ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal
de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 80/Ap din 15 noiembrie
2010 a Curții de Apel Brașov, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov
împotriva sentinței penale din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o
în ce privește omisiunea pronunțării asupra măsurilor asiguratorii și greșita constatare
a prevenției inculpatului H.I.R. și rejudecând:
S-a constatat că inculpatul
H.I.R. a fost arestat preventiv în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.
În baza art. 118 lit.
e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R.O. a sumelor de
50 euro și respectiv de 450 euro consemnate la C.E.C. cu recipisele, sume ce au
făcut obiectul măsurii de siguranță a sechestrului asigurator.
Au fost menținute celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
S-a dispus ca statul să
suporte cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea, a reținut că prin sentința penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a
Tribunalului Brașov s-a dispus:
Condamnarea în baza
art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c),
alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a inculpatului H.I.R. la două pedepse
a câte 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea a două infracțiuni de
trafic de droguri.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
A fost aplicată pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza II, lit. b)
C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului
H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În temeiul art. 86
3
C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la serviciul
de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce va fi stabilit
de aceasta instituție;
să anunțe în prealabil
orice schimbare de domiciliu, locuința sau reședința, și orice deplasare care depășește
8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice
schimbarea locului de munca;
să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 86
3
pct. 3 C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să
nu frecventeze localuri și locuri unde
s-ar fi consumat
droguri de orice natură.
A pus în vedere inculpatului
H.I.R. dispozițiile art. 86
4
C. pen.
În temeiul art 71
alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a constatat că inculpatul
a fost reținut și arestat preventiv în perioada 09 februarie 2010 la 10 mai 2010.
În baza art. 350 C.
proc. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu
dispusă față de inculpatul H.I.R. prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2010.
În baza art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76
lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare
și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b)
C. pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit.
e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru
comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Cu aplicarea art. 71,
art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C.
pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit termen
de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului
N.A.G. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin.
(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 29 alin.
(1)din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.R.O. la trei pedepse a câte
3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de droguri.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea
de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza II, lit. b) C. pen.
Cu aplicarea art. 71,
64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului
B.R.O. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
În temeiul art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul B.R.O. a fost obligat să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la serviciul
de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce va fi stabilit
de aceasta instituție;
să anunțe în prealabil
orice schimbare de domiciliu, locuința sau reședința, și orice deplasare care depășește
8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice
schimbarea locului de munca;
să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 86
3
pct. 3 C. pen. i-a impus inculpatului B.R.O. ca pe durata termenului de încercare
să nu frecventeze localuri și locuri unde se consumă droguri de orice natură.
Au fost puse în vedere
inculpatului dispozițiile art. 86
4
C. pen.
În temeiul art. 71 alin.
(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 17 din
Legea nr. 43/2000 s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul N.A.G.
a sumei de 360 RON, de la inculpatul B.R.O. a sumei de 100 euro.
În temeiul art. 17,18
din Legea nr. 143/2000 s-a dispus:
confiscarea de la inculpatul
N.A.G. a cantității de 3,57 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la
dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de
corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă și a
pipei metalice în care s-a pus în evidență T.H.C., obiect aflat la camera de corpuri
delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă;
confiscarea de la inculpatul
B.R.O. a cantității de 84,38 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la
dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de
corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă;
confiscarea de la inculpatul
B.R.O. a cantității de 6,66 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la
dispoziție după efectuarea analizelor de laborator, substanța aflată la camera de
corpuri delicte a I.G.PR.- Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă.
S-a dispus distrugerea,
cu păstrarea de contraprobă a drogurilor confiscate de la inculpați.
Inculpații au fost obligați
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:
La data de 29
iulie 2008 investigatorul R. a primit de la organele de cercetare penală suma de
360 RON, în vederea cumpărării unei cantități de droguri; investigatorul a fost
supravegheat, constatându-se că pe durata supravegherii acesta nu a intrat în legătură
decât cu inculpatul N.A.G. care i-a vândut cantitatea de 3,77 grame rezină de cannabis.
