ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3185/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3185/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de față;
Prin Sentința penală nr. 127 din 19 martie 2009 Tribunalul Brașov, secția penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului S.P.A. pentru infracțiunea de trafic de droguri, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că inculpatul era elev în clasa a XII-a la Colegiul M.C. din Brașov, loc în care l-a cunoscut pe un tânăr căruia i se spunea Ș. La începutul lunii octombrie, Ș. i-a spus că are posibilitatea să îi procure hașiș și cannabis și i-a dat numărul lui de telefon pentru a-l contacta dacă are nevoie. După aproximativ o săptămână de la această dată, a fost contactat pe telefonul său de un anume B. - care i-a spus că are telefonul său de la un coleg pe nume P. - și care i-a cerut să-i procure cantitatea de 1,00 grame de hașiș. Astfel, l-a contactat pe Ș., acesta i-a spus că îi poate procura cantitatea de hașiș cerută, astfel că inculpatul l-a sunat pe B. și au stabilit o întâlnire care a avut loc în fața restaurantului P. de pe strada C. din Brașov. În data de 07 octombrie 2008, seara, s-a întâlnit cu Ș. în L.P., unde a primit de la acesta o bucată de substanță solidă, despre care a aflat că este hașiș și pentru care a plătit suma de 50 RON. În aceeași seară a vândut acea substanță lui B. contra sumei de 60 RON. La data de 10 octombrie 2008 B. i-a cerut din nou să îi facă rost de hașiș, a procedat în mod similar de 60 RON și i-a vândut-o lui B., în aceiași zi în stația RAT a Spitalului Județean, contra sumei de 120 RON. La data de 16 octombrie 2008 inculpatul arată că a fost din nou contactat telefonic de numitul B. care i-a cerut din nou să-i procure hașiș, el i-a spus că nu are posibilitatea, însă poate procura cannabis, stabilind o întâlnire la orele 19:00, în fața la C.D. Deoarece nu avea de unde procura cannabis, împreună cu un coleg de al său B.R. s-au hotărât să cumpere oregano și să-i vândă solicitantului în loc de cannabis. La locul de întâlnire s-a dus cu un amic, învinuitul B.R. și a predat solicitantului un pachețel în care se afla oregano. La acel moment au fost prinși în flagrant. În ceea ce privește prima tranzacție efectuată, inculpatul a arătat că în realitate a achiziționat de la Ș. o cantitate mai mare de droguri, din aceasta a vândut lui B. aproximativ 0,50 - 0,60 grame, iar restul substanței a consumat-o el. Inculpatul a mai arătat că niciodată nu a mai cumpărat droguri de la alte persoane, iar față de fapta ce i se impută, a declarat că o recunoaște și o regretă.
Din conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifice din data de 9 octombrie 2008 și din data de 13 octombrie 2008 întocmite de Direcția Antidrog Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române rezultă că probele supuse analizelor reprezintă rezină de cannabis.
Din analiza raportului de constatare din data de 21 octombrie 2008 reține că s-au supus analizei de laborator 3 probe, statuându-se că proba nr. 1 reprezintă 0,63 gr. cannabis, proba nr. 2 reprezintă 0,99 gr. cannabis iar în proba nr. 3 nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante.
Toate probele au fost consumate integral în procesul de analiză de laborator.
Reține instanța de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri sub aspectul laturii subiective, factorul volitiv fiind determinat de o acțiune exterioară gândirii și acțiunilor inculpatului, acțiunea infracțională a acestuia materializată în cele două acte materiale a fost cauzată de acțiunea colaboratorului M. care a acționat sub supravegherea organelor de poliție.
Se apreciază că nu există dovezi temeinice din care să reiasă că inculpatul era deja implicat în traficul de droguri la momentul în care colaboratorul M. l-a contactat pentru a-i vinde droguri, sens în care se reține că inculpatul a fost provocat să comită aceste fapte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului motivând că investigatorul și colaboratorul cu nume de cod M. nu pot fi considerați agenți provocatori câtă vreme ei au acționat în baza autorizației motivată a procurorului care a instrumentat cauza.
Este criticată sentința instanței de fond sub aspectul temeiului confiscării speciale a sumei de 40 RON motivând că în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale.
Prin Decizia penală nr. 38/AP din data de 15 iunie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței penale nr. 127/S din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o desființează sub aspectul soluției de achitare a inculpatului S.P.A., al temeiului juridic al confiscării speciale și al sumei confiscate și rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) a condamnat pe inculpatul S.P.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc la pedeapsa la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 1 an calculată cu respectarea prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, urmând ca termenul de încercare opozabil inculpatului să fie de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul S.P.A. a fost supus următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
rap. la art. 83 și 84 C. civ. relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în ipoteza săvârșirii înlăuntrul termenului de încercare a unei alte infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.
Cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza dispozițiilor art. 17(2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul intimat suma de 180 RON.
A menținut restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 143/2000 procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor identificate autorilor și deținerea mijloacelor de probă în situația în care există indicii temeinice ce a fost săvârșită sau se pregătește comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în lege.
Se apreciază că în cauză existau elemente din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul săvârșește fapte incriminate prin dispozițiile Legii nr. 143/2000 însă din informațiile avute la dispoziție rezultă că, nu existau alte mijloace prin care infracțiunea să poată fi descoperită și autorul identificat.
Reținând că activitatea investigatorului sub acoperire “C.” și a colaboratorului acestuia “M.” s-a înscris în limitele autorizării primite în sensul relevării activității infracționale desfășurate de inculpat, instanța de apel a considerat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă continuată dispunând condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei, ca modalitate de executare să aibă în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, adoptând o poziție procesuală corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.P.A. solicitând casarea deciziei recurate arătând că în mod greșit instanța de apel a dispus condamnarea sa fără a avea în vedere că a fost provocată de atitudinea investigatorului sub acoperire.
În recursul său inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Instanța de apel a reținut o corectă situație de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză și a dat o justă încadrare faptei reținute în sarcina inculpatului constatând că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, în cauză fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În mod corect a reținut instanța de apel că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Folosirea investigatorilor sub acoperire nu este interzisă de lege fiind reglementată această activitate de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 143/2000.
Investigatorul sub acoperire, în cauza dedusă judecății, a acționat în baza unei autorizări acordată potrivit dispozițiilor legale iar activitatea desfășurată s-a înscris în limitele autorizării.
Scopul acestei autorizări a fost acela de a depista activitatea infracțională a inculpatului S.P.A. despre care existau indicii în legătură cu săvârșirea unor activități în zona traficului de droguri.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța de apel că inculpatul nu a fost provocat de către investigator să comită actele materiale de trafic de droguri, prin această operațiune demonstrându-se că acesta se îndeletnicea anterior depistării, cu traficul de droguri, neexistând o similitudine între cauza dedusă judecății și cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei.
Față de aceste împrejurări Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului instanța de apel a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar dacă nu va fi executată în regim de detenție având în vedere că și în situația în care faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, totuși, conduita anterioară și persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală a manifestat atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și cu un nivel de instruire care îi permite capacitatea de apreciere a conduitei în viitor în sensul adoptării unei atitudini corecte față de regulile de conviețuire socială și ordinar de drept.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P.A. împotriva Deciziei penale nr. 38/AP din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.
Procesat de GGC - NN