ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3310/2010

Asupra recursului de

fața în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 septembrie 2010,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosar nr. 2819./62/2006, învestită cu judecarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul N.G.O. împotriva

Sentinței penale nr. 179/S din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, a dispus,

în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, respingerea

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 176 lit. b) C. pen. și, în baza art.

139 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea de înlocuire a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi țara, cereri formulate de inculpat.

S-a reținut, în

esență, în ce privește respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara, că nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept care au

determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece nu au apărut elemente

noi de natură să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor impuse de art.

139 alin. (1) C. proc. pen., iar față de inculpat s-a pronunțat deja o hotărâre

de condamnare în primă instanță, la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani

și 6 luni închisoare, cauza aflându-se pe rolul instanței în urma deciziei de

casare pentru rejudecarea apelurilor.

Împotriva încheierii

sus-menționate, inculpatul a declarat recurs, prin avocat, precizând, așa cum

rezultă de la dosar, că înțelege să exercite această cale de atac numai în ce

privește dispozitivul încheierii prin care s-a respins cererea sa de înlocuire

a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Recursul declarat de

inculpat este inadmisibil.

Potrivit art. 141

alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel, prin

care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau

încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin

care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu

recurs, de procuror sau de inculpat. Încheierea prin care prima instanță sau

instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept

a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.

Din economia tezei

finale a textului de lege sus-menționat, rezultă că nu poate fi exercitată

nicio cale de atac împotriva încheierii dată în apel, prin care se respinge

cererea de înlocuire a măsurii preventive.

Or, în cauză,

inculpatul a declarat recurs împotriva unei încheieri dată de instanță, în faza

de judecată a apelului, prin care s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi țara.

Pentru aceste

motive,  urmează ca recursul  inculpatului N.G.O. să fie respins, ca

inadmisibil, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat N.G.O. împotriva

Încheierii din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. 2819./62/2006.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2010.