Tranzacția dintre investigator și inculpatul N.A.G. s-a desfășurat în zona Galeriilor
Comerciale O. din Brașov.
A doua zi, în 30 iulie
2008 s-a dispus de către organele de cercetare penală expertizarea substanței vândută
de inculpatul N.; potrivit raportului de constatare tehnico-științifică numărul
din data de 04 august 2008, proba înaintată este constituită din 3,77 grame Rezină
de Cannabis, fiind pusă în evidență în proba analizată Tetrahidrocannabinol (T.H.C.),
substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Inculpatul N.A. a declarat
în timpul urmăririi penale că referitor la această faptă nu și-a mai amintit ceea
ce s-a întâmplat, însă a recunoscut că a consumat droguri împreună cu inculpatul
B.O. și că a dorit să intre într-un program de consiliere a consumatorilor de droguri.
Inculpatul N.A. a afirmat că l-a cunoscut și pe inculpatul H.I.R. însă, nu a cunoscut
preocupările acestuia legate de consumul de droguri.
În luna ianuarie 2010
organele judiciare au autorizat ca investigatorul sub acoperire B. să procure droguri
pe care le-a oferit spre vânzare inculpatul H.I.R.. Astfel, la data de 21 ianuarie
2010 inculpatul H. a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de aproximativ
7,57 grame rezină de cannabis (hașiș), contra sumei de 100 euro (raportul de constatare
tehnico-științifică din 25 ianuarie 2010).
Cu prilejul întâlnirii
celor doi, inculpatul H.I.R. a învederat investigatorului sub acoperire că a avut
posibilitatea să procure și alte cantități de droguri, indicându-i un număr de telefon
la care poate fi contactat.
În perioada ce a urmat,
organele judiciare au interceptat și înregistrat convorbirile telefonice purtate
de la numărul de telefon aparținând inculpatului H.I.; din cuprinsul convorbirilor
telefonice purtate de acesta, instanța a constatat că inculpatul H.I. a luat legătura
telefonic și s-a întâlnit cu inculpatul B., persoana care i-a procurat drogurile.
Potrivit notelor întocmite
de S.J.I.P.I. Brașov, la data de 27 ianuarie 2010 inculpatul H.I. s-a deplasat la
locuința situată în imobilul din Brașov, unde a domiciliat furnizorul drogurilor,
respectiv inculpatul B.R.O.
În cauză s-a dispus interceptarea
convorbirilor efectuate de la următoarele posturi telefonice: utilizat de către
H.I.R., utilizate de furnizorul drogurilor B.R.O.
Inculpatul B.R. nu s-a
prezentat în cursul urmăririi penale și nici în faza judecații pentru a da declarații
în cauză; s-a constatat din cuprinsul convorbirilor telefonice că inculpatul B.R.
a fost persoana care a procurat droguri pentru a fi vândute mai departe de inculpatul
H.R.I.; în acest sens convorbirile telefonice din 28 ianuarie 2010, 2 februarie
2010, 7 februarie 2010, 8 februarie 2010, convorbiri telefonice în care inculpatul
B. s-a prezentat interlocutorului său.
Înregistrarea convorbirilor
telefonice purtate de inculpatul B. cu alte persoane sau cu inculpatul H.I. a relevat
faptul că inculpatul B.R. l-a cunoscut și pe inculpatul N.A. căruia îi spunea „H.
De altfel, conținutul
convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.R. cu o persoană cunoscută sub
numele de C. a confirmat declarația data de inculpatul N. la urmărire penală, potrivit
cu care inculpatul B.R. a consumat droguri și a oferit astfel de substanțe și altor
persoane: „ (B.) fuma o țigara cu hașiș și mai avea pe masă o bucata de hașiș în
stare solidă de aproximativ 3 grame. Am fumat și eu din țigara și i-am cerut să-mi
dea și mie o bucată din hașiș (..) mi-a dat o bucată de aproximativ 1,5 grame pe
care a pus-o într-o folie de nailon”.
