ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2955/2010

Asupra recursului penal de

față,

Analizând datele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de la 16 august 2010 Curtea de Apel

Ploiești, în baza art. 300

2

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a

constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

a inculpaților Z.V. și P.C.G.

Pentru a dispupe astfel

instanța de fond a reținut că inculpații Z.V. și P.C.G.

au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru

săvârșirea a 3 infracțiuni prev. și ped. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 și o infracțiune prev. și ped. de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen. (în

ceea ce îl privește pe inculpatul Z.V.) și respectiv pentru

săvârșirea infracțiuni. prev. și ped. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că inculpatul

Z.V. la data de 30 octombrie 2008, a vândut unui investigator sub acoperire

rezină de cannabis, iar în ziua de 01 noiembrie 2008, a vândut

aceluiași investigator atât hașiș cât și cocaină, în

data de 01 iunie 2009 a vândut 0,92 grame de cannabis, iar ultima dată în ziua de 03 iulie 2009 a oferit spre vânzare investigatorului sub acoperire

cca. 100 grame de rezină de cannabis, pe care o obținuse de la P.C.G.,

prin intermediul lui N.D.

În sarcina inculpatului P.C.G. s-a

reținut că în luna iunie 2009 cu ajutorul prietenei sale M.E.M.D., la

întoarcerea din Spania, a introdus în țară cca. 100 grame de cannabis, pe care o oferit-o spre vânzare în ziua de 03 iulie 2009 investigatorului sub acoperire,

prin intermediul lui Z.V.

Prin sentința penală nr. 202

din 22 iunie 2010 Tribunalul Prahova a dispus condamnarea celor doi

inculpați la pedeapsa rezultantă în cuantum de 10 ani fiecare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, printre alții, cei doi inculpați ocazie cu care Curtea

de Apel Ploiești a pus în discuție legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive.

Instanța de fond a

menținut starea de arest a inculpaților apreciind că

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive.

Împotriva acestei încheieri în

termen legal, recurenții inculpați Z.V. și P.C.G. solicitând a

fi judecați în stare de libertate apreciind că nu mai subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază

că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi

respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

În mod corect a apreciat

instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat

și fac necesară în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

În cauză sunt întrunite

dispozițiile art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe și

indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că

inculpații au comis o faptă penală.

Și condițiile prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză atât sub

aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege cât și sub aspectul

pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta o eventuală

lăsare în libertate a inculpaților, pericol analizat în raport de

natura infracțiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor,

numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională

ca și perseverența infracțională de care au dat dovadă

inculpații.

Nu în ultimul rând Înalta Curte

reține că inculpații au fost condamnați în prima

instanță la pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat,

împrejurarea în raport de care apreciază că nu se impune, în acest

moment procesual, lăsarea în libertate a recurenților inculpați.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art., 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.V. și P.C.G. împotriva

încheierii din 16 august 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 4553/105/2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 august 2010.