ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2012

Cererea de chemare în judecată și apărarea pârâtei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul R.Gh.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanței: - să se constate că a fost singurul director din instituție și singurul salariat din cadrul Direcției contencios și executare silită care nu a primit venituri salariale sub formă de stimulente pe lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009, în condițiile în care activitatea direcției s-a desfășurat în limite normale, toate lucrările fiind executate în mod corect și în termen legal; - obligarea pârâtei CNPAS la plata drepturilor salariale sub forma de stimulente pe lunile iunie și iulie, în suma totală netă de 5.000 RON; - obligarea pârâtei la plata către Bugetul asigurărilor sociale de stat și Fondul de sănătate a sumelor aferente veniturilor de natură salarială la care a făcut referire; - obligarea pârâtei la plata de daune interese aferente sumelor reprezentând venituri salariale sub formă de stimulente, constând în dobânda legală, conform art. 161 alin. (4) C. muncii și art. 1088 din C. civ. coroborat cu O.G. nr. 9/2000, cu modificările ulterioare, de la data când trebuia să încaseze aceste drepturi salariale până la data achitării integrale a drepturilor salariale cuvenite, precum și la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe lunile aprilie, mai, iunie și iulie nu a luat niciun leu venituri salariale sub formă de stimulente, deși, în mod corect și legal, aceste venituri pe 4 luni se ridicau la circa 10.000 RON, sume pe care le-au încasat însă toți ceilalți directori din CNPAS, unii chiar depășind aceasta sumă, iar privarea sa de venituri salariale sub această formă, în mod abuziv și ilegal, constituie nu numai o nesocotire a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, dar și un atentat la dreptul său și a familiei sale la viață și la existență, lucru nepermis într-un stat de drept. Reclamantul a mai susținut că de la înființarea CNPAS a avut numai calificative foarte bune, a beneficiat mereu de venituri salariale sub formă de stimulente și, ca o recunoaștere a rezultatelor foarte bune obținute în activitatea sa profesională, a beneficiat de salariu de merit, toate acestea întâmplându-se până la numirea în funcția de Președinte CNPAS a D.P. Prin întâmpinare, pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 210 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 109 și art. 139 din Legea nr. 18/2000 coroborate cu art. 3 C. proc. civ. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin încheierile din 28 septembrie 2010 și 22 februarie 2011 a dispus conexarea pricinilor ce formează obiectul Dosarelor nr. 1626/2/2010, nr. 26651/3/2009 și nr. 48792/3/2009, privind pe reclamantul G.R.D. și pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect tot acordarea de stimulente în perioada 01 martie - 31 decembrie 2009 și aferente lunilor aprilie 2009 și respectiv mai 2009, la prezenta cauză. Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat completare la întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția netimbrării și excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La termenul de judecată din 22 februarie 2011, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva pârâtei D.D.P. - Președintele Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3672 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, netimbrării, prematurității, invocate de pârâtă, precum și acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepții În ceea ce privește excepția de netimbrare, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, interpretând noțiunea de „raporturi de muncă” în sens larg: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: a) încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii”. Referitor la excepția inadmisibilității, respectiv a prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a adresat autorității anterior sesizării instanței cu cererile din mai, respectiv iunie 2009, prin care contestă în mod implicit dar neechivoc faptul neprimirii veniturilor salariale cu titlul de stimulente. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele: În perioada aprilie - decembrie 2009, reclamantul, director al Direcției Contencios și Executare Silită din cadrul CNPAS, a fost singurul director din cadrul autorității pârâte care nu a primit stimulente. Din relațiile comunicate de pârâtă, rezultă că nu este singurul salariat din cadrul autorității pârâte care nu a primit stimulente, dar este singurul din cadrul direcției coordonate de acesta. Prin întâmpinare a invocat anumite împrejurări de fapt care au stat la baza aprecierii asupra acordării stimulentelor: întocmirea unor adrese de natură să aducă atingeri intereselor CNPAS și autorității Președintelui precum și altor instituții sau autorități ale statului, folosirea unui limbaj inadecvat unui funcționar public de natură a aduce atingere demnității funcției publice și normelor de conduită profesională civică, folosirea de expresii jignitoare, dezvăluirea unor aspecte ale vieții