Cum la data de 21 ianuarie
2010 inculpatul H.I. a menționat că mai poate face rost de droguri, la data de 3
februarie 2010, acesta s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire B. căruia i-a
spus: „Duminică să ai cântarul și banii” (duminica fiind data de 7 februarie). La
aceeași dată inculpatul H.I.R. trimite un mesaj sms investigatorului sub acoperire
B. căruia îi comunică: „numai duminik k ce e acum nu e bun și nu o sa fi multumit…și
nu vreau sa ma stric”. În cadrul discuțiilor ce s-au purtat între investigator și
inculpatul H.I.R., acesta din urma a întrebat de câți bani a dispus pentru a cumpăra
droguri, iar investigatorul a menționat suma de 1.000 euro.
În 7 februarie 2010 inculpatul
H.I.R. l-a contactat pe investigatorul sub acoperire B. și a stabilit să se întâlnească
în data de 8 februarie pentru a-i transmite cantitatea de 100 grame de rezina de
cannabis, contra sumei de 1.000 euro.
A doua zi, în data de
8 februarie, inculpatul H.I. și investigatorul B. s-au întâlnit pe șoseaua de centură
în zona podului Z. și de acolo s-au deplasat până în apropierea locuinței inculpatului
B.R.O. cu autoturismul condus de investigator. După ce autoturismul a fost parcat,
inculpatul a coborât din mașină, s-a deplasat la locuința inculpatului B.R. de unde
a revenit la autoturismul în care s-a aflat investigatorul și i-a vândut 100 grame
dintr-o substanță ce părea a fi drog. Inculpatul a fost surprins în flagrant de
către organele judiciare în momentul realizării tranzacției.
Potrivit raportului de
constatare tehnico-științifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central
de Analiză și Profil al Drogurilor, substanța comercializată de inculpatul H.I.R.
a reprezentat 90,64 grame rezină de cannabis.
La data de 8 februarie
2010 s-a efectuat o percheziție la domiciliile inculpaților H.I.R., B.R.O. și N.A.G.
precum și la domiciliul martorei M.C.
Fiind percheziționat,
asupra inculpatului N.A.G. s-a descoperit o bucată de substanță solidă, de culoare
brun-maronie, de dimensiuni 0,5 X 1 cm, învelită în folie din plastic transparent;
în domiciliul acestuia s-a descoperit o pipă metalică ce a prezentat urme de ardere
cu substanță de culoare brun-maronie.
Așa cum s-a precizat,
inculpatul N. a recunoscut că are drogurile de la inculpatul B.R.O., iar pipa artizanală
a deținut-o de mai mult timp fiind adusă din Anglia. Potrivit raportului de constatare
tehnico-științifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central de Analiză
și Profil al Drogurilor, substanța solidă găsită asupra învinuitului N.A.G. cu prilejul
efectuării percheziției constituia 1,48 grame rezină de cannabis, iar în pipa metalică
s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (T.H.C.).
Inculpatul H.I.R. a recunoscut
cu sinceritate faptele ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare,
precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O.. Totodată, inculpatul
H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.
Inculpatul N.A.G. a recunoscut
că a deținut în locuința sa droguri ce i-au fost necesare pentru consum, în opinia
sa, pentru tratarea unor afecțiuni medicale. În ceea ce a privit vânzarea în anul
2008 a unor droguri către investigatorul sub acoperire R., inculpatul N.A.G. a precizat
că nu a vândut niciodată droguri altor persoane.
În ceea ce privește această
faptă, Tribunalul, a constatat că probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziția
investigatorului sub acoperire, procese-verbale întocmite de investigatorul R.,
procese-verbale de control corporal asupra investigatorului R., proces-verbal din
29 iulie 2008 de predare către investigatorul R. a sumei de 360 RON, în vederea
cumpărării unei cantități de droguri de la inculpatul N.A.G.; proces-verbal din
29 iulie 2008 de supraveghere a investigatorului R., proces-verbal de supraveghere
a inculpatului N.A.G. din 29 iulie 2008 și planșa fotografică aferentă, proces-verbal
din 29 iulie 2008 de predare de către investigatorul R. a unei bucăți de substanță
solidă de culoare maro, cumpărată de acesta în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul
N.A.G., proces-verbal din 29 iulie 2008 de sigilare a substanței solide de culoare
maro, cumpărată de investigatorul R. în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul N.A.G.
