ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Obiectul excepției de nelegalitate. Soluția primei instanțe

Prin

încheierea din data de 17 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4656/100/2010

a Tribunalului Maramureș, a fost investită Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea

excepției de nelegalitate, invocată de reclamanta D.L.D., cu privire la prevederile

art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele C.N.A.S., privind posibilitatea

stabilirii creanțelor datorate la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de

Sănătate (F.N.U.A.S.S.), prin decizie de impunere emisă din oficiu, în litigiul

dintre reclamanta D.L.D. și pârâta C.A.S. Maramureș.

Pentru a hotărî astfel această instanța

a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta D.L.D., în contradictoriu

cu pârâta C.A.S. Maramureș Baia Mare, a solicitat anularea Deciziei de impunere

din Oficiu nr. 5578/1149 din 08 octombrie 2009 prin care a fost obligată să plătească

suma de 18.255,57 RON la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de

Sănătate.

A arătat instanța că pârâta a indicat ca

temei de drept pentru emiterea deciziei atacate prevederile art. 83 alin. (4) din

O.G. nr. 92/2003, modificată, privind C. proc. fisc.

S-a apreciat însă că Ordinul Președintelui

C.N.A.S. nr. 617/2007 este contrar Legii nr. 95/2006, modificată, deoarece stabilește

posibilitatea emiterii titlurilor de creanță în condițiile în care legea abilita

C.N.A.S. numai la luarea măsurilor de executare silită, nu și la emiterea deciziilor

de impunere din oficiu.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

C.A.S., a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă

și menținerea ca legal și temeinic a art. 35 din Ordinul Președintelui C.N.A.S.

nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata

contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea

sumelor datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Astfel investită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 120 din data de 22 februarie 2010, a admis

excepția de nelegalitate invocată de reclamanta D.L.D. și a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 35 din Normele metodologice, privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea

măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.N.U.A.S.S. aprobate

prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C.N.A.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

a constatat că obiectul excepției de nelegalitate îl formează dispozițiile art.

35 din Normele metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru

dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare

silită pentru încasarea sumelor datorate F.N.U.A.S.S. aprobate prin Ordinul nr.

617/2007, emis de C.N.A.S., text care are următorul cuprins:

(1)În conformitate cu art. 215 alin. (3)

din Lege și art. 81 din C. proc. fisc., pentru obligațiile de plată față de fond

ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele

decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F., titlul de creanță

îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere

emisă de organul competent al C.A.S., precum și hotărârile judecătorești privind

debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent

al C.A.S. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.N.A.F.

(2) Titlul de creanță prevăzut la

alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă

prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Instanța de fond a reținut că, prin textul

precizat se adaugă la lege, în sensul că se extinde competența C.A.S. și pentru

emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoarea de titlu executoriu

în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită atrăgând astfel complexul de proceduri

și mecanisme de executare statale.

În fine, a mai apreciat instanța că teza

de la care pleacă autoarea sesizării, conform căreia pârâta nu are recunoscută posibilitatea

de a invoca prevederile art. 83 alin. (4) din C. proc. fisc. pentru a stabili din

oficiu întinderea obligațiilor datorate la fond și a emite decizii de impunere,

este corectă și legală. De altfel, pârâta nu a invocat nicio altă dispoziție legală

expresă care i-ar conferi prerogativa de a stabili din oficiu contribuțiile datorate

la fond și de a emite decizii de impunere care la scadență să aibă valoare de titlu

executoriu.

Măsurile de executare silită pentru care

este abilitată casa a conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde

doar dacă preexistă un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.

împotriva acestei sentințe au promovat

recurs pârâtele C.N.A.S. și C.A.S. Maramureș.

2.1. Recursul Casei Naționale de Asigurări

de Sănătate București (C.N.A.S.)

Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta

C.N.A.S. a susținut, în esență următoarele aspecte de nelegalitate:

- greșit a constatat instanța de fond nelegalitatea

art. 35 din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, motivat de împrejurarea

că nu sunt abilitate casele de asigurări de sănătate să recurgă la stabilirea contribuțiilor

datorate de F.N.U.A.S.S., reținând că dispozițiile Legii nr. 95/2006 abilitează

C.N.A.S. și C.A.S. numai pentru luarea măsurilor de executare silită, nu și pentru

stabilirea contribuțiilor de asigurări de sănătate, întrucât prin dispozițiile respectivului

text din actul normativ contestat nu se realizează o substituire a C.N.A.S. în obligația

de stabilire a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat ce

incumbă A.N.A.F.;

- în conformitate cu art. 256 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, „colectarea

contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se

face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., în contul unic deschis

pe seama C.N.A.S. in condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor

fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către A.N.A.F.,

se efectuează de către casele de asigurări.

Sumele colectate în contul fondului potrivit

alin. (2) sunt în permanență la dispoziția C.N.A.S. și se repartizează de ordonatorul

principal de credite, proporțional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli

prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistență medicală".

În conformitate cu art. 79 din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată

datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor

normative în vigoare.

