ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3878/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3878/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin încheierea din data

de 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 623/100/2010 a Tribunalului Maramureș,

a fost învestită Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea excepției de nelegalitate,

invocată din oficiu de către instanță, cu privire la prevederile art. 35 din Ordinul

nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, privind

posibilitatea stabilirii creanțelor datorate la Fondul Național Unic al Asigurărilor

Sociale de Sănătate, prin decizie de impunere emisă din oficiu, în litigiul dintre

reclamantul F.V.F. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul F.V.F.,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș, a solicitat

anularea deciziei de impunere din oficiu din 27 octombrie 2009 prin care a fost

obligat să plătească suma de 11.787,28 RON la Fondul Național Unic de Asigurări

Sociale de Sănătate.

A arătat instanța că pârâta

a indicat ca temei de drept pentru emiterea deciziei atacate prevederile art. 83

alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, modificată, privind C. proc. fisc.

S-a apreciat însă că Ordinul

Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 este contrar

Legii nr. 95/2006, modificată, deoarece stabilește posibilitatea emiterii titlurilor

de creanță în condițiile în care legea abilita Casa Națională de Asigurări de Sănătate

numai la luarea măsurilor de executare silită, nu și la emiterea deciziilor de impunere

din oficiu.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea excepției de nelegalitate

invocată din oficiu de Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, și menținerea ca legal și temeinic a art. 35 din ordinul Președintelui

Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității

de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea

măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Național

Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Astfel învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 269/2010 din data de 24 iunie 2010,

a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâți

și a admis sesizarea din oficiu a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, privind excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 35 din Normele metodologice, privind stabilirea documentelor justificative

pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de

executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări

Sociale de Sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Casa Națională de

Asigurări de Sănătate.

Totodată, a constatat

nelegalitatea prevederilor art. 35 din actul administrativ normativ precizat mai

sus.

Prima instanță a respins

excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate reținând, în esență, că

la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a fost

adoptată soluția de principiu în sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate

invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ.

Sub aspectul criticilor

de nelegalitate aduse din oficiu de către instanța de fond, instanța a constatat

că obiectul excepției de nelegalitate îl formează dispozițiile art. 35 din Normele

metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității

de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea

sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate aprobate

prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, text

care are următorul cuprins:

În conformitate cu

art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 C. proc. fisc., pentru obligațiile de plată

față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare,

altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul

de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia

de impunere emisă de organul competent al Casei de Asigurări de Sănătate, precum

și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere

poate fi emisă de organul competent al Casei de Asiguări de Sănătate și pe baza

informațiilor primite pe bază de protocol de la A.N.A.F.

Titlul de creanță prevăzut

la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă

prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Instanța de fond a reținut

că, prin textul precizat se adaugă la lege, în sensul că se extinde competența Casei

de Asigurări de Sănătate și pentru emiterea de decizii de impunere care, la scadență,

au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită

atrăgând astfel complexul de proceduri și mecanisme de executare statale.

În fine, a mai apreciat

instanța că teza de la care pleacă autoarea sesizării, conform căreia pârâta nu

are recunoscută posibilitatea de a invoca prevederile art. 83 alin. (4) C.

proc. fisc. pentru a stabili din oficiu întinderea obligațiilor datorate la fond

și a emite decizii de impunere, este corectă și legală. De altfel, pârâta nu a invocat

nicio altă dispoziție legală expresă care i-ar conferi prerogativa de a stabili

din oficiu contribuțiile datorate la fond și de a emite decizii de impunere care

la scadență să aibă valoare de titlu executoriu.

Măsurile de executare

silită pentru care este abilitată Casa conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se

pot întreprinde doar dacă preexistă un titlu executoriu formal valabil și în fond

temeinic.

înfățișate de recurentele-pârâte

Împotriva acestei sentințe

au promovat recurs pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate București și

Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.

2.1. Recursul Casei Naționale

de Asigurări de Sănătate București

Prin motivele de recurs

dezvoltate recurenta Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a susținut, în esență,

următoarele aspecte de nelegalitate:

- greșit a constatat instanța

de fond nelegalitatea art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, motivat de împrejurarea că nu sunt abilitate

casele de asigurări de sănătate să recurgă la stabilirea contribuțiilor datorate

de Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, reținând că dispozițiile

Legii nr. 95/2006 abilitează Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de

Asigurări de Sănătate numai pentru luarea măsurilor de executare silită, nu și pentru

stabilirea contribuțiilor de asigurări de sănătate, întrucât prin dispozițiile respectivului

text din actul normativ contestat nu se realizează o substituire a Casei

Naționale de Asigurări de Sănătate în obligația de stabilire a taxelor și contribuțiilor

datorate bugetului general consolidat ce incumbă A.N.A.F.;

- în conformitate cu

art. 256 alin. (2) și (3) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările

ulterioare, „colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea

de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., în contul

unic deschis pe seama Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în condițiile legii,

iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care

colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F., se efectuează de către casele

de asigurări.

Sumele colectate în contul

fondului potrivit alin. (2) sunt în permanență la dispoziția

Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate și se repartizează de ordonatorul principal de credite, proporțional

cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe

fiecare domeniu de asistență medicală”.

În conformitate cu

art. 79 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările

și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor

fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale,

potrivit actelor normative în vigoare.