și planșa fotografică aferentă au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului N.A.G.
Instanța, având în vedere atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpatul N.,
nu a apreciat depoziția acestuia de negare a faptei din 29 iulie 2008 ca fiind una
nesinceră, întrucât inculpatul a menționat că a consumat o bună perioada de timp
substanțe interzise sau plante etnobotanice, că a urmat tratamente pentru dezintoxicare.
Această situație a putut conduce la o pierdere temporară de memorie a inculpatului,
cu atât mai mult cu cât audierea sa referitor la această faptă a avut loc la aproape
doi ani de la momentul comiterii infracțiunii.
La individualizarea judiciară
a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere pericolul social
generic și concret al faptelor comise, persoana inculpaților, posibilitatea acestora
de a relua un comportament prosocial.
Astfel, instanța a avut
în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. față de
care instanța a reținut comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc,
droguri procurate de la aceeași persoană; totodată instanța a avut în vedere faptul
că infracțiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate
mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacție. Instanța
a avut în vedere și numărul în creștere a fenomenului traficului de droguri, dar
și împrejurarea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Prin declarațiile
date, inculpatul a dat informații care au condus la stabilirea vinovăției și a inculpatului
B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condițiile pentru a se reține și
dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare
cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani și a avut un nivel bun de integrare familială
chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat
în același timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile școlare și a obținut o calificare
profesională, iar față de declarațiile inculpatului și natura infracțiunilor comise
instanța a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare
potrivit cu care evoluția comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil
socială.
Pentru considerentele
mai sus expuse, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, instanța
a constatat că executarea în regim privativ de libertate nu a putut conduce la realizarea
scopului educativ al pedepsei. Așa fiind, văzând că a existat perspective de reintegrare
socială, că au fost șanse minime de reiterare a unui comportament infracțional,
că s-a impus totuși verificarea comportamentului viitor al inculpatului, instanța
a făcut aplicarea art. 86
1
C. pen. și a dispus suspendarea sub supraveghere
a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6
ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte
la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce va fi
întocmit de această instituție, să anunțe orice deplasare care depășește 8 zile
precum și întoarcerea, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
sale de existență și să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată,
s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri
și locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură.
În ceea ce l-a privit
pe inculpatul N.A.G. s-a constatat că acesta a comis două infracțiuni – prevăzute
de art. 2 și 4 din Legea nr. 143/2000, una dintre acestea fiind săvârșita în anul
Instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au
reținut în sarcina acestui inculpat atât modalitatea concretă de comitere a acestora,
data săvârșirii, cât și persoana inculpatului și posibilitatea de reiterare a comportamentului
infracțional.
Astfel, în ceea ce l-a
privit pe inculpatul N.A., instanța a reținut că faptele ce au format obiectul cercetării
au fost comise la intervale mari de timp, deși au existat indicii ale unei activități
infracționale constante; inculpatul a avut vârsta de 28 ani, a fost la primul conflict
cu legea penală. Fapta din 29 iulie 2010 s-a produs în loc public, iar cantitatea
de substanțe interzise vândută a lăsat să se înțeleagă faptul că inculpatul a avut
posibilitatea de a obține și alte cantități de droguri. Dat fiind momentul comiterii
faptei – iulie 2008, instanța nu a apreciat defavorabil declarația inculpatului
de nerecunoaștere a faptei, aceasta, întrucât N.A. susținând, implicit, că a fost
consumator de droguri – a urmat tratamente de dezintoxicare, e posibil să fi uitat
acele momente. În ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului N. comisă
la data de 8 februarie 2010, s-a constatat că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală
sinceră, învederând în același timp că drogurile le-a deținut de la inculpatul B.R.O.
Potrivit referatului de
evaluare, inculpatul N.A. a experimentat consumul de droguri atât datorită anturajului,
cât și datorită faptului că a practicat jocuri sportive, are un nivel bun de integrare
familială și socială, apreciindu-se că riscul reiterării unui comportament infracțional
a fost scăzut.
