ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.03.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2011

HOTĂRÂRE
17.03.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 80/Ap din 15 noiembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov

împotriva sentinței penale din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o

în ce privește omisiunea pronunțării asupra măsurilor asiguratorii și greșita constatare

a prevenției inculpatului H.I.R. și rejudecând:

S-a constatat că inculpatul

H.I.R. a fost arestat preventiv în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R.O. a sumelor de

50 euro și respectiv de 450 euro consemnate la C.E.C. cu recipisele, sume ce au

făcut obiectul măsurii de siguranță a sechestrului asigurator.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

S-a dispus ca statul să

suporte cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea, a reținut că prin sentința penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a

Tribunalului Brașov s-a dispus:

Condamnarea în baza

art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c),

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a inculpatului H.I.R. la două pedepse

a câte 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea a două infracțiuni de

trafic de droguri.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A fost aplicată pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza II, lit. b)

În baza art. 86

1

H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86

3

următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce va fi stabilit

de aceasta instituție;

să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, locuința sau reședința, și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice

schimbarea locului de munca;

să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86

3

pct. 3 C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să

nu frecventeze localuri și locuri unde

s-ar fi consumat

droguri de orice natură.

A pus în vedere inculpatului

H.I.R. dispozițiile art. 86

4

În temeiul art 71

alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv în perioada 09 februarie 2010 la 10 mai 2010.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu

dispusă față de inculpatul H.I.R. prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2010.

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b)

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.

e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit termen

de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

N.A.G. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

(1)din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.R.O. la trei pedepse a câte

3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de droguri.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza II, lit. b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

B.R.O. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În temeiul art. 86

3

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce va fi stabilit

de aceasta instituție;

să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, locuința sau reședința, și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice

schimbarea locului de munca;

să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86

3

pct. 3 C. pen. i-a impus inculpatului B.R.O. ca pe durata termenului de încercare

să nu frecventeze localuri și locuri unde se consumă droguri de orice natură.

Au fost puse în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 17 din

Legea nr. 43/2000 s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul N.A.G.

a sumei de 360 RON, de la inculpatul B.R.O. a sumei de 100 euro.

În temeiul art. 17,18

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus:

confiscarea de la inculpatul

N.A.G. a cantității de 3,57 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la

dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă și a

pipei metalice  în care s-a pus în evidență T.H.C., obiect aflat la camera de corpuri

delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă;

confiscarea de la inculpatul

B.R.O. a cantității de 84,38 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la

dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă;

confiscarea de la inculpatul

B.R.O. a cantității de 6,66 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la

dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de

corpuri delicte a I.G.PR.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă.

S-a dispus distrugerea,

cu păstrarea de contraprobă a drogurilor confiscate de la inculpați.

Inculpații au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

iulie 2008 investigatorul R. a primit de la organele de cercetare penală suma de

360 RON, în vederea cumpărării unei cantități de droguri; investigatorul a fost

supravegheat, constatându-se că pe durata supravegherii acesta nu a intrat în legătură

decât cu inculpatul N.A.G. care i-a vândut cantitatea de 3,77 grame rezină de cannabis.

Tranzacția dintre investigator și inculpatul N.A.G. s-a desfășurat în zona Galeriilor

Comerciale O. din Brașov.

A doua zi, în 30 iulie

2008 s-a dispus de către organele de cercetare penală expertizarea substanței vândută

de inculpatul N.; potrivit raportului de constatare tehnico-științifică numărul

din data de 04 august 2008, proba înaintată este constituită din 3,77 grame Rezină

de Cannabis, fiind pusă în evidență în proba analizată Tetrahidrocannabinol (T.H.C.),

substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Inculpatul N.A. a declarat

în timpul urmăririi penale că referitor la această faptă nu și-a mai amintit ceea

ce s-a întâmplat, însă a recunoscut că a consumat droguri împreună cu inculpatul

B.O. și că a dorit să intre într-un program de consiliere a consumatorilor de droguri.

