ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4001/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele

Prin Decizia nr. 26/Ap din 25 martie 2010

Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov și a casat în parte Sentința penală nr. 592/S a Tribunalului

Brașov și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în regim

de detenție și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

Pentru a pronunța

această decizie Curtea de Apel a avut în vedere următoarele

Prin rechizitoriul

nr. 179D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov inculpatul B.R.M.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 iar

prin Sentința penală nr. 592/S inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Tribunalul a reținut faptul că în baza aceleiași rezoluții infracționale

inculpatul, la datele de 8 aprilie 2009 și 14 mai 2009, a vândut

investigatorului sub acoperire R. 95,55 gr. hașiș și respectiv 287,73 gr.

rezină de canabis pentru sumele de 500 euro și 2.200 RON respectiv 2.800 euro

iar la domiciliul său din sat Lunca, comuna Prejmer, județul Brașov acesta a

deținut un pistol cu 2 încărcătoare, 3 cutii cu butelii de gaz, 7 butelii de

gaz și 3 cutii cu alice. Faptele inculpatului așa cum au fost reținute prin

rechizitoriu și recunoscute de către acesta, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere, fără drept, de

armă neletală de categoria celor supuse autorizării.

Totodată Tribunalul a

apreciat că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, nu este recidivist în sensul

art. 37 C. pen. iar în prezenta cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.

86

1

C. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând

soluția instanței de fond sub două aspecte și anume al neaplicării pedepsei

complementare și al greșitei modalități de executare a pedepsei aplicate

inculpatului.

Prin Decizia penală

nr. 26/Ap Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchet și a aplicat

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani să fie executată în

regim privativ de libertate. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate. Instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social

ridicat al faptelor reflectat în modul de săvârșire, împrejurările în care

acestea au fost comise, mijloacele folosite, consecințele produse. De asemenea

raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune a concluzionat faptul

că inculpatul a mai fost condamnat anterior, în perioada minorității, în două

rânduri, pentru infracțiuni de furt iar pe perioada termenului de încercare

acesta nu a respectat condițiile impuse de instanța de judecată ajungându-se la

sesizarea instanței de judecată în vederea revocării suspendării executării

pedepsei.

În concluzie instanța

de apel a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins în prezenta cauză decât

prin executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 3 ani.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului în

baza art. 385

9

pct. 14 rap. la dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea Deciziei penale nr. 26/Ap din 25 martie

2010 și eficientizarea Sentinței penale nr. 592/S din 26 noiembrie 2009 a

Tribunalului Brașov.

Examinând recursul

prin prisma motivului de casare invocat Înalta Curte constată că acesta este

nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală

nr. 592/S, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 la

o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C.

pen. La data pronunțării sentinței inculpatul a fost pus în libertate de sub

puterea mandatului de arestare. Prin Decizia penală 26/A, Curtea de Apel Brașov

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov dispunând

aplicarea pedespei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. și a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

Inculpatul a atacat cu

recurs decizia Curții de apel Brașov solicitând desființarea deciziei penale și

menținerea Sentinței penale nr. 592/S/2009.

Decizia Curții de

Apel este temeinică și legală pentru cele ce urmează:

Infracțiunile pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată au un grad de pericol social ridicat

raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală și lezate prin

activitatea infracțională, fiind vorba, pe de o parte de consecințele extrem de

grave pe care drogurile le produc asupra vieții, integrității și sănătății

omului iar pe de altă parte de pericolul real pe care-l reprezintă simpla

deținere a unor arme, în stare de funcționare, fără a avea autorizația cerută

de lege.

Potrivit disp. art.

65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi

aplicată dacă pedeapsa închisorii e de cel puțin 2 ani și conform alin. (2) din

același articol aplicarea pedepsei complementare este obligatorie dacă Legea

prevede aceasta.

Pedeapsa aplicată de

Tribunalul Brașov pentru infracțiunea de trafic de droguri a fost de 3 ani

închisoare iar legiuitorul a prevăzut și obligativitatea aplicării, pe lângă

pedeapsa principală, a pedepsei complementare. Astfel că, sub acest aspect

instanța de apel, în mod corect, a admis apelul și a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen.

În ceea ce privește

solicitarea recurentului de a se da eficiență sentinței penale sub aspectul

modalității de executare a pedepsei rezultante de trei ani închisoare cu

suspendare sub supraveghere, Înalta Curte constată că și în această situație

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii stabilind că nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86

1

C. pen.

Chiar dacă pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului este de 3 ani iar condamnările suferite

anterior sunt din cele prev de art. 38 lit. a) C. pen., în ceea ce privește

condiția prev. de art. 86

1

lit. c) C. pen. se constată că aceasta nu

este îndeplinită. Inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru

a-și asigura un trai material asemănător celui avut în străinătate, a

desfășurat activități de trafic de droguri. Mai mult decât atât inculpatul nu

se află la primul contact cu legea penală și deși acesta a mai beneficiat de

clemența instanțelor nu a conștientizat, de fapt, că scopul pedepselor aplicate

a fost de a-l corecta, a-l ajuta să se reintegreze în societate și de a-l

împiedica să comită noi infracțiuni.Cum scopul acesta nu a putut fi atins până

în prezent, inculpatul săvârșind faptele deduse judecății, la scurt timp după

împlinirea termenului de încercare, instanța apreciază că inculpatul nu a

conștientizat faptul că i s-a dat șansa reintegrării fără să fie închis.

Având în vedere

concluziile referatului de evaluare, circumstanțele reale, circumstanțele

personale ale inculpatului Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi

atins, în speța de față, numai prin executarea pedepsei în regim de detenție,

așa cum, de altfel a decis, în mod corect, instanța de apel.

Față de cele arătate,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M. împotriva Deciziei penale nr.

26/Ap din 25 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 150 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2010.