Așa fiind, constatând
că săvârșirea faptelor s-a datorat în mare măsură unei greșite înțelegeri a drepturilor
și libertăților sale, instanța, reținând dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.,
a dispus condamnarea inculpatului N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza II, lit. b) C. pen. pentru
comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și la pedeapsa de 3 luni închisoare
pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu.
Cu privire la inculpatul
B.R.O. instanța a avut în vedere numărul actelor materiale ce s-au reținut în sarcina
sa, dar și de comportamentul procesual pe care a înțeles să îl adopte prin neprezentare
în nici una din fazele procedurii. Instanța a avut în vedere în același timp că
inculpatul B. a fost furnizorul drogurilor pentru fiecare dintre ceilalți doi inculpați
trimiși în judecată, iar potrivit probelor de la dosar a desfășurat o bogată activitate
în domeniul traficului și consumului de droguri, probate fiind însă doar cele trei
infracțiuni ce au format obiectul trimiterii sale în judecată.
Instanța a constatat că
inculpatul B.R.O. deși a cunoscut despre procedura penală de față, nu a înțeles
să se prezinte în instanță; inculpatul a avut vârsta de 28 ani și a fost la prima
confruntare cu legea penală. În cauză, instanța nu a apreciat ca fiind necesar efectuarea
unui referat de evaluare, ținând seama de comportamentul procesual adoptat, referat
care a trebuit să se sprijine pe discuțiile cu inculpatul.
Deși inculpatul nu a înțeles
să participe la judecată, instanța a apreciat neprezentarea sa ca o reacție firească
în condițiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă față
de un coinculpat. Prezența inculpatului la judecată, deși ar fi fost importantă,
lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluționarea cu celeritate
și în bune condiții a cauzei. Instanța a avut în vedere în același timp faptul că
deși inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni
de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare și
la celelalte fapte deduse judecații cu privire la ceilalți inculpați. Constatând
că sancțiunea dispusă a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului,
instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui
termen de încercare maxim, de 8 ani.
Pe durata termenului de
încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială
potrivit programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituție, să
anunțe orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență și să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca
pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri și locuri unde s-ar
fi consumat droguri de orice natură.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,
Serviciul Teritorial Brașov care a criticat soluția pentru inculpații H.I.R. și
B.O., pentru nelegalitate în ceea ce a privit lipsa pronunțării de către instanță
asupra măsurii asiguratorii a sechestrului aplicate în cursul urmăririi penale asupra
unor sume de bani ridicate din locuința inculpatului B.O. și la greșita deducere
a prevenției inculpatului H.I.R. care a fost reținut 24 de ore, în data de 8 februarie
2010.
Ministerul Public a criticat
sentința penală și pentru netemeinicie, relativ la suspendarea sub supraveghere
a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați pe care i-a vizat apelul promovat,
arătând că față de circumstanțele reale ale faptelor, ce au indicat un grad sporit
de pericol social, au procurat droguri de risc pe care le-au pus în vânzare în cantități
importante, fără a neglija că inculpatul B.R. s-a sustras urmăririi penale și nu
s-a prezentat în fața instanței de fond, ceea ce a atras o mai mare fermitate în
aplicarea pedepselor.
Cu privire la motivele
de nelegalitate, s-a susținut că în cursul urmăririi penale, prin ordonanța din
data de 25 februarie 2010 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător
asupra sumelor de 450 RON și 50 euro ce a aparținut inculpatului B.R. și care au
fost consemnate la CEC, astfel că instanța a fost obligată să se pronunțe și asupra
acestei măsurii asiguratorii.
De asemenea, s-a arătat
că inculpatul H.I.R. a fost reținut 24 de ore, în data de 8 februarie 2010, dar
această perioadă nu a fost reținută de instanță și a trebuit dedusă.
