ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4001/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele Prin Decizia nr. 26/Ap din 25 martie 2010 Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și a casat în parte Sentința penală nr. 592/S a Tribunalului Brașov și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în regim de detenție și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a avut în vedere următoarele Prin rechizitoriul nr. 179D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov inculpatul B.R.M.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 iar prin Sentința penală nr. 592/S inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen. Tribunalul a reținut faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul, la datele de 8 aprilie 2009 și 14 mai 2009, a vândut investigatorului sub acoperire R. 95,55 gr. hașiș și respectiv 287,73 gr. rezină de canabis pentru sumele de 500 euro și 2.200 RON respectiv 2.800 euro iar la domiciliul său din sat Lunca, comuna Prejmer, județul Brașov acesta a deținut un pistol cu 2 încărcătoare, 3 cutii cu butelii de gaz, 7 butelii de gaz și 3 cutii cu alice.

Faptele inculpatului așa cum au fost reținute prin rechizitoriu și recunoscute de către acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere, fără drept, de armă neletală de categoria celor supuse autorizării. Totodată Tribunalul a apreciat că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, nu este recidivist în sensul art. 37 C. pen. iar în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând soluția instanței de fond sub două aspecte și anume al neaplicării pedepsei complementare și al greșitei modalități de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 26/Ap Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchet și a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani să fie executată în regim privativ de libertate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reflectat în modul de săvârșire, împrejurările în care acestea au fost comise, mijloacele folosite, consecințele produse.

De asemenea raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune a concluzionat faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior, în perioada minorității, în două rânduri, pentru infracțiuni de furt iar pe perioada termenului de încercare acesta nu a respectat condițiile impuse de instanța de judecată ajungându-se la sesizarea instanței de judecată în vederea revocării suspendării executării pedepsei. În concluzie instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins în prezenta cauză decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 3 ani. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului în baza art. 385 9 pct. 14 rap.

la dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea Deciziei penale nr. 26/Ap din 25 martie 2010 și eficientizarea Sentinței penale nr. 592/S din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov. Examinând recursul prin prisma motivului de casare invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 592/S, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen. La data pronunțării sentinței inculpatul a fost pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare.

Prin Decizia penală 26/A, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov dispunând aplicarea pedespei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată în regim privativ de libertate. Inculpatul a atacat cu recurs decizia Curții de apel Brașov solicitând desființarea deciziei penale și menținerea Sentinței penale nr. 592/S/2009.

Decizia Curții de Apel este temeinică și legală pentru cele ce urmează: Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au un grad de pericol social ridicat raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală și lezate prin activitatea infracțională, fiind vorba, pe de o parte de consecințele extrem de grave pe care drogurile le produc asupra vieții, integrității și sănătății omului iar pe de altă parte de pericolul real pe care-l reprezintă simpla deținere a unor arme, în stare de funcționare, fără a avea autorizația cerută de lege. Potrivit disp. art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa închisorii e de cel puțin 2 ani și conform alin. (2) din același articol aplicarea pedepsei complementare este obligatorie dacă Legea prevede aceasta.

Pedeapsa aplicată de Tribunalul Brașov pentru infracțiunea de trafic de droguri a fost de 3 ani închisoare iar legiuitorul a prevăzut și obligativitatea aplicării, pe lângă pedeapsa principală, a pedepsei complementare. Astfel că, sub acest aspect instanța de apel, în mod corect, a admis apelul și a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În ceea ce privește solicitarea recurentului de a se da eficiență sentinței penale sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante de trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, Înalta Curte constată că și în această situație instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii stabilind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86 1 C. pen.

Chiar dacă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 3 ani iar condamnările suferite anterior sunt din cele prev de art. 38 lit. a) C. pen., în ceea ce privește condiția prev. de art. 86 1 lit. c) C. pen. se constată că aceasta nu este îndeplinită. Inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru a-și asigura un trai material asemănător celui avut în străinătate, a desfășurat activități de trafic de droguri.

Mai mult decât atât inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală și deși acesta a mai beneficiat de clemența instanțelor nu a conștientizat, de fapt, că scopul pedepselor aplicate a fost de a-l corecta, a-l ajuta să se reintegreze în societate și de a-l împiedica să comită noi infracțiuni.Cum scopul acesta nu a putut fi atins până în prezent, inculpatul săvârșind faptele deduse judecății, la scurt timp după împlinirea termenului de încercare, instanța apreciază că inculpatul nu a conștientizat faptul că i s-a dat șansa reintegrării fără să fie închis. Având în vedere concluziile referatului de evaluare, circumstanțele reale, circumstanțele personale ale inculpatului Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins, în speța de față, numai prin executarea pedepsei în regim de detenție, așa cum, de altfel a decis, în mod corect, instanța de apel.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 26/Ap din 25 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2010.