ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3637/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La 28 iulie 2008, reclamantul R.F.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând obligarea acestuia la plata

sumei de 300.000 RON cu titlu de daune morale pentru privarea lui nelegală de libertate

în perioada 20 iunie 2008 - 23 iulie 2008, plus dobânda legală aferentă, cu începere

de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În motivarea acțiunii,

întemeiată pe art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 52 alin.

(3) din Constituție și art. 504 alin. (2)-(3), 505 și 506 C. proc. pen., reclamantul

a susținut că:

- Judecătoria

Sinaia, prin sentința penală nr. 103 din 21 iunie 2007, l-a condamnat la 3 ani închisoare

pentru infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 C pen., iar Tribunalul Prahova,

secția penală, prin decizia nr. 128 din 19 mai 2008, i-a respins apelul declarat

împotriva hotărârii primei instanțe;

- la 11 iunie

2008, anterior comunicării deciziei instanței de apel și expirării termenului de

recurs, Judecătoria Sinaia a emis mandatul nr. 155, de executare a pedepsei de 3

ani închisoare;

- acest mandat

nelegal de executare i-a fost comunicat în arestul I.PJ. Brașov, unde era încarcerat

de la 22 mai 2008, în baza unui mandat de arestare preventivă emis de Tribunalul

pentru minori și familie Brașov într-o altă cauză;

- a declarat recurs

împotriva hotărârii instanței de apel și totodată a formulat contestație întemeiată

pe art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin care a solicitat anularea mandatului

de executare;

- la 20 iunie

2008, Curtea de Apel Brașov i-a admis recursul declarat împotriva unei încheieri

de prelungire a măsurii arestării preventive, pronunțată de Tribunalul pentru minori

și familie Brașov în celălalt dosar,

- existența mandatului

nr. 155, de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, a împiedicat punerea sa în

libertate până la 23 iulie 2008, când Curtea de Apel Ploiești a constatat nelegalitatea

acestui mandat și a dispus anularea lui;

- prin urmare,

în perioada 20 iunie 2008 - 23 iulie 2008 a fost nelegal privat de libertate.

Tribunalul Brașov,

secția civilă, prin sentința nr. 29 din 5 februarie 2009, a admis excepția prematurității

și a respins acțiunea, ca prematur introdusă.

S-a reținut că:

- încheierea din

23 iulie 2008, prin care Curtea de Apel Ploiești a constatat nelegalitatea mandatului

de executare a pedepsei de 3 ani închisoare stabilite de Judecătoria Sinaia, nu

se înscrie în niciunul dintre actele menționate de art. 504 C. proc. civ.;

- până în prezent

Curtea de Apel Ploiești nu a soluționat recursul declarat de reclamant în împotriva

deciziei nr. 128/2008, prin care Tribunalului Prahova, secția penală, a confirmat

hotărârea de condamnare pronunțată de Judecătoria Sinaia;

- în atare situație,

nefiind pronunțată o hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal

pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., cererea reclamantului

apare ca prematur introdusă.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, prin decizia nr. 78 din 1 iunie 2009, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant.

S-a reținut că,

potrivit art. 504 alin. (3) C. proc. pen., condiția esențială pentru repararea pagubei

este existența unei hotărâri definitive de achitare, iar încheierea pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești la 23 iulie 2008 nu echivalează cu o asemenea hotărâre.

Reclamantul a

declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului

și desființării sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brașov.

În motivarea recursului,

întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- decizia instanței

de apel cuprinde considerente fără legătură cu natura pricinii deoarece art. 504

C. proc. pen. reglementează mai multe situații, inclusiv existența unei hotărâri

definitive de revocare a măsurii privative de libertate, care nu este sinonimă cu

hotărârea definitivă de achitare;

- încheierea din

23 iulie 2008, prin care Curtea de Apel Ploiești a anulat, pentru motive de nelegalitate,

mandatul de executare și a dispus să fie pus în libertate, este definitivă, astfel

că îndeplinește condiția impusă de art. 504 alin. (3) C. proc. pen.

Pârâtul a solicitat,

prin întâmpinare, respingerea recursului, susținând că în speță nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzut de art. 504 alin. (2)-(3) C. proc. civ., iar existența prejudiciului

nu a fost dovedită.

Criticile formulate

de recurent sunt fondate deoarece:

- deși pretențiile

reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 504 alin. (2)-(3) C. proc. pen.

privitoare la repararea pagubelor produse prin privarea sau restrângerea de libertate

în mod nelegal, motivarea deciziei instanței de apel se referă exclusiv la ipoteza

prevăzută de alin. (1) al aceluiași text, respectiv existența unei hotărâri definitive

de achitare pronunțate în rejudecarea cauzei;

- potrivit textului

invocat de reclamant, privarea sau restrângerea de libertate al căror caracter nelegal

dă dreptul la repararea pagubei trebuie să fie dispuse „în cursul procesului penal";

- legea nu definește

noțiunea de „proces penal" dar se admite unanim că această activitate complexă

are 3 faze, ultima fiind cea de punere în executare a hotărârilor penale;

- or, este incontestabil

că privarea de libertate la care se referă reclamantul s-a luat în baza unui mandat

de executare a pedepsei, deci a avut loc în cursul procesului penal, mai exact în

ultima fază a acestei activități și că mandatul menționat a fost desființat prin

hotărâre judecătorească definitivă, ca urmare a emiterii lui cu încălcarea art.

385

5

C. proc. pen.;

- pe de altă parte,

nemenționarea mandatului de executare a pedepsei printre actele enumerate în

art. 504 alin. (3) C. proc. pen. constituie o simplă omisiune pentru că, în caz

contrar, persoana privată de libertate în baza unui asemenea mandat emis cu încălcarea

legii nu ar putea obține repararea eventualei pagube, ceea ce este inadmisibil;

- în atare situație,

conform art. 504 alin. (2) - (3) C. proc. pen., reclamantul poate beneficia principial

de repararea pretinsei pagube produse prin privarea nelegală de libertate în perioada

20 iunie 2008 - 23 iulie 2008, cererea sa nefiind așadar prematură, cum greșit a

considerat prima instanță.

Față de cele ce

preced, prezentul recurs va fi admis conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., în sensul modificării deciziei atacate, admiterii apelului și desființării

sentinței, cu trimiterea cauzei la același tribunal, pentru rejudecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul R.F. împotriva deciziei nr. 78/Ap din 1 iunie 2009 a Curții

de Apel Brașov.

Modifică decizia

în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.

29 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Brașov.

Desființează sentința apelată și

trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 iunie 2010.