Inculpatul N.A. a afirmat că l-a cunoscut și pe inculpatul H.I.R. însă, nu a cunoscut

preocupările acestuia legate de consumul de droguri.

organele judiciare au autorizat ca investigatorul sub acoperire B. să procure droguri

pe care le-a oferit spre vânzare inculpatul H.I.R.. Astfel, la data de 21 ianuarie

2010 inculpatul H. a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de aproximativ

7,57 grame rezină de cannabis (hașiș), contra sumei de 100 euro (raportul de constatare

tehnico-științifică din 25 ianuarie 2010).

Cu prilejul întâlnirii

celor doi, inculpatul H.I.R. a învederat investigatorului sub acoperire că a avut

posibilitatea să procure și alte cantități de droguri, indicându-i un număr de telefon

la care poate fi contactat.

În perioada ce a urmat,

organele judiciare au interceptat și înregistrat convorbirile telefonice purtate

de la numărul de telefon aparținând inculpatului H.I.; din cuprinsul convorbirilor

telefonice purtate de acesta, instanța a constatat că inculpatul H.I. a luat legătura

telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul B., persoana care i-a procurat drogurile.

Potrivit notelor întocmite

de S.J.I.P.I. Brașov, la data de 27 ianuarie 2010 inculpatul H.I. s-a deplasat la

locuința situată în imobilul din Brașov, unde a domiciliat furnizorul drogurilor,

respectiv inculpatul B.R.O.

În cauză s-a dispus interceptarea

convorbirilor efectuate de la următoarele posturi telefonice: utilizat de către

H.I.R., utilizate de furnizorul drogurilor B.R.O.

Inculpatul B.R. nu s-a

prezentat în cursul urmăririi penale și nici în faza judecații pentru a da declarații

în cauză; s-a constatat din cuprinsul convorbirilor telefonice că inculpatul B.R.

a fost persoana care a procurat droguri pentru a fi vândute mai departe de inculpatul

H.R.I.; în acest sens convorbirile telefonice din 28 ianuarie 2010, 2 februarie

2010, 7 februarie 2010, 8 februarie 2010, convorbiri telefonice în care inculpatul

Înregistrarea convorbirilor

telefonice purtate de inculpatul B. cu alte persoane sau cu inculpatul H.I. a relevat

faptul că inculpatul B.R. l-a cunoscut și pe inculpatul N.A. căruia îi spunea „H.

De altfel, conținutul

convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.R. cu o persoană cunoscută sub

numele de C. a confirmat declarația data de inculpatul N. la urmărire penală, potrivit

cu care inculpatul B.R. a consumat droguri și a oferit astfel de substanțe și altor

persoane: „ (B.) fuma o țigara cu hașiș și mai avea pe masă o bucata de hașiș în

stare solidă de aproximativ 3 grame. Am fumat și eu din țigara și i-am cerut să-mi

dea și mie o bucată din hașiș (..) mi-a dat o bucată de aproximativ 1,5 grame pe

care a pus-o într-o folie de nailon”.

2010 inculpatul H.I. a menționat că mai poate face rost de droguri, la data de 3

februarie 2010, acesta s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire B. căruia i-a

spus: „Duminică să ai cântarul și banii” (duminica fiind data de 7 februarie). La

aceeași dată inculpatul H.I.R. trimite un mesaj sms investigatorului sub acoperire

nu vreau sa ma stric”. În cadrul discuțiilor ce s-au purtat între investigator și

inculpatul H.I.R., acesta din urma a întrebat de câți bani a dispus pentru a cumpăra

droguri, iar investigatorul a menționat suma de 1.000 euro.

În 7 februarie 2010 inculpatul

H.I.R. l-a contactat pe investigatorul sub acoperire B. și a stabilit să se întâlnească

în data de 8 februarie pentru a-i transmite cantitatea de 100 grame de rezina de

cannabis, contra sumei de 1.000 euro.

