ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul excepției de nelegalitate și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin încheierea din 10 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2012, s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În argumentele prezentate, autorul excepției de nelegalitate, reclamantul A., a susținut că, prin art. 35 se adaugă la lege, în sensul că se extinde competența Casei de Asigurări de Sănătate privind emiterea de decizii de impunere, care, la scadență, au valoare de titlu executoriu, în temeiul cărora se poate declanșa urmărirea silită.

Nici unul din temeiurile juridice care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 617/2007 indicate în preambulul acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (4) și 77 din Legea nr. 24/2000, nu face trimitere sau referire la prevederile O.G nr. 92/2003.

Reclamantul a apreciat că, față de prevederile Legii nr. 95/2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu poate avea calitatea de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuție la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ci doar de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită, astfel încât prevederea din textul art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită, aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, conform căreia casa de asigurări este abilitată să emită decizii de impunere, înfrânge dispozițiile imperative ale legii.

Totodată, reclamantul A. a depus o notă de ședință prin care a invocat excepția lipsi calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.

Aceasta a arătat că potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin Legea nr. 609/2003, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.

Hotărârea Curții de Apel Brașov

Prin Sentința nr. 188/F din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS și, în consecință, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de președintele CNAS, ca nefondată, excepție invocată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, instanța, analizând cu aplicabilitatea art. 137 alin. (1) C. proc. civ. constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și faptul că acesta are calitatea de emitent al actului contestat, respectiv a Ordinului nr. 617/2007.

Referitor la excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în varianta în vigoare la data emiterii deciziei de impunere ce face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Brașov,

"(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din C. proc. fisc., pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

(2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege."

Arată în continuare instanța că acest Ordin a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, astfel cum rezultă din preambulul său.

Prevederile cuprinse în art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 nu adaugă la lege, nici nu schimbă natura sau înțelesul textului de lege în a cărui aplicare au fost adoptate.

Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora Casa de Asigurări de Sănătate nu are competența legală de a emite decizii de impunere și titluri executorii sunt neîntemeiate în raport cu dispozițiile Legii nr. 95/2006.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 188/F din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs, în termenul legal, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, succint susține reluând argumentele invocate în motivarea excepției de nelegalitate, că în mod eronat a stabilit instanța de fond că art. 35 din Normele metodologice cuprinse în Ordinul nr. 617 din 13.08.2007 nu adaugă la lege, în speță, la dispozițiile art. 215, art. 216 din Legea nr. 95/2006 și la art. 81 C. proc. fisc.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a invocat o serie de prevederi cuprinse în Legea nr. 95/2006, prin care se reglementează constituirea și gestionarea fondului asigurărilor sociale de sănătate și atribuțiile caselor de sănătate, în acest sens (art. 208, 209, 215, 216, 261 alin. (2)) și a arătat că prin dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 nu se realizează o substituire a CNSAS în atribuțiile Agenției Naționale de Administrare Fiscală, așa cum susține recurenta-reclamantă.

A mai arătat că art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că, în aplicarea măsurilor de executare silită, trebuie urmată procedura stabilită prin C. proc. fisc., constând în emiterea titlului de creanță, care în condițiile neefectuării plății devine titlu executoriu.

În plus, a arătat că teza recurentei este infirmată și de prevederile art. 261 alin. (1) și (4) și art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care dau în sarcina CNSAS, prin președinte, atribuția de a emite norme care să prevadă procedurile de urmat în activitatea de colectare a sumelor datorate de contribuabilii stabiliți de legiuitor la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

A fost invocată jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în speță, Decizia nr. 6.005/28.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Ordinul nr. 617/2007, din care face parte norma administrativă atacată pe calea excepției de nelegalitate, are ca obiect aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Ordinul a fost emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul unor prevederi expres menționate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și 4, art. 216, art. 256 - 260 ș.a) și din Statutul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, art. 17 alin. (5) și art. 18 pct. 36).

Soluția adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, art. 35 din Normele metodologice neadăugând la lege și necontravenind sensului și spiritului actelor normative cu forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat. De asemenea sentința este motivată în mod logic și convingător, întrunind cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la prevederile C. proc. fisc. în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor ce revin CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate, pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere aferente, astfel că nu se poate reproșa instanței de fond că a raportat fără temei analiza legalității ordinului la prevederile C. proc. fisc., în loc. să se limiteze la cele ale Legii nr. 95/2006, așa cum afirmă recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 141 din C. proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul normelor cuprinse în același cod, de către organul de executare competent, care în materia supusă analizei este CNAS. Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce, așadar, la concluzia că, în cadrul competenței atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silite pentru sumele datorate către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este inclusă și atribuția de a emite decizii de impunere și titluri executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor C. proc. fisc.

În același sens este și jurisprudența acestei secții adoptată în cauze similare, reflectată de exemplu în Deciziile nr. 219/2013, 6.286/2013, 5.706/2013, 5.199/2013 etc., or, rolul unei jurisdicții supreme este tocmai acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 188/F din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2015.

Procesat de ED