ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată și apărarea pârâtei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, reclamantul R.Gh.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii

și alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând instanței:

- să se constate că a

fost singurul director din instituție și singurul salariat din cadrul Direcției

contencios și executare silită care nu a primit venituri salariale sub formă de

stimulente pe lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009, în condițiile în care

activitatea direcției s-a desfășurat în limite normale, toate lucrările fiind

executate în mod corect și în termen legal;

- obligarea pârâtei

CNPAS la plata drepturilor salariale sub forma de stimulente pe lunile iunie și

iulie, în suma totală netă de 5.000 RON;

- obligarea pârâtei

la plata către Bugetul asigurărilor sociale de stat și Fondul de sănătate a

sumelor aferente veniturilor de natură salarială la care a făcut referire;

- obligarea pârâtei

la plata de daune interese aferente sumelor reprezentând venituri salariale sub

formă de stimulente, constând în dobânda legală, conform art. 161 alin. (4) C.

muncii și art. 1088 din C. civ. coroborat cu O.G. nr. 9/2000, cu modificările

ulterioare, de la data când trebuia să încaseze aceste drepturi salariale până

la data achitării integrale a drepturilor salariale cuvenite, precum și la

plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pe lunile aprilie, mai, iunie și iulie nu a luat niciun

leu venituri salariale sub formă de stimulente, deși, în mod corect și legal,

aceste venituri pe 4 luni se ridicau la circa 10.000 RON, sume pe care le-au

încasat însă toți ceilalți directori din CNPAS, unii chiar depășind aceasta

sumă, iar privarea sa de venituri salariale sub această formă, în mod abuziv și

ilegal, constituie nu numai o nesocotire a prevederilor art. 16 alin. (1) și

(2) din Constituția României, dar și un atentat la dreptul său și a familiei sale

la viață și la existență, lucru nepermis într-un stat de drept.

Reclamantul a mai

susținut că de la înființarea CNPAS a avut numai calificative foarte bune, a

beneficiat mereu de venituri salariale sub formă de stimulente și, ca o

recunoaștere a rezultatelor foarte bune obținute în activitatea sa

profesională, a beneficiat de salariu de merit, toate acestea întâmplându-se

până la numirea în funcția de Președinte CNPAS a D.P.

Prin întâmpinare,

pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a, iar

pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 210 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a a admis

excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 109 și art. 139 din

Legea nr. 18/2000 coroborate cu art. 3 C. proc. civ.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, prin încheierile din 28

septembrie 2010 și 22 februarie 2011 a dispus conexarea pricinilor ce formează

obiectul Dosarelor nr. 1626/2/2010, nr. 26651/3/2009 și nr. 48792/3/2009,

privind pe reclamantul G.R.D. și pârâta Casa Națională de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect tot acordarea de stimulente în

perioada 01 martie - 31 decembrie 2009 și aferente lunilor aprilie 2009 și

respectiv mai 2009, la prezenta cauză.

Pârâta Casa Națională

de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat completare la

întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția

netimbrării și excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, iar

pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din 22 februarie 2011, instanța a luat act de renunțarea reclamantului

la judecată împotriva pârâtei D.D.P. - Președintele Casei Naționale de Pensii

și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

3672 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, netimbrării,

prematurității, invocate de pârâtă, precum și acțiunea formulată de reclamant,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepții

În ceea ce privește

excepția de netimbrare, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 15

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, interpretând noțiunea de „raporturi

de muncă” în sens larg: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și

cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: a)

încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice

drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii,

drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele

privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea

hotărârilor pronunțate în aceste litigii”.

Referitor la excepția

inadmisibilității, respectiv a prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a

adresat autorității anterior sesizării instanței cu cererile din mai, respectiv

iunie 2009, prin care contestă în mod implicit dar neechivoc faptul neprimirii

veniturilor salariale cu titlul de stimulente.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada aprilie -

decembrie 2009, reclamantul, director al Direcției Contencios și Executare

Silită din cadrul CNPAS, a fost singurul director din cadrul autorității pârâte

care nu a primit stimulente.