A doua zi, în data de

8 februarie, inculpatul H.I. și investigatorul B. s-au întâlnit pe șoseaua de centură

în zona podului Z. și de acolo s-au deplasat până în apropierea locuinței inculpatului

B.R.O. cu autoturismul condus de investigator. După ce autoturismul a fost parcat,

inculpatul a coborât din mașină, s-a deplasat la locuința inculpatului B.R. de unde

a revenit la autoturismul în care s-a aflat investigatorul și i-a vândut 100 grame

dintr-o substanță ce părea a fi drog. Inculpatul a fost surprins în flagrant de

către organele judiciare în momentul realizării tranzacției.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central

de Analiză și Profil al Drogurilor, substanța comercializată de inculpatul H.I.R.

a reprezentat 90,64 grame rezină de cannabis.

2010 s-a efectuat o percheziție la domiciliile inculpaților H.I.R., B.R.O. și N.A.G.

precum și la domiciliul martorei M.C.

Fiind percheziționat,

asupra inculpatului N.A.G. s-a descoperit o bucată de substanță solidă, de culoare

brun-maronie, de dimensiuni 0,5 X 1 cm, învelită în folie din plastic transparent;

în domiciliul acestuia s-a descoperit o pipă metalică ce a prezentat urme de ardere

cu substanță de culoare brun-maronie.

Așa cum s-a precizat,

inculpatul N. a recunoscut că are drogurile de la inculpatul B.R.O., iar pipa artizanală

a deținut-o de mai mult timp fiind adusă din Anglia. Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central de Analiză

și Profil al Drogurilor, substanța solidă găsită asupra învinuitului N.A.G. cu prilejul

efectuării percheziției constituia 1,48 grame rezină de cannabis, iar în pipa metalică

s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (T.H.C.).

Inculpatul H.I.R. a recunoscut

cu sinceritate faptele ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare,

precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O.. Totodată, inculpatul

H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.

Inculpatul N.A.G. a recunoscut

că a deținut în locuința sa droguri ce i-au fost necesare pentru consum, în opinia

sa, pentru tratarea unor afecțiuni medicale. În ceea ce a privit vânzarea în anul

2008 a unor droguri către investigatorul sub acoperire R., inculpatul N.A.G. a precizat

că nu a vândut niciodată droguri altor persoane.

În ceea ce privește această

faptă, Tribunalul, a constatat că probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziția

investigatorului sub acoperire, procese-verbale întocmite de investigatorul R.,

procese-verbale de control corporal asupra investigatorului R., proces-verbal din

29 iulie 2008 de predare către investigatorul R. a sumei de 360 RON, în vederea

cumpărării unei cantități de droguri de la inculpatul N.A.G.; proces-verbal din

29 iulie 2008 de supraveghere a investigatorului R., proces-verbal de supraveghere

a inculpatului N.A.G. din 29 iulie 2008 și planșa fotografică aferentă, proces-verbal

din 29 iulie 2008 de predare de către investigatorul R. a unei bucăți de substanță

solidă de culoare maro, cumpărată de acesta în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul

N.A.G., proces-verbal din 29 iulie 2008 de sigilare a substanței solide de culoare

maro, cumpărată de investigatorul R. în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul N.A.G.

și planșa fotografică aferentă au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului N.A.G.

Instanța, având în vedere atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpatul N.,

nu a apreciat depoziția acestuia de negare a faptei din 29 iulie 2008 ca fiind una

nesinceră, întrucât inculpatul a menționat că a consumat o bună perioada de timp

substanțe interzise sau plante etnobotanice, că a urmat tratamente pentru dezintoxicare.

Această situație a putut conduce la o pierdere temporară de memorie a inculpatului,

cu atât mai mult cu cât audierea sa referitor la această faptă a avut loc la aproape

doi ani de la momentul comiterii infracțiunii.

La individualizarea judiciară

a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere pericolul social

generic și concret al faptelor comise, persoana inculpaților, posibilitatea acestora

de a relua un comportament prosocial.

Astfel, instanța a avut

în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. față de

care instanța a reținut comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc,

droguri procurate de la aceeași persoană; totodată instanța a avut în vedere faptul

că infracțiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate

mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacție. Instanța

a avut în vedere și numărul în creștere a fenomenului traficului de droguri, dar

și împrejurarea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Prin declarațiile

date, inculpatul a dat informații care au condus la stabilirea vinovăției și a inculpatului

B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condițiile pentru a se reține și

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare

cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani și a avut un nivel bun de integrare familială

chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat

în același timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile școlare și a obținut o calificare

profesională, iar față de declarațiile inculpatului și natura infracțiunilor comise

instanța a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare

potrivit cu care evoluția comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil

socială.

Pentru considerentele

mai sus expuse, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, instanța

a constatat că executarea în regim privativ de libertate nu a putut conduce la realizarea

scopului educativ al pedepsei. Așa fiind, văzând că a existat perspective de reintegrare

socială, că au fost șanse minime de reiterare a unui comportament infracțional,

că s-a impus totuși verificarea comportamentului viitor al inculpatului, instanța

a făcut aplicarea art. 86

1

a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6

ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte

la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce va fi

întocmit de această instituție, să anunțe orice deplasare care depășește 8 zile

precum și întoarcerea, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

sale de existență și să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată,

s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri

și locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură.

În ceea ce l-a privit

pe inculpatul N.A.G. s-a constatat că acesta a comis două infracțiuni – prevăzute

de art. 2 și 4 din Legea nr. 143/2000, una dintre acestea fiind săvârșita în anul

reținut în sarcina acestui inculpat atât modalitatea concretă de comitere a acestora,

data săvârșirii, cât și persoana inculpatului și posibilitatea de reiterare a comportamentului

infracțional.

Astfel, în ceea ce l-a

privit pe inculpatul N.A., instanța a reținut că faptele ce au format obiectul cercetării

au fost comise la intervale mari de timp, deși au existat indicii ale unei activități

infracționale constante; inculpatul a avut vârsta de 28 ani, a fost la primul conflict

cu legea penală. Fapta din 29 iulie 2010 s-a produs în loc public, iar cantitatea

de substanțe interzise vândută a lăsat să se înțeleagă faptul că inculpatul a avut

posibilitatea de a obține și alte cantități de droguri. Dat fiind momentul comiterii

faptei – iulie 2008, instanța nu a apreciat defavorabil declarația inculpatului

de nerecunoaștere a faptei, aceasta, întrucât N.A. susținând, implicit, că a fost

consumator de droguri – a urmat tratamente de dezintoxicare, e posibil să fi uitat

acele momente. În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului N. comisă

la data de 8 februarie 2010, s-a constatat că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală

sinceră, învederând în același timp că drogurile le-a deținut de la inculpatul B.R.O.

Potrivit referatului de

evaluare, inculpatul N.A. a experimentat consumul de droguri atât datorită anturajului,

cât și datorită faptului că a practicat jocuri sportive, are un nivel bun de integrare

familială și socială, apreciindu-se că riscul reiterării unui comportament infracțional

a fost scăzut.

Așa fiind, constatând

că săvârșirea faptelor s-a datorat în mare măsură unei greșite înțelegeri a drepturilor

și libertăților sale, instanța, reținând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.,

a dispus condamnarea inculpatului N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza II, lit. b) C. pen. pentru

comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și la pedeapsa de 3 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu.