Verificând hotărârea atacată
în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit
art. 371 C. proc. pen. s-a constatat că apelul a fost fondat, în ceea ce a privit
motivele de nelegalitate invocate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut
în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în
cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Astfel, a fost de observat
că prima instanță a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei
minuțioase a materialului probatoriu administrat, din care s-a desprins că inculpații
s-au făcut vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de
prima instanță.
Este de observat că în
procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Tribunalul
Brașov nu a acordat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C.
pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, modalitatea concretă
de comitere a acestora, persoana fiecărui inculpat; astfel, s-a constatat că inculpații
au hotărât să vândă o cantitate mai mare de cannabis, astfel că au vândut cantitatea
de drog investigatorului sub acoperire, așa cum probele administrate au confirmat.
Cu privire la individualizarea
judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a valorificat eficient toate criteriile
instituite de art. 72 C. pen. referitoare atât la circumstanțele reale ale faptelor,
dar și la cele personale ale inculpaților: în speță nu s-a putut reține, așa cum
a solicitat Ministerul Public, că neprezentarea inculpatului B.R. a determinat aplicarea
unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate, deoarece potrivit
art. 70 C. proc. pen. inculpatul a avut dreptul să dea sau să nu dea nici o declarație,
ceea ce a reprezentat concretizarea dreptului la tăcere, de a nu se autoincrimina,
drept garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale
și care s-a regăsit în dispozițiile C. proc. pen. și prevalarea inculpatului de
acest drept nu a trebuit să fie de natură a conduce la îngreunarea situației sale,
cu atât mai mult cu cât în procesul individualizării tratamentului penal, instanța
a trebuit să aibă în vedere toate împrejurările și circumstanțele reale și personale
ale cauzei și ale inculpatului.
Ca modalitate de executare
a acestor pedepse, s-a constatat că față de persoana inculpaților nu s-a impus executarea
acestora în regim privativ de libertate; astfel, nici unul nu a fost cunoscut cu
antecedente penale și așa cum judicios a reținut și prima instanță, lăsând la o
parte inadvertențele dintre declarațiile acestora.
Inculpatul H.I.R. a recunoscut
cu sinceritate faptele ce au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare,
precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O. Totodată, inculpatul
H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.
Astfel, instanța a avut
în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. față de
care instanța a reținut comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc,
droguri procurate de la aceeași persoană; totodată instanța a avut în vedere faptul
că infracțiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate
mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacție. Instanța
a avut în vedere și numărul în creștere a fenomenului traficului de droguri, dar
și împrejurarea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor sale. Prin declarațiile
date, inculpatul a dat informații care au condus la stabilirea vinovăței și a inculpatului
B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condițiile pentru a se reține și
dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare
cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani și a avut un nivel bun de integrare familială
chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat
în același timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile școlare și a obținut o calificare
profesională, iar față de declarațiile inculpatului și natura infracțiunilor comise
instanța a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare
potrivit cu care evoluția comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil
socială.
Pentru considerentele
mai sus expuse, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, instanța
a constatat că executarea în regim privativ de libertate nu a putut conduce la realizarea
scopului educativ al pedepsei. Așa fiind, văzând că există perspective de reintegrare
socială, că sunt șanse minime de reiterare a unui comportament infracțional, că
s-a impus totuși verificarea comportamentului viitor al inculpatului, instanța a
făcut aplicarea art. 86
1
C. pen. și a dispus suspendarea sub supraveghere
a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6
ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte
la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce a fost
întocmit de această instituție, să anunțe orice deplasare care depășește 8 zile
precum și întoarcerea, să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
sale de existență și să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată,
s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri
și locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură, ceea ce a fost de natură
a garanta că scopul pedepsei care a putut fi atins și în această modalitate de executare,
iar sprijinul familiei și perioada petrecută în stare de arest preventiv au fost
aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia că s-a integrat în societate și
a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv penale și preceptele morale,
astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut fi atins fără executarea acestora,
modalitatea indicată fiind aceea a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor,
iar obligațiile impuse acestora pe parcursul termenului de încercare, alăturate
celorlalte împrejurări, vor fi de natură să conducă la reeducarea lor.
Cu privire la inculpatul
B.R.O. instanța a avut în vedere numărul actelor materiale ce s-au reținut în sarcina
sa, dar și de comportamentul procesual pe care a înțeles să îl adopte prin neprezentare
în nici una din fazele procedurii. Instanța a avut în vedere în același timp că
inculpatul B. a fost furnizorul drogurilor pentru fiecare dintre ceilalți doi inculpați
trimiși în judecată, iar potrivit probelor de la dosar a desfășurat o bogată activitate
în domeniul traficului și consumului de droguri, probate fiind însă doar cele trei
infracțiuni ce au format obiectul trimiterii sale în judecată.
Instanța a constatat că
inculpatul B.R.O. deși a cunoscut despre procedura penală de față, nu a înțeles
să se prezinte în instanță; inculpatul a avut vârsta de 28 ani și a fost la prima
confruntare cu legea penală. În cauză, instanța nu a apreciat ca fiind necesar efectuarea
unui referat de evaluare, ținând seama de comportamentul procesual adoptat, referat
care a trebuit să se sprijine pe discuțiile cu inculpatul.
Deși inculpatul nu a înțeles
să participe la judecată, instanța a apreciat neprezentarea sa ca o reacție firească
în condițiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă față
de un coinculpat. Prezența inculpatului la judecată, deși ar fi fost importantă,
lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluționarea cu celeritate
și în bune condiții a cauzei. Instanța a avut în vedere în același timp faptul că
deși inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni
de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare și
la celelalte fapte deduse judecății cu privire la ceilalți inculpați. Constatând
că sancțiunea dispusă nu a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului,
instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui
termen de încercare maxim, de 8 ani.
Pe durata termenului de
încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială
potrivit programului de supraveghere ce a fost întocmit de această instituție, să
anunțe orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea, să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență și să comunice
și să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca
pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri și locuri unde s-ar
fi consumat droguri de orice natură, iar sprijinul familiei și perioada petrecută
în stare de arest preventiv au fost aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia
că s-a integrat în societate și a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv
penale și preceptele morale, astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut
fi atins fără executarea acestora, modalitatea indicată fiind aceea a suspendării
sub supraveghere a executării pedepselor, iar obligațiile impuse acestora pe parcursul
termenului de încercare, alăturate celorlalte împrejurări, au fost de natură să
conducă la reeducarea sa.
A fost corectă susținerea
că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra măsurii asiguratorii instituită prin
ordonanța din data 25 februarie 2010 prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului
asigurător asupra sumelor de 450 euro și 50 euro ce aparțin inculpatului B.R. și
care au fost consemnate la C.E.C., cu recipisele, sume ce au făcut obiectul măsurii
de siguranță a sechestrului asigurător, aceste sume trebuiau confiscate conform
dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen.
A fost corectă, de asemenea,
susținerea formulată în motivele de apel, că inculpatul H.I.R. a fost reținut 24
de ore, în data de 8 februarie, perioadă ce s-a impus a fi constatată de către prima
instanță, ambele critici fiind de natură să conducă la soluția admiterii apelului.
Pentru considerentele
mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.,
Serviciul Teritorial Brașov, s-a desființat hotărârea atacată sub aspectul celor
mai sus criticate și s-a constatat că inculpatul H.I.R. a fost arestat preventiv
în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.
Împotriva acestei decizii
penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
– D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Brașov, criticând soluția ca netemeinică și
nelegală pentru:
- greșita aplicare a legii
în ceea ce privește măsura asigurătorie a sechestrului aplicată în faza de urmărire
penală asupra sumelor de 50 euro și 450 RON, ridicate din locuința inculpatului
B.R.O.;
-nelegala aplicare a dispozițiilor
art. 118 lit. e) C. pen. pentru suma de 450 euro, sumă ce nu a făcut obiectul sechestrului
asigurător;
- greșita individualizare
a pedepsei aplicată inculpatului B.R.O.
Au fost invocate cazurile
de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
și 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate cât și a cazurilor de casare care,
conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare
din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat este fondat.
