.

O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, gestionarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată se realizează prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate cât și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din C. proc. fisc. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. împotriva Sentinței nr. 301 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS