ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3637/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 28 iulie 2008, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 300.000 RON cu titlu de daune morale pentru privarea lui nelegală de libertate în perioada 20 iunie 2008 - 23 iulie 2008, plus dobânda legală aferentă, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii. În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 52 alin. (3) din Constituție și art. 504 alin. (2)-(3), 505 și 506 C. proc.

pen., reclamantul a susținut că: - Judecătoria Sinaia, prin sentința penală nr. 103 din 21 iunie 2007, l-a condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 C pen., iar Tribunalul Prahova, secția penală, prin decizia nr. 128 din 19 mai 2008, i-a respins apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe; - la 11 iunie 2008, anterior comunicării deciziei instanței de apel și expirării termenului de recurs, Judecătoria Sinaia a emis mandatul nr. 155, de executare a pedepsei de 3 ani închisoare; - acest mandat nelegal de executare i-a fost comunicat în arestul I.PJ. Brașov, unde era încarcerat de la 22 mai 2008, în baza unui mandat de arestare preventivă emis de Tribunalul pentru minori și familie Brașov într-o altă cauză; - a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel și totodată a formulat contestație întemeiată pe art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., prin care a solicitat anularea mandatului de executare; - la 20 iunie 2008, Curtea de Apel Brașov i-a admis recursul declarat împotriva unei încheieri de prelungire a măsurii arestării preventive, pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în celălalt dosar, - existența mandatului nr. 155, de executare a pedepsei de 3 ani închisoare, a împiedicat punerea sa în libertate până la 23 iulie 2008, când Curtea de Apel Ploiești a constatat nelegalitatea acestui mandat și a dispus anularea lui; - prin urmare, în perioada 20 iunie 2008 - 23 iulie 2008 a fost nelegal privat de libertate. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 29 din 5 februarie 2009, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea, ca prematur introdusă.

S-a reținut că: - încheierea din 23 iulie 2008, prin care Curtea de Apel Ploiești a constatat nelegalitatea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani închisoare stabilite de Judecătoria Sinaia, nu se înscrie în niciunul dintre actele menționate de art. 504 C. proc. civ.; - până în prezent Curtea de Apel Ploiești nu a soluționat recursul declarat de reclamant în împotriva deciziei nr. 128/2008, prin care Tribunalului Prahova, secția penală, a confirmat hotărârea de condamnare pronunțată de Judecătoria Sinaia; - în atare situație, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., cererea reclamantului apare ca prematur introdusă.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 78 din 1 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. S-a reținut că, potrivit art. 504 alin. (3) C. proc. pen., condiția esențială pentru repararea pagubei este existența unei hotărâri definitive de achitare, iar încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la 23 iulie 2008 nu echivalează cu o asemenea hotărâre. Reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului și desființării sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brașov. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că: - decizia instanței de apel cuprinde considerente fără legătură cu natura pricinii deoarece art. 504 C. proc. pen. reglementează mai multe situații, inclusiv existența unei hotărâri definitive de revocare a măsurii privative de libertate, care nu este sinonimă cu hotărârea definitivă de achitare; - încheierea din 23 iulie 2008, prin care Curtea de Apel Ploiești a anulat, pentru motive de nelegalitate, mandatul de executare și a dispus să fie pus în libertate, este definitivă, astfel că îndeplinește condiția impusă de art. 504 alin. (3) C. proc. pen. Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, susținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzut de art. 504 alin. (2)-(3) C. proc.

civ., iar existența prejudiciului nu a fost dovedită. Criticile formulate de recurent sunt fondate deoarece: - deși pretențiile reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 504 alin. (2)-(3) C. proc. pen.

privitoare la repararea pagubelor produse prin privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal, motivarea deciziei instanței de apel se referă exclusiv la ipoteza prevăzută de alin. (1) al aceluiași text, respectiv existența unei hotărâri definitive de achitare pronunțate în rejudecarea cauzei; - potrivit textului invocat de reclamant, privarea sau restrângerea de libertate al căror caracter nelegal dă dreptul la repararea pagubei trebuie să fie dispuse „în cursul procesului penal"; - legea nu definește noțiunea de „proces penal" dar se admite unanim că această activitate complexă are 3 faze, ultima fiind cea de punere în executare a hotărârilor penale; - or, este incontestabil că privarea de libertate la care se referă reclamantul s-a luat în baza unui mandat de executare a pedepsei, deci a avut loc în cursul procesului penal, mai exact în ultima fază a acestei activități și că mandatul menționat a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă, ca urmare a emiterii lui cu încălcarea art. 385 5 C. proc.

pen.; - pe de altă parte, nemenționarea mandatului de executare a pedepsei printre actele enumerate în art. 504 alin. (3) C. proc. pen. constituie o simplă omisiune pentru că, în caz contrar, persoana privată de libertate în baza unui asemenea mandat emis cu încălcarea legii nu ar putea obține repararea eventualei pagube, ceea ce este inadmisibil; - în atare situație, conform art. 504 alin. (2) - (3) C. proc. pen., reclamantul poate beneficia principial de repararea pretinsei pagube produse prin privarea nelegală de libertate în perioada 20 iunie 2008 - 23 iulie 2008, cererea sa nefiind așadar prematură, cum greșit a considerat prima instanță. Față de cele ce preced, prezentul recurs va fi admis conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., în sensul modificării deciziei atacate, admiterii apelului și desființării sentinței, cu trimiterea cauzei la același tribunal, pentru rejudecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul R.F. împotriva deciziei nr. 78/Ap din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 29 din 5 februarie 2009 a Tribunalului Brașov. Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.