S-a reținut prin sentința
penală că, la 21 ianuarie 2010 inculpatul H.I.R. a vândut investigatorului sub acoperire
B., cantitatea de 7,57 gr. de rezină de cannabis contra sumei de 100 de euro. Drogurile
au fost procurate de inculpatul H.I.R. de la inculpatul B.R.O.
În faza de urmărire penală,
prin ordonanța din 25 februarie 2010, procurorul a dispus instituirea măsurii asigurătorii
a sechestrului asupra sumelor de 450 RON și 50 de euro, aparținând inculpatului
B.R.O., sumele fiind consemnate la C.E.C.-Sucursala Brașov, la dispoziția Tribunalului
Brașov, potrivit recipiselor din 26 februarie 2010.
Prin sentința penală s-a
dispus confiscarea sumei de 100 euro de la inculpatul B.R.O., dar nu s-a dispus
nimic în legătură cu sechestrul instituit prin ordonanța din 25 februarie 2010 asupra
sumelor provenind de la același inculpat.
Ca urmare a admiterii
apelului formulat de Parchet, Curtea de Apel Brașov, a dispus în baza art. 118
lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumelor de 50 euro și 450
euro consemnate la C.E.C., deși la C.E.C. fuseseră consemnate sumele de 50 euro
și 450 RON.
De aceea, Înalta Curte,
făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală recurată
și sentința penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov și, rejudecând,
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 va dispune confiscarea de la inculpatul
B.R.O. a sumei de 100 euro, provenită din săvârșirea infracțiunii.
În vederea executării
măsurii confiscării va menține sechestrul instituit asupra sumei de 450 RON, consemnată
la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010 și,
întrucât această sumă este echivalentă cu cea pentru care s-a dispus confiscarea,
va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 50 euro,
consemnată la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa de consemnare din 26 februarie
2010.
Înalta Curte constată
că în cauză este incident și cazul de casare prev. de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului B.R.O. este neadecvată
gravității faptelor reținute în sarcina sa și atitudinii avute cu prilejul desfășurării
procesului penal.
Din situația de fapt reținută
rezultă că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri de risc și simplul fapt că
nu are antecedente penale nu reprezintă o garanție că a înțeles gravitatea faptelor
săvârșite și că va încerca pe viitor să evite să mai intre în conflict cu legea
penală.
Inculpatul B.R.O. s-a
sustras de la urmărirea penală și nu s-a prezentat în fața instanțelor de judecată,
iar un asemenea comportament reprezintă un indiciu că aplicarea unei pedepse cu
suspendarea sub supraveghere nu este în măsură să conducă la atingerea scopurilor
fixate prin art. 52 C. pen. pentru sancțiunea penală.
Curtea apreciază că prin
păstrarea cuantumului pedepsei fixat de prima instanță, 3 ani închisoare și schimbarea
modalității de executare, în stare de detenție, se pot asigura atât prevenția generală
cât și cea specială.
De aceea va înlătura dispozițiile
art. 86
1
, art. 86
3
, art. 86
4
și art. 71 alin.
(5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a celei
accesorii.
Curtea va menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. – Serviciul
Teritorial Brașov împotriva deciziei penale nr. 80/A din 15 noiembrie 2010 a Curții
de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.R.O.
Casează în parte decizia
penală recurată și sentința penală din 28 iulie 2010 a Tribunalului Brașov și în
rejudecare:
Înlătură dispozițiile
art. 86
1
, art. 86
3
, art. 86
4
și art. 71 alin.
(5) C. pen. privind pe inculpatul B.R.O.
În baza art. 17 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumei de
100 euro.
Menține sechestrul asigurator
instituit asupra sumei de 450 RON consemnată la C.E.C. – sucursala Brașov cu recipisa
de consemnare din 26 februarie 2010.
Dispune ridicarea sechestrului
asigurator instituit asupra sumei de 50 euro consemnată la C.E.C. – Sucursala Brașov
cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010.
Menține celelalte dispoziții
ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.R.O., în sumă de 300 RON, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul parțial al apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.I.R., în sumă de 75 RON, se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2011.