Din relațiile comunicate

de pârâtă, rezultă că nu este singurul salariat din cadrul autorității pârâte

care nu a primit stimulente, dar este singurul din cadrul direcției coordonate

de acesta. Prin întâmpinare a invocat anumite împrejurări de fapt care au stat

la baza aprecierii asupra acordării stimulentelor: întocmirea unor adrese de

natură să aducă atingeri intereselor CNPAS și autorității Președintelui precum

și altor instituții sau autorități ale statului, folosirea unui limbaj

inadecvat unui funcționar public de natură a aduce atingere demnității funcției

publice și normelor de conduită profesională civică, folosirea de expresii

jignitoare, dezvăluirea unor aspecte ale vieții private precum și formularea de

adrese calomnioase la adresa președintelui CNPAS, refuzul de a îndeplini

sarcinile de serviciu dispuse prin Adresa nr. 347 din 18 martie 2009,

nerespectarea Regulamentului intern și a Notei nr. 289 din 9 martie 2009

privind ieșirea salariaților din sediul instituției în timpul programului.

Reclamantul a

susținut discriminarea sa față de ceilalți directori, invocând în dovedirea

faptei de diferențiere nejustificată istoricul litigiilor purtate cu

autoritatea pârâtă, soluționate în favoarea sa.

Instanța de fond a

observat că prin raportul de control efectuat de Corpul de Control al Primului

Ministru pentru perioada 2005 - 2009 s-a reținut că „stimulentele au fost

acordate fără a se ține seama de indicatorii de performanță ai instituției

evaluate” și faptul că deși CPMB, în urma evaluării activității de către CNPAS

a obținut în 2009 calificativul „satisfăcător, respectiv „nesatisfăcător” în

luna octombrie, aceasta a acordat stimulente directorilor coordonatori și

directorilor coordonatori adjuncți.

Conform art. IV din

O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, „Ministerul

Finanțelor Publice va constitui fonduri pentru acordarea de stimulente

personalului din instituțiile care gestionează bugetele pentru care se face

colectarea contribuțiilor sociale din sumele aferente bugetului respectiv, iar

prin Ordinul nr. 215 din 18 februarie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a aprobat Normele de acordare a stimulentelor.

Instanța de fond a

apreciat că nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la

obligativitatea emiterii unei decizii sau ordin de stabilire a criteriilor de

acordare a stimulentelor la nivelul instituției, având în vedere că potrivit

alin. (3) din ordin, „conducătorii instituțiilor menționate în ordin pot emite

norme proprii de acordare a stimulentelor, care trebuie să cuprindă cel puțin

principiile de bază prevăzute la art. 3 alin. (4) din Norme”.

Prin urmare, dacă

aceste norme nu sunt emise, devin pe deplin aplicabile normele din ordinul

215/2009.

Instanța de fond a

considerat că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada unei atitudini ce denotă

fără echivoc o diferențiere nejustificată a reclamantului față de colegii săi,

pe baza convingerilor sale, în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2002,

având în vedere și considerentele hotărârilor pronunțate în procesul de analiză

a legalității actelor administrative atacate de către reclamant din care

rezultă că sancțiunea anulării s-a dispus pentru nerespectarea unor condiții

formale, de procedură, respectiv pe baza aprecierii realizate în procesul de

individualizare a sancțiunii.

Faptul că de la

înființarea CNPAS reclamantul a avut numai calificative foarte bune, a

beneficiat mereu de venituri salariale sub formă de stimulente și de salariu de

merit nu pot fi reținute în condițiile în care decizia privind acordarea

stimulentelor are în vedere activitatea din luna precedentă, conform art. 1 din

Normele aprobate prin Ordinul 215/2009.

Potrivit art. 3, „(…)

conducătorul instituției poate aproba nivelul stimulentelor individuale

propuse, le poate majora, diminua sau anula după caz, având în vedere

aprecierea activității individuale în conformitate cu principiile enumerate la

art. 3 alin. (4)”.