Cu privire la inculpatul

B.R.O. instanța a avut în vedere numărul actelor materiale ce s-au reținut în sarcina

sa, dar și de comportamentul procesual pe care a înțeles să îl adopte prin neprezentare

în nici una din fazele procedurii. Instanța a avut în vedere în același timp că

inculpatul B. a fost furnizorul drogurilor pentru fiecare dintre ceilalți doi inculpați

trimiși în judecată, iar potrivit probelor de la dosar a desfășurat o bogată activitate

în domeniul traficului și consumului de droguri, probate fiind însă doar cele trei

infracțiuni ce au format obiectul trimiterii sale în judecată.

Instanța a constatat că

inculpatul B.R.O. deși a cunoscut despre procedura penală de față, nu a înțeles

să se prezinte în instanță; inculpatul a avut vârsta de 28 ani și a fost la prima

confruntare cu legea penală. În cauză, instanța nu a apreciat ca fiind necesar efectuarea

unui referat de evaluare, ținând seama de comportamentul procesual adoptat, referat

care a trebuit să se sprijine pe discuțiile cu inculpatul.

Deși inculpatul nu a înțeles

să participe la judecată, instanța a apreciat neprezentarea sa ca o reacție firească

în condițiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă față

de un coinculpat. Prezența inculpatului la judecată, deși ar fi fost importantă,

lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluționarea cu celeritate

și în bune condiții a cauzei. Instanța a avut în vedere în același timp faptul că

deși inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni

de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare și

la celelalte fapte deduse judecații cu privire la ceilalți inculpați. Constatând

că sancțiunea dispusă a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului,

instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare maxim, de 8 ani.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială

potrivit programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituție, să

anunțe orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență și să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca

pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri și locuri unde s-ar

fi consumat droguri de orice natură.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Brașov care a criticat soluția pentru inculpații H.I.R. și

B.O., pentru nelegalitate în ceea ce a privit lipsa pronunțării de către instanță

asupra măsurii asiguratorii a sechestrului aplicate în cursul urmăririi penale asupra

unor sume de bani ridicate din locuința inculpatului B.O. și la greșita deducere

a prevenției inculpatului H.I.R. care a fost reținut 24 de ore, în data de 8 februarie

2010.

Ministerul Public a criticat

sentința penală și pentru netemeinicie, relativ la suspendarea sub supraveghere

a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați pe care i-a vizat apelul promovat,

arătând că față de circumstanțele reale ale faptelor, ce au indicat un grad sporit

de pericol social, au procurat droguri de risc pe care le-au pus în vânzare în cantități

importante, fără a neglija că inculpatul B.R. s-a sustras urmăririi penale și nu

s-a prezentat în fața instanței de fond, ceea ce a atras o mai mare fermitate în

aplicarea pedepselor.

Cu privire la motivele

de nelegalitate, s-a susținut că în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din

data de 25 februarie 2010 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător

asupra sumelor de 450 RON și 50 euro ce a aparținut inculpatului B.R. și care au

fost consemnate la CEC, astfel că instanța a fost obligată să se pronunțe și asupra

acestei măsurii asiguratorii.

De asemenea, s-a arătat

că inculpatul H.I.R. a fost reținut 24 de ore, în data de 8 februarie 2010, dar

această perioadă nu a fost reținută de instanță și a trebuit dedusă.

Verificând hotărârea atacată

în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit

art. 371 C. proc. pen. s-a constatat că apelul a fost fondat, în ceea ce a privit

motivele de nelegalitate invocate, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut

în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în

cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Astfel, a fost de observat

că prima instanță a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei

minuțioase a materialului probatoriu administrat, din care s-a desprins că inculpații

s-au făcut vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de

prima instanță.

Este de observat că în

procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul

Brașov nu a acordat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C.

pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, modalitatea concretă

de comitere a acestora, persoana fiecărui inculpat; astfel, s-a constatat că inculpații

au hotărât să vândă o cantitate mai mare de cannabis, astfel că au vândut cantitatea

de drog investigatorului sub acoperire, așa cum probele administrate au confirmat.

Cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a valorificat eficient toate criteriile

instituite de art. 72 C. pen. referitoare atât la circumstanțele reale ale faptelor,

dar și la cele personale ale inculpaților: în speță nu s-a putut reține, așa cum

a solicitat Ministerul Public, că neprezentarea inculpatului B.R. a determinat aplicarea

unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate, deoarece potrivit

art. 70 C. proc. pen. inculpatul a avut dreptul să dea sau să nu dea nici o declarație,

ceea ce a reprezentat concretizarea dreptului la tăcere, de a nu se autoincrimina,

drept garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale

și care s-a regăsit în dispozițiile C. proc. pen. și prevalarea inculpatului de

acest drept nu a trebuit să fie de natură a conduce la îngreunarea situației sale,

cu atât mai mult cu cât în procesul individualizării tratamentului penal, instanța

a trebuit să aibă în vedere toate împrejurările și circumstanțele reale și personale

ale cauzei și ale inculpatului.

Ca modalitate de executare

a acestor pedepse, s-a constatat că față de persoana inculpaților nu s-a impus executarea

acestora în regim privativ de libertate; astfel, nici unul nu a fost cunoscut cu

antecedente penale și așa cum judicios a reținut și prima instanță, lăsând la o

parte inadvertențele dintre declarațiile acestora.

Inculpatul H.I.R. a recunoscut

cu sinceritate faptele ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare,

precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O. Totodată, inculpatul

H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.

Astfel, instanța a avut

în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. față de

care instanța a reținut comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc,

droguri procurate de la aceeași persoană; totodată instanța a avut în vedere faptul

că infracțiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate

mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacție. Instanța

a avut în vedere și numărul în creștere a fenomenului traficului de droguri, dar

și împrejurarea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Prin declarațiile

date, inculpatul a dat informații care au condus la stabilirea vinovăței și a inculpatului

B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condițiile pentru a se reține și

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare

cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani și a avut un nivel bun de integrare familială

chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat

în același timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile școlare și a obținut o calificare

profesională, iar față de declarațiile inculpatului și natura infracțiunilor comise

instanța a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare

potrivit cu care evoluția comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil

socială.

Pentru considerentele

mai sus expuse, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, instanța

a constatat că executarea în regim privativ de libertate nu a putut conduce la realizarea

scopului educativ al pedepsei. Așa fiind, văzând că există perspective de reintegrare

socială, că sunt șanse minime de reiterare a unui comportament infracțional, că

s-a impus totuși verificarea comportamentului viitor al inculpatului, instanța a

făcut aplicarea art. 86

1

a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6

ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte

la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce a fost

întocmit de această instituție, să anunțe orice deplasare care depășește 8 zile

precum și întoarcerea, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

sale de existență și să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată,

s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri

și locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură, ceea ce a fost de natură

a garanta că scopul pedepsei care a putut fi atins și în această modalitate de executare,

iar sprijinul familiei și perioada petrecută în stare de arest preventiv au fost

aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia că s-a integrat în societate și

a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv penale și preceptele morale,

astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut fi atins fără executarea acestora,

modalitatea indicată fiind aceea a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor,

iar obligațiile impuse acestora pe parcursul termenului de încercare, alăturate

celorlalte împrejurări, vor fi de natură să conducă la reeducarea lor.

Cu privire la inculpatul

B.R.O. instanța a avut în vedere numărul actelor materiale ce s-au reținut în sarcina

sa, dar și de comportamentul procesual pe care a înțeles să îl adopte prin neprezentare

în nici una din fazele procedurii. Instanța a avut în vedere în același timp că

inculpatul B. a fost furnizorul drogurilor pentru fiecare dintre ceilalți doi inculpați

trimiși în judecată, iar potrivit probelor de la dosar a desfășurat o bogată activitate

în domeniul traficului și consumului de droguri, probate fiind însă doar cele trei

infracțiuni ce au format obiectul trimiterii sale în judecată.

Instanța a constatat că

inculpatul B.R.O. deși a cunoscut despre procedura penală de față, nu a înțeles

să se prezinte în instanță; inculpatul a avut vârsta de 28 ani și a fost la prima

confruntare cu legea penală. În cauză, instanța nu a apreciat ca fiind necesar efectuarea

unui referat de evaluare, ținând seama de comportamentul procesual adoptat, referat

care a trebuit să se sprijine pe discuțiile cu inculpatul.

Deși inculpatul nu a înțeles

să participe la judecată, instanța a apreciat neprezentarea sa ca o reacție firească

în condițiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă față

de un coinculpat. Prezența inculpatului la judecată, deși ar fi fost importantă,

lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluționarea cu celeritate

și în bune condiții a cauzei. Instanța a avut în vedere în același timp faptul că

deși inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni

de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare și

la celelalte fapte deduse judecății cu privire la ceilalți inculpați. Constatând

că sancțiunea dispusă nu a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului,

instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare maxim, de 8 ani.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială

potrivit programului de supraveghere ce a fost întocmit de această instituție, să

anunțe orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență și să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca

pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri și locuri unde s-ar

fi consumat droguri de orice natură, iar sprijinul familiei și perioada petrecută

în stare de arest preventiv au fost aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia

că s-a integrat în societate și a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv

penale și preceptele morale, astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut

fi atins fără executarea acestora, modalitatea indicată fiind aceea a suspendării

sub supraveghere a executării pedepselor, iar obligațiile impuse acestora pe parcursul

termenului de încercare, alăturate celorlalte împrejurări, au fost de natură să

conducă la reeducarea sa.

A fost corectă susținerea

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra măsurii asiguratorii instituită prin

ordonanța din data 25 februarie 2010 prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului

asigurător asupra sumelor de 450 euro și 50 euro ce aparțin inculpatului B.R. și

care au fost consemnate la C.E.C., cu recipisele, sume ce au făcut obiectul măsurii

de siguranță a sechestrului asigurător, aceste sume trebuiau confiscate conform

dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen.

A fost corectă, de asemenea,

susținerea formulată în motivele de apel, că inculpatul H.I.R. a fost reținut 24

de ore, în data de 8 februarie, perioadă ce s-a impus a fi constatată de către prima

instanță, ambele critici fiind de natură să conducă la soluția admiterii apelului.

Pentru considerentele

mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Brașov, s-a desființat hotărârea atacată sub aspectul celor

mai sus criticate și s-a constatat că inculpatul H.I.R. a fost arestat preventiv

în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.

Împotriva acestei decizii

penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brașov, criticând soluția ca netemeinică și

nelegală pentru:

- greșita aplicare a legii

în ceea ce privește măsura asigurătorie a sechestrului aplicată în faza de urmărire

penală asupra sumelor de 50 euro și 450 RON, ridicate din locuința inculpatului

-nelegala aplicare a dispozițiilor

art. 118 lit. e) C. pen. pentru suma de 450 euro, sumă ce nu a făcut obiectul sechestrului

asigurător;

- greșita individualizare

a pedepsei aplicată inculpatului B.R.O.

Au fost invocate cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate cât și a cazurilor de casare care,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare

din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat este fondat.

S-a reținut prin sentința

penală că, la 21 ianuarie 2010 inculpatul H.I.R. a vândut investigatorului sub acoperire

B., cantitatea de 7,57 gr. de rezină de cannabis contra sumei de 100 de euro. Drogurile

au fost procurate de inculpatul H.I.R. de la inculpatul B.R.O.

În faza de urmărire penală,

prin ordonanța din 25 februarie 2010, procurorul a dispus instituirea măsurii asigurătorii

a sechestrului asupra sumelor de 450 RON și 50 de euro, aparținând inculpatului

B.R.O., sumele fiind consemnate la C.E.C.-Sucursala Brașov, la dispoziția Tribunalului

Brașov, potrivit recipiselor din 26 februarie 2010.

Prin sentința penală s-a

dispus confiscarea sumei de 100 euro de la inculpatul B.R.O., dar nu s-a dispus

nimic în legătură cu sechestrul instituit prin ordonanța din 25 februarie 2010 asupra

sumelor provenind de la același inculpat.

Ca urmare a admiterii

apelului formulat de Parchet, Curtea de Apel Brașov, a dispus în baza art. 118

lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumelor de 50 euro și 450

euro consemnate la C.E.C., deși la C.E.C. fuseseră consemnate sumele de 50 euro

și 450 RON.

De aceea, Înalta Curte,

făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală recurată

și sentința penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov și, rejudecând,

în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 va dispune confiscarea de la inculpatul

B.R.O. a sumei de 100 euro, provenită din săvârșirea infracțiunii.

În vederea executării

măsurii confiscării va menține sechestrul instituit asupra sumei de 450 RON, consemnată

la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010 și,

întrucât această sumă este echivalentă cu cea pentru care s-a dispus confiscarea,

va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 50 euro,

consemnată la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa de consemnare din 26 februarie

2010.

Înalta Curte constată

că în cauză este incident și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului B.R.O. este neadecvată

gravității faptelor reținute în sarcina sa și atitudinii avute cu prilejul desfășurării

procesului penal.

Din situația de fapt reținută

rezultă că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri de risc și simplul fapt că

nu are antecedente penale nu reprezintă o garanție că a înțeles gravitatea faptelor

săvârșite și că va încerca pe viitor să evite să mai intre în conflict cu legea

penală.

Inculpatul B.R.O. s-a

sustras de la urmărirea penală și nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată,

iar un asemenea comportament reprezintă un indiciu că aplicarea unei pedepse cu

suspendarea sub supraveghere nu este în măsură să conducă la atingerea scopurilor

fixate prin art. 52 C. pen. pentru sancțiunea penală.

Curtea apreciază că prin

păstrarea cuantumului pedepsei fixat de prima instanță, 3 ani închisoare și schimbarea

modalității de executare, în stare de detenție, se pot asigura atât prevenția generală

cât și cea specială.

De aceea va înlătura dispozițiile

art. 86

1

, art. 86

3

, art. 86

4

și art. 71 alin.

(5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a celei

accesorii.

Curtea va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial Brașov împotriva deciziei penale nr. 80/A din 15 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.R.O.

Casează în parte decizia

penală recurată și sentința penală din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov și în

rejudecare:

Înlătură dispozițiile

art. 86

1

, art. 86

3

, art. 86

4

și art. 71 alin.

(5) C. pen. privind pe inculpatul B.R.O.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumei de

100 euro.

Menține sechestrul asigurator

instituit asupra sumei de 450 RON consemnată la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa

de consemnare din 26 februarie 2010.

Dispune ridicarea sechestrului

asigurator instituit asupra sumei de 50 euro consemnată la C.E.C. – Sucursala Brașov

cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.R.O., în sumă de 300 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.I.R., în sumă de 75 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2011
rii și arestării preventive cu începere de la data de 19 octombrie 2010 până la zi - 08 aprilie 2011. S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul I.Ș.A. împotriva sentinței penale nr. 230 din 27 decembrie 2010 a Tribunalului
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2969/2012
i, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc, însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Inculpatul a fost obliga
ÎCCJ 2011-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3721/2011
ul de judecată din data de 21 octombrie 2011, recurentul inculpat B.R.C., personal, a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul declarat. Față de această situație, în temeiul dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) raportat la art.
ÎCCJ 2011-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 525/S din 21 octombrie 2009, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.
ÎCCJ 2013-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1245/2013
C. proc. pen., în motivarea apelului se arată că în raport de cantitatea mică de droguri și de persoana inculpatului, care este lipsit de antecedente penale, are studii superioare și integrat în societate, fapta săvârșită este în mod vădit
Sursă