private precum și formularea de adrese calomnioase la adresa președintelui CNPAS, refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu dispuse prin Adresa nr. 347 din 18 martie 2009, nerespectarea Regulamentului intern și a Notei nr. 289 din 9 martie 2009 privind ieșirea salariaților din sediul instituției în timpul programului. Reclamantul a susținut discriminarea sa față de ceilalți directori, invocând în dovedirea faptei de diferențiere nejustificată istoricul litigiilor purtate cu autoritatea pârâtă, soluționate în favoarea sa. Instanța de fond a observat că prin raportul de control efectuat de Corpul de Control al Primului Ministru pentru perioada 2005 - 2009 s-a reținut că „stimulentele au fost acordate fără a se ține seama de indicatorii de performanță ai instituției evaluate” și faptul că deși CPMB, în urma evaluării activității de către CNPAS a obținut în 2009 calificativul „satisfăcător, respectiv „nesatisfăcător” în luna octombrie, aceasta a acordat stimulente directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți. Conform art. IV din O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, „Ministerul Finanțelor Publice va constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din instituțiile care gestionează bugetele pentru care se face colectarea contribuțiilor sociale din sumele aferente bugetului respectiv, iar prin Ordinul nr. 215 din 18 februarie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a aprobat Normele de acordare a stimulentelor. Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la obligativitatea emiterii unei decizii sau ordin de stabilire a criteriilor de acordare a stimulentelor la nivelul instituției, având în vedere că potrivit alin. (3) din ordin, „conducătorii instituțiilor menționate în ordin pot emite norme proprii de acordare a stimulentelor, care trebuie să cuprindă cel puțin principiile de bază prevăzute la art. 3 alin. (4) din Norme”. Prin urmare, dacă aceste norme nu sunt emise, devin pe deplin aplicabile normele din ordinul 215/2009. Instanța de fond a considerat că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada unei atitudini ce denotă fără echivoc o diferențiere nejustificată a reclamantului față de colegii săi, pe baza convingerilor sale, în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2002, având în vedere și considerentele hotărârilor pronunțate în procesul de analiză a legalității actelor administrative atacate de către reclamant din care rezultă că sancțiunea anulării s-a dispus pentru nerespectarea unor condiții formale, de procedură, respectiv pe baza aprecierii realizate în procesul de individualizare a sancțiunii. Faptul că de la înființarea CNPAS reclamantul a avut numai calificative foarte bune, a beneficiat mereu de venituri salariale sub formă de stimulente și de salariu de merit nu pot fi reținute în condițiile în care decizia privind acordarea stimulentelor are în vedere activitatea din luna precedentă, conform art. 1 din Normele aprobate prin Ordinul 215/2009. Potrivit art. 3, „(…) conducătorul instituției poate aproba nivelul stimulentelor individuale propuse, le poate majora, diminua sau anula după caz, având în vedere aprecierea activității individuale în conformitate cu principiile enumerate la art. 3 alin. (4)”. În fine, instanța de fond a avut în vedere și concluziile raportului de control, potrivit căruia stimulentele au fost nejustificat acordate directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți față de indicatorii de performanță ai instituției evaluate.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.G.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea recurată fiind pronunțată fără temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. O altă critică adusă de recurent vizează măsura instanței de fond privind respingerea cererii de efectuare a unei expertize în cauză și faptul că nu a fost sancționat comportamentul autorității pârâte care avea obligația de a prezenta situația stimulentelor încasate de ceilalți directori din cadrul autorității, relațiile fiind absolut necesare soluționării cauzei, precizând că în perioada 1 martie 2009 - 31 decembrie 2009 nu a primit stimulente, fără să existe un temei legal, fiind singurul director și singurul salariat al autorității pârâte care nu a beneficiat de aceste drepturi, considerând că este și un act de discriminare față de ceilalți salariați. Celelalte susțineri ale recurentului-reclamant se referă la activitatea sa desfășurată în calitate de director al CNPAS, precizând că toate ordinele emise de Președintele CNPAS în ceea ce îl privește au fost suspendate sau anulate de către instanță pentru că au fost emise în mod abuziv și ilegal. La data de 7 noiembrie 2012, recurentul a depus la dosar completări ale motivelor de recurs prin care a reiterat criticile formulate împotriva sentinței atacate, invocând prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În plus, a invocat excepția lipsei capacității de reprezentare a Casei Naționale de Pensii Publice de către Președintele acestei instituții - D.D.P. și excepția lipsei capacității juridice a acestuia