ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1497/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1497/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 336 din 5 noiembrie

2007 pronunțată

de Tribunalul Alba, în

dosarul nr. 2826/107/2007, a fost condamnat inculpatul M.C.l., la pedeapsa de 3

ani închisoare și

pedeapsa

complementară de un an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzută

de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A mai fost condamnat,

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de cultivare și deținere a drogurilor de mare risc în

vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin.

(1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus

contopirea celor

două pedepse în pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare,

dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și un

an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe

durata

prevăzută de art. 71 C. pen., iar în

baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei

principale

și a pedepsei accesorii pe o durată de 5 ani, termen de

încercare.

S-a atras inculpatului

atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (2)

C. pen., s-a încredințat

supravegherea inculpatului Serviciului de

probațiune al Tribunalului Cluj și în temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

au fost stabilite

măsurile de supraveghere pentru inculpat.

În temeiul art. 17 alin. (1) și (2) și art. 18

alin. (1) din Legea nr.

143/2000 s-a

confiscat de la inculpatul M.C.l. suma de

300 lei.

Prin aceeași sentință au

mai fost condamnați inculpații M.G.M., L.L.V. și C.A.V.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul

a reținut în fapt

cu privire la inculpatul M.C.l.

că, acest inculpat după ce

prin

rechizitoriul din 6 octombrie 2005 al D.I.I.C.O.T. – B.T.

Bistrița, a

fost scos de sub urmărire penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în

baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., a

intrat din nou într-un anturaj

format din persoane care se ocupă cu

consumul și traficul de droguri.

Astfel, în data de 3

martie 2007, inculpatul l.G. s-a întâlnit cu inculpatul M.C.l., în apropierea

Catedralei

Catolice

din Cluj Napoca, de la care a cumpărat cantitatea de 3 - 4 gr.

hașiș cu suma de 300

lei. O parte din cantitatea de hașiș cumpărată a fost vândută de inculpatul l.G.

investigatorului sub acoperire și

colaboratorului său, cunoscuți sub numele de L. și S.

S-a mai reținut că în perioada Sărbătorilor

de Paști în anul 2007, inculpatul l.G. a primit de la prietenul său Ș.A.

cantitatea de 10 gr. hașiș, pe care acesta, la

rândul său o primise

printr-un serviciu de curierat de la prietenul său

C.V.A., rezident în Spania. Această cantitate de hașiș a fost împărțită între Ș.A.,

l.G. și M.C.l.,

care au folosit-o la

confecționarea câtorva țigări pe care le-au fumat.

Tot în vederea

consumului propriu, inculpații l.G. și

M.C.l. au cultivat împreună în raza localității

Vad, pe

malul

râului Someș, în locul numit „R.” mai multe semințe de cânepă, aparținând genului

cannabis, care în inflorescență la

maturitate conțin tetrahidrocanabirol T.H.C.,

substanță cuprinsă în

tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000, completată prin Legea

nr. 522/2004. Organele

de poliție au găsit această cultură de cânepă,

urmare a indicațiilor

inculpatului l.G., fiind identificate 51 plante din genul cannabis, având 20 – 30

cm. înălțime, care nu erau ajunse la

maturitate la acel moment.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul M.

C.l., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de distribuirea vânzarea și

consumul

de droguri.

Prin decizia penală nr. 12/

A din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală,

a fost respins, ca nefondat,

apelul inculpatului care, a fost obligat la 530 lei

cheltuieli judiciare

statului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs

inculpatul M.C.l.

În motivele sale de

recurs inculpatul a

solicitat,

casarea primelor două hotărâri și achitarea sa pentru

ambele infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există dovezi certe că el a comis

cele două infracțiuni. A mai susținut că pedeapsa

aplicată inculpatului este foarte mare în raport cu pedepsele aplicate

celorlalți inculpați din

dosar.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de recurs

formulate de inculpat care vor fi analizate prin

prisma cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată

că recursul inculpatului M.C.l. este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Pe baza probelor

administrate în cauză, primele instanțe au

stabilit în mod corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului.

Astfel, existența

faptei de vânzare de droguri comisă la data de

3 martie 2007, a fost probată nu numai prin

declarația inculpatului l.G., dar și prin declarațiile investigatorului sub

acoperire care l-a recunoscut pe inculpatul M.C.l.

