ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1851/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1851/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 237 din 12 martie 2008 Tribunalul Brașov a dispus în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea
inculpatului S.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte
materiale).
Instanța a reținut că inculpatul a fost
reținut în perioada 16 mai 2006 și arestat în perioada 17 mai 2006 –19 mai 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că în procesul verbal de supraveghere a activității
colaboratorului „M.”, că inculpatul a vândut o țiplă de hașiș contra sumei de
800.000 lei și un șervețel în care se afla canabis, pe care l-a cumpărat de la
„A.” cu suma de 400.000 lei, însă nu reiese în mod cert că inculpatul ar fi
vândut drogurile, creându-se suspiciunea că ambele cantități ar fi putut fi
vândute de către „A.”.
Mai reține instanța de fond că
declarațiile colaboratorului nu au o forță probantă mai puternică decât cele
ale inculpatului (fapta din 27 martie 2008).
Referitor la fapta din 12 aprilie 2006 se
constată că există două procese-verbale de supraveghere, unul al activității
inculpatului S.A. și celălalt al colaboratorului „M.”, întocmite de aceleași
persoane și între care există mai multe neconcordanțe.
Se mai reține că înregistrările vizează
momentele ulterioare reținerii inculpatului, devenind irelevantă și că acesta a
recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, susținând că a procurat drogurile
de la S.C. dorind a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Ulterior însă, la cercetarea judecătorească, inculpatul nu a mai recunoscut
faptele, arătând că a fost sfătuit de avocatul său, să declare cum îi solicita
polițistul pentru a beneficia de dispozițiile sus-arătate și pentru a se
soluționa repede dosarul.
Instanța de fond a mai reținut că numitul
S.C. fiind audiat, nu a recunoscut că au consumat droguri și nu i-a oferit
niciodată inculpatului vreo cantitate de droguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov socotind-o ca nelegală și
netemeinică pentru greșita achitare a inculpatului.
Curtea de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 83/Ap din 15 septembrie 2008 a
respins, ca nefondat, apelul parchetului.
S-a motivat că, în mod corect, s-a
argumentat că din nici un mijloc de probă nu reiese fără tăgadă că inculpatul S.A.
ar fi pus anterior în toaleta din barul „W.” acel pachețel de hașiș cu
mențiunea că se putea interveni de organele de poliție și procuror până la
intrarea în toaletă a acestuia, ocazie cu care s-ar fi putut constata existența
asupra sa a drogurilor dacă le avea asupra sa.
Se mai arată că nu s-a întreprins nimic
din momentul intrării inculpatului în bar și până când acesta a intrat și apoi
a ieșit din toaleta barului.
Împotriva acestei decizii pronunțate de
instanța de control judiciar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a
formulat recurs, solicitând în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C.
proc. pen. rap. la art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., casarea ambelor
hotărâri și în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea
de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen.
Recursul parchetului va fi admis pentru
considerentele ce se vor arăta.
Din analiza ansamblului probator
administrat în cauză, rezultă că activitatea infracțională a fost desfășurată
de inculpat și nu de o altă persoană.
Astfel, declarațiile colaboratorului „M.”
și ale investigatorului sub acoperire „B.” se coroborează cu mențiunile făcute
de organele de cercetare penală în procesul verbal de supraveghere din data de
27 martie 2006, rezultând că inculpatul s-a întâlnit cu colaboratorul „M.” la
barul „L.C.”.
De asemenea, rezultă că cei trei s-au
deplasat (alături de restaurantul „Doi cocoși”) unde inculpatul i-a vândut
colaboratorului cantitatea de 0,52 gr rezină de canabis pentru suma de 80 lei,
cantitate de droguri predată în seara aceleiași zile investigatorului sub
acoperire pentru care s-a întocmit un proces-verbal.
S-a mai stabilit, tot urmare
supravegherii activității desfășurate de „M.” că acesta s-a întâlnit în seara
zilei de 12 aprilie 2006 în barul L.C. cu inculpatul care i-a vândut o
cantitate de substanță vegetală pentru suma de 50 lei.
Trebuie menționat și faptul că,
colaboratorul „M.” a fost verificat corporal înainte de a se întâlni cu
inculpatul și a fost monitorizat permanent de lucrătorii de poliție din cadrul
B.E.C.O. Brașov stabilindu-se că inculpatul este cel ce i-a furnizat drogurile
colaboratorului. Această stare de fapt rezultă din procesul verbal de
supraveghere a-l activității acestuia din 12 aprilie 2006, procesul verbal de
predare a cantității de droguri primită de către colaborator, investigatorului
de la inculpat, a cantității de droguri primită de la inculpat, declarațiile
colaboratorului „M.” și ale investigatorului „B.” date atât la urmărirea penală
dar și pe parcursul cercetării judecătorești.
La 16 mai 2006, cu ocazia flagrantului,
inculpatul a fost surprins în momentul în care vindea cantitatea de 3,43 gr
rezină de canabis, colaboratorului „M.”, în procesul verbal de constatare
încheiat precizându-se că, colaboratorul a fost tot timpul supravegheat și
singura persoană cu care a luat legătura fiind numai acea a inculpatului.
De altfel și maniera abordată de inculpat
de a nu înmâna personal drogurile colaboratorului ci amplasarea acestora în
spatele toaletei din local și indicarea colaboratorului a locului de unde să
ridice drogul, denotă experiența inculpatului în activitatea traficului de
droguri.
Nu este de neglijat în acest sens, modul
de acționare a inculpatului. După ce colaboratorul a intrat în posesia
„batonului”, a revenit la masa inculpatului, a așezat „batonul” pe masă, iar
inculpatul a început a-și pregăti o țigară, iar la apariția lucrătorilor de
poliție, inculpatul l-a „măturat” cu mâna, baton care s-a lovit de perete și a
căzut jos (fila 46 instanță fond).
Din raporturile tehnico-științifice s-a
demonstrat existența drogului.
Nu în ultimul rând, acest probatoriu trebuie
coroborat cu declarația inculpatului dată la urmărirea penală prin care a
recunoscut săvârșirea faptei, iar argumentele acestuia cu ocazia schimbării
declarațiilor apar cu atât mai mult neconvingătoare cu cât acesta a mai fost
condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni.
Ca atare, vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii este dovedită și pe cale de consecință, Înalta Curte va
admite recursul parchetului, va casa hotărârile pronunțate și va dispune
conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 83/Ap
din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori și familie, privind pe inculpatul S.A.A.
Casează decizia penală sus-menționată și
sentința penală nr. 237/P din 12 martie 2008 a Tribunalului Brașov și
rejudecând:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) (3 acte materiale din 27 martie, 12
aprilie și 16 mai 2006) condamnă pe inculpatul S.A.A. la 3 ani închisoare și 2
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)
C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2006 la 19
mai 2006.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
raportat la art. 118 lit. a) C. pen. dispune confiscarea cantității de 2,70 gr
rezină de canabis rămasă în urma efectuării probelor de laborator.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 obligă pe inculpat către stat la
plata sumei de 85 RON, cu titlu de confiscare specială.
Obligă recurentul inculpat să plătească
statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare ocazionate la urmărirea penală
și faza de judecată, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19
mai 2009.