de a semna acte în numele instituției, excepții invocate și prin precizările depuse la fila 23 din dosar. În motivarea acestor excepții, a susținut că la data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2011 trebuia să înceteze efectele juridice ale Deciziei nr. 68 din 10 octombrie 2009 prin care a fost numit Președintele CNPAS și să fie reînvestit Președintele C.N.P.P., or, în cauză nu a fost emisă o nouă decizie de numire în condițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Procedura derulată în recurs La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, recurentul a susținut excepțiile invocate în scris, a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, formulând, totodată, și cerere de sesizare a Curții de Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 236/2011 raportat la art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16, art. 20 din Constituție. Înalta Curte a respins excepțiile privind lipsa capacității de reprezentare a Casei Naționale de Pensii Publice de către președintele acesteia - D.D.P. și lipsa capacității juridice a acesteia de a semna acte în numele instituției, invocate de recurent; a respins cererea privind încuviințarea probei cu expertiză tehnică solicitată de recurent, precum și cererea de sesizare a Curții de Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 236/2011 raportat la art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16, art. 20 din Constituție, pentru considerentele reținute în respectiva încheiere. Prin concluziile scrise formulate în cauză, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Hotărârea instanței de recurs Analizând pe fond recursul formulat de recurentul-reclamant R.Gh.D., Curtea în raport de motivele invocate și cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a susținut în esență prin acțiunea introductivă de instanță ca și prin recursul declarat, discriminarea sa față de ceilalți directori cu privire la acordarea stimulentelor pentru lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009. Susținerea recurentului-reclamant urmează a fi respinsă ca nefondată, având în vedere faptul că prin raportul de control efectuat de Corpul de control al primului ministru pentru perioada 2005 - 2009, s-a reținut că „Stimulentele au fost acordate fără a se ține seama de indicatorii de performanță ai instituției evaluate”. Sub acest aspect, Curtea va reține că prin acest raport de control s-a reținut că C.P.M.B., în urma evaluării activității de către C.N.P.A.S. a obținut în anul 2009 calificativul „satisfăcător” și respectiv „nesatisfăcător”, ceea ce în mod evident presupune că neacordarea stimulentelor cadrelor de conducere, cum este cazul recurentului, a fost justificată de neîndeplinirea indicatorilor de performanță. Or, potrivit art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 215/2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care au fost aprobate Normele de acordare a stimulentelor, principiile de bază urmărite în acordarea stimulentelor sunt: gradul de complexitate și calitatea muncii prestate, contribuția persoanelor la aplicarea corectă a legislației competența profesională, creativitatea, puterea de sinteză, eficiența, asumarea responsabilității, adaptabilitatea, flexibilitatea, conduita în timpul serviciului, respectarea ordinii și disciplinei, a subordonării ierarhice, manifestarea unui comportament integru. Din actele depuse la dosar, însă, ca material probator nu rezultă o diferențiere, respectiv discriminare a recurentului-reclamant față de colegii săi în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2002. Rezultă însă că între recurent și intimata C.N.P.A.S. au existat și există numeroase litigii care au fost soluționate fie favorabil, fie nefavorabil acestuia, ceea ce denotă o stare conflictuală și tensionată care nu poate fi caracterizată ca „flexibilitate”, „adaptabilitate” sau „conduită corespunzătoare”, în sensul criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 215/2009. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că anterior anului 2009 a avut numai calificative foarte bune, nu este relevantă față de împrejurarea că la acordarea stimulentelor este avută în vedere activitatea din luna precedentă, nu din anii trecuți (art. 1 din Ordinul nr. 215/2009). În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 3 din același ordin „conducătorul instituției poate aproba nivelul stimulentelor individuale propuse, le poate majora, diminua sau anula după caz, având în vedere aprecierea activității individuale în conformitate cu principiile enumerate la art. 3 alin. (4)”. În consecință, nu se poate reține o eventuală discriminare a recurentului-reclamant, cu atât mai mult cu cât în raportul de control efectuat de Corpul de control al primului ministru s-a reținut în mod expres că stimulentele au fost nejustificat acordate celorlalți directori coordonatori, față de indicatorii de performanță ai instituției evaluate. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea recurentului-reclamant este nefondată. Având în vedere cele mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.