în

persoana vânzătorului de droguri, de la care, l.G. a cumpărat la

această dată cantitatea de 3 - 4 gr. Hașiș, și

prin

procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale

inculpatului l.G.

Existența faptei de

deținere de droguri în vederea consumului

propriu și înființarea unei culturi de cannabis a

fost dovedită cu declarațiile inculpatului l.G. care atât în faza de urmărire

penală cât și în declarația dată la instanța de

fond a explicat cum a primit de la inculpatul Ș.A. cantitatea

de 10 gr. hașiș din care a făcut țigări pe care

Ie-a fumat împreună cu

Ș.A. și vărul

său inculpatul M.C.I., iar el și M.C.I. au mai

păstrat câte o țigară pe

care au fumat-o mai târziu în timp ce se întorceau în localitatea Vlad. În

legătură cu înființarea culturii de

cannabis

inculpatul a arătat că semințele au fost puse de el cu sapa,

de față era și inculpatul M.C.I. și împreună

le-au udat și îngrijit.

Declarațiile

inculpatului l.G. se coroborează cu constatările

consemnate în procesul verbal de

cercetare la fața locului, în locul

numit „R.”, unde a fost descoperită cultura de cannabis

și

rapoartele

de constatare tehnico - științifică nr. 381149 din 22 iunie 07 și nr. 381148

din 22 iunie 07 din care reiese că plantele identificate în acest loc

prezintă caracteristicile genului Cannabis.

Apărarea inculpatului M.C.I.

potrivit căreia vinovăția sa a fost

stabilită numai pe baza declarației inculpatului l.G. care a revenit

asupra declarațiilor date în faza de urmărire

penală, în sensul că nu a

procurat droguri de la el, este nefondată.

Examinând declarația inculpatului l.G. se

constată că la instanță acesta a declarat că prin intermediul inculpatului M.C.I.

pe care l-a întrebat de unde ar putea

cumpăra droguri, s-a întâlnit cu o cunoștință a acestuia care i-a vândut 2 gr.

hașiș. Declarația nu

dovedește

nevinovăția inculpatului ci, implicarea inculpatului M.C.I.

în traficul

de droguri chiar dacă în această formă ne-am afla în

prezența unei complicități. Însă, această declarație a inculpatului

este

nesinceră, este făcută în ideea

de a-l ajuta pe inculpatul M.C.I. și este contrazisă de declarația

investigatorului sub acoperire care l-a

recunoscut pe inculpatul M.C.l. în persoana celui care a

vândut

hașiș în data de 3 martie 2007.

În concluzie, primele instanțe au făcut o

justă evaluare a

probelor, pe baza cărora au

stabilit corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, astfel că, nu se poate reține existența vreunei erori de

fapt iar, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 invocat de

recurent este nefondat.

Cu privire la

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului

M.C.l., instanța de recurs

constată că acesta a fost just

individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.,

de gradul concret de pericol social al faptelor comise de inculpat, de limita

de pedeapsă prevăzută de legea specială pentru aceste fapte și de

împrejurarea că inculpatul nu se află la

prima faptă penală, acesta fiind scos de sub urmărire penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art.

10

lit. b

1

) C. proc. pen.,

raportat la art. 18

1

C. pen., în anul

2005.

Este adevărat că

pedepsele aplicate inculpaților l.G.

, L.L.V. și C.A.V. prin aceeași sentință sunt mai reduse decât pedeapsa

aplicată inculpatului

recurent, însă pentru

acești inculpați s-a făcut aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000, beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor

pedepsei iar la stabilirea modalități de executare

în condițiile art. 81

C. pen., s-a

avut în vedere că aceștia au executat între o lună și 3

luni în arest

preventiv.

Fată de aceste

considerente, Înalta Curte constată că decizia

recurată este temeinică și legală sub toate aspectele

invocate și

nefiind identificat nici un alt

motiv de casare care ar fi putut fi invocat

din oficiu, în baza art. 385

15

pct. lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul inculpatului M.C.l.,

ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare

către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

M.C.l. împotriva deciziei penale

nr. 12/ A din 24 ianuarie

2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 23 aprilie 2008.