- prima instanță a nesocotit împrejurarea

că între C.N.A.S. și A.N.A.F. a fost încheiat un protocol privind furnizarea datelor

referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din

profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi

și penalități din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură

precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la

F.N.U.A.S.S., pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., ceea

ce demonstrează că transmiterea acestor date de către A.N.A.F. către C.N.A.S. se

realizează tocmai în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestei din urmă

autorități;

- raportat la prevederile evocate și la

situația de fapt menționată, nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 95/2006 în sensul unei substituiri în obligațiile A.N.A.F., prin intermediul

structurilor de profil subordonate, de către C.N.A.S., prin casele de asigurări

de sănătate sau persoane juridice specializate.

2.2. Recursul C.A.S. Maramureș (C.A.S.

Maramureș)

La rândul său, recurenta C.A.S. Maramureș

a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță susținând următoarele aspecte

de nelegalitate:

- au fost nesocotite o serie de elemente

de fapt prezentate în contextul acțiunii de fond în soluționarea căreia a fost invocată

din oficiu excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul Președintelui C.N.A.S.

nr. 617/2007, în sensul că s-a arătat că raportat la veniturile impozabile rezultate

din desfășurarea unei profesii libere pe care le realizează reclamantul F.V.F.,

acesta din urmă are obligația de a plăti o contribuție lunară către F.N.U.A.S.S.,

stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile

realizate, obligație pe care însă nu și-a respectat-o astfel că s-a procedat la

emiterea deciziei de impunere din oficiu;

- contrar celor reținute de prima instanță

s-a arătat că stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate de reclamant

s-a efectuat în condiții de deplină legalitate, în temeiul art. 83 alin. (4) din

O.G. nr. 92/2003, art. 215 alin. (3) și art. 216 din Legea nr. 95/2006 și art. 35

din Ordinul nr. 617/2007, pe baza veniturilor realizate din activitatea independentă,

venituri care au fost comunicate de organele fiscale teritoriale, potrivit protocolului

intervenit cu A.N.A.F. în temeiul Legii nr. 95/2006, recurenta apreciind potrivit

principiului qui potest plus, potest minus, că poate lua măsuri mai facile împotriva

propriilor debitori, respectiv că poate emite decizii de impunere, devenind astfel

organ fiscal în înțelesul O.G. nr. 92/2003.

de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma

prevederilor legale incidente, raportat la criticile celor două recurente dar și

la apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază, potrivit art. 312 din

C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. că sunt întemeiate

criticile formulate astfel că se impune admiterea recursurilor și modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate, din oficiu invocată, în

considerarea celor în continuare arătate.

Dată fiind similitudinea criticilor formulate

de cele două recurente, Înalta Curte urmează a le examina grupat și a le răspunde

prin argumente comune.

După cum constant a reținut Înalta

Curte în jurisprudența sa, legalitatea unui act administrativ normativ se apreciază

în raport cu legea în baza căreia a fost emisă.

În cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de

C.N.A.S. pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor

justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără

plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru

încasarea sumelor datorate F.N.U.A.S.S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres

menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății [art. 211

alin. (3), 213 alin. (3) și (4), art. 216, 256-260 ș.a.] și al Statului C.N.A.S.,

aprobat prin H.G. nr. 972/2006 [art. 7, 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36].

Analizând textul a cărei nelegalitate a

fost din oficiu invocată, respectiv a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prin raportare

la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006 prima instanță a apreciat că acesta

adaugă la lege întrucât sunt extinse competențele C.A.S. și cu privire la emiterea

de decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza

cărora se poate declanșa urmărirea silită, în plus față de abilitarea legală deja

recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru

încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere.

Contrar celor reținute de prima instanță,

Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006,

potrivit cu care, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor

datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea

veniturilor se face de A.N.A.F., C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane

fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare

silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de

întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicat, că

dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu

adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia

au fost adoptate.

Astfel, norma legală cuprinsă în art. 216

din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispozițiile cuprinse în C. proc.

fisc. atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C.N.A.S.

Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în

art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii

de impunere de către organul competent al C.A.S. nu reprezintă o nelegală adăugare

la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în C. proc.

fisc., în condițiile în care potrivit art. 141 din acest Cod executarea silită a

creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit

prevederilor C. proc. fisc., de către organul de executare competent, care în cazul

dat este chiar C.N.A.S.

Interpretarea sistematică a prevederilor

cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35

din Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit

prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost emis și nu contravin legii,

în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național

Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor

de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și

cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor

cuprinse în O.G. nr. 92/2003.

O astfel de interpretare apare ca fiind

și rațională în condițiile în care, astfel cum corect au arătat și recurentele,

gestionarea F.N.U.A.S.S., ca fond special ce se constituie din contribuția pentru

asigurări de sănătate datorată, se realizează prin C.N.A.S. ca și prin casele de

asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct

și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor

datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise,

titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din C. proc. fisc.

Față de toate cele mai sus arătate, în

temeiul art. 312 din C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate cu consecința

modificării sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a

dispozițiilor cuprinse în art. 35 din Ordinul nr. 617/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de C.A.S.

Maramureș și C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 1209 din 22 februarie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice,

privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat,

precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor

datorate F.N.U.A.S.S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis de C.N.A.S., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17

mai 2011