- instanța de fond a nesocotit

împrejurarea că între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și A.N.A.F. a fost

încheiat un protocol privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile

de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate

intelectuală, din dividende, dobânzi și penalități din cedarea folosinței bunurilor,

din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate

de angajator și angajat la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale și de Sănătate,

pentru persoanele care au calitatea de angajat, către Casa Națională de Asigurări

de Sănătate, ceea ce demonstrează că transmiterea acestor date de către A.N.A.F.

către Casa Națională de Asigurări de Sănătate se realizează tocmai în scopul exercitării

atribuțiilor legale ale acestei din urmă autorități;

- raportat la prevederile

evocate și la situația de fapt menționată, nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 95/2006 în sensul unei substituiri în obligațiile A.N.A.F., prin intermediul

structurilor de profil subordonate, de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

prin casele de asigurări de sănătate sau persoane juridice specializate.

2.2. Recursul Casei de

Asigurări de Sănătate Maramureș

La rândul său, recurenta

Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș a criticat hotărârea pronunțată de prima

instanță susținând următoarele aspecte de nelegalitate:

- au fost nesocotite o

serie de elemente de fapt prezentate în contextul acțiunii de fond în soluționarea

căreia a fost invocată din oficiu excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul

Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, în sensul că

s-a arătat că raportat la veniturile impozabile rezultate din desfășurarea unei

profesii libere pe care le realizează reclamantul F.V.F., acesta din urmă are obligația

de a plăti o contribuție lunară către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale

de Sănătate, stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor

impozabile realizate, obligație pe care însă nu și-a respectat-o astfel că s-a procedat

la emiterea deciziei de impunere din oficiu;

- contrar celor reținute

de prima instanță s-a arătat că stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate

de reclamant s-a efectuat în condiții de deplină legalitate, în temeiul art. 83

alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, art. 215 alin. (3) și art. 216 din Legea nr. 95/2006

și art. 35 din ordinul nr. 617/2007, pe baza veniturilor realizate din activitatea

independentă, venituri care au fost comunicate de organele fiscale teritoriale,

potrivit protocolului intervenit cu A.N.A.F. în temeiul Legii nr. 95/2006, recurenta

apreciind, potrivit principiului qui potest plus, potest minus, că poate lua măsuri

mai facile împotriva propriilor debitori, respectiv că poate emite decizii de impunere,

devenind astfel organ fiscal în înțelesul O.G. nr. 92/2003.

instanței de recurs

Examinând sentința atacată

prin prisma prevederilor legale incidente, raportat la criticile celor două recurente,

dar și la apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază, potrivit

art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că sunt întemeiate

criticile formulate astfel că se impune admiterea recursurilor și modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate, din oficiu invocată, în

considerarea celor în continuare arătate:

Dată fiind similitudinea

criticilor formulate de cele două recurente, Înalta Curte urmează a le examina grupat

și a le răspunde prin argumente comune.

După cum constant a reținut

Înalta Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se

apreciază în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.

În cauză, Ordinul nr.

617/2007 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor

metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității

de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea

măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național

Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, a fost emis în temeiul dispozițiilor expres

menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății [art. 211

alin. (3), 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256-260 ș.a.] și al Statului Casei Naționale

de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006 [art. 7, 17 alin. (5) și

art. 18 pct. 36].

Analizând textul a cărei

nelegalitate a fost din oficiu invocată, respectiv a art. 35 din ordinul nr. 617/2007,

prin raportare la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006 prima instanță a apreciat

că acesta adaugă la lege întrucât sunt extinse competențele Casei de Asigurări

de Sănătate și cu privire la emiterea de decizii de impunere, care la scadență au

valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită,

în plus față de abilitarea legală deja recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea

măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului

și a majorărilor de întârziere.

Contrar celor reținute

de prima instanță, Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 216 din

Legea nr. 95/2006, potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii,

a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele

pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., Casa de Națională de Asigurări

de Sănătate, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate,

procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite

bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc., republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice

nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului

și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.

Astfel, norma legală cuprinsă

în art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse

în C. proc. fisc. atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale

de Asigurări de Sănătate.

Împrejurarea că dispozițiile

cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii

unei decizii de impunere de către organul competent al Casei de Asigurări de Sănătate

nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină

prevederilor cuprinse în C. proc. fisc., în condițiile în care potrivit art. 141

din acest Cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui

titlu executoriu emis potrivit prevederilor C. proc. fisc., de către organul de

executare competent, care în cazul dat este chiar Casa Națională de Asigurări de

Sănătate.

Interpretarea sistematică

a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile

art. 35 din Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2006

nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a

fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu

privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale

de Sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate

de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor

executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.

O astfel de interpretare

apare ca fiind și rațională în condițiile în care, astfel cum corect au arătat și

recurentele, gestionarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de

Sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate

datorată, se realizează prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca și prin

casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se

află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și

natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării

silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 C.

proc. fisc.

Față de toate cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate

cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate

a dispozițiilor cuprinse în art. 35 din ordinul nr. 617/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate București și Casa de Asigurări

de Sănătate Maramureș împotriva sentinței nr. 269 din 24 iunie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele

metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității

de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea

sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate aprobate

prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2010.