În fine, instanța de

fond a avut în vedere și concluziile raportului de control, potrivit căruia

stimulentele au fost nejustificat acordate directorilor coordonatori și

directorilor coordonatori adjuncți față de indicatorii de performanță ai

instituției evaluate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul R.G.D., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății și a schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, hotărârea recurată fiind pronunțată fără temei legal

și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

O altă critică adusă

de recurent vizează măsura instanței de fond privind respingerea cererii de

efectuare a unei expertize în cauză și faptul că nu a fost sancționat

comportamentul autorității pârâte care avea obligația de a prezenta situația

stimulentelor încasate de ceilalți directori din cadrul autorității, relațiile

fiind absolut necesare soluționării cauzei, precizând că în perioada 1 martie

2009 - 31 decembrie 2009 nu a primit stimulente, fără să existe un temei legal,

fiind singurul director și singurul salariat al autorității pârâte care nu a

beneficiat de aceste drepturi, considerând că este și un act de discriminare

față de ceilalți salariați.

Celelalte susțineri

ale recurentului-reclamant se referă la activitatea sa desfășurată în calitate

de director al CNPAS, precizând că toate ordinele emise de Președintele CNPAS

în ceea ce îl privește au fost suspendate sau anulate de către instanță pentru că

au fost emise în mod abuziv și ilegal.

La data de 7

noiembrie 2012, recurentul a depus la dosar completări ale motivelor de recurs

prin care a reiterat criticile formulate împotriva sentinței atacate, invocând

prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. În plus, a invocat excepția lipsei capacității

de reprezentare a Casei Naționale de Pensii Publice de către Președintele

acestei instituții - D.D.P. și excepția lipsei capacității juridice a acestuia

de a semna acte în numele instituției, excepții invocate și prin precizările

depuse la fila 23 din dosar.

În motivarea acestor

excepții, a susținut că la data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare

Legea nr. 263/2011 trebuia să înceteze efectele juridice ale Deciziei nr. 68

din 10 octombrie 2009 prin care a fost numit Președintele CNPAS și să fie

reînvestit Președintele C.N.P.P., or, în cauză nu a fost emisă o nouă decizie

de numire în condițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

în recurs

La termenul de

judecată din data de 18 septembrie 2012, recurentul a susținut excepțiile

invocate în scris, a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice

de specialitate, formulând, totodată, și cerere de sesizare a Curții de

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin. (2) din

Legea nr. 236/2011 raportat la art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16, art. 20 din

Constituție.

Înalta Curte a

respins excepțiile privind lipsa capacității de reprezentare a Casei Naționale

de Pensii Publice de către președintele acesteia - D.D.P. și lipsa capacității

juridice a acesteia de a semna acte în numele instituției, invocate de

recurent; a respins cererea privind încuviințarea probei cu expertiză tehnică

solicitată de recurent, precum și cererea de sesizare a Curții de

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin. (2) din

Legea nr. 236/2011 raportat la art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16, art. 20 din

Constituție, pentru considerentele reținute în respectiva încheiere.

Prin concluziile

scrise formulate în cauză, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum

a fost formulat.

instanței de recurs

Analizând pe fond

recursul formulat de recurentul-reclamant R.Gh.D., Curtea în raport de motivele

invocate și cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Recurentul-reclamant

a susținut în esență prin acțiunea introductivă de instanță ca și prin recursul

declarat, discriminarea sa față de ceilalți directori cu privire la acordarea

stimulentelor pentru lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009.

Susținerea

recurentului-reclamant urmează a fi respinsă ca nefondată, având în vedere

faptul că prin raportul de control efectuat de Corpul de control al primului

ministru pentru perioada 2005 - 2009, s-a reținut că „Stimulentele au fost

acordate fără a se ține seama de indicatorii de performanță ai instituției

evaluate”.

Sub acest aspect,

Curtea va reține că prin acest raport de control s-a reținut că C.P.M.B., în

urma evaluării activității de către C.N.P.A.S. a obținut în anul 2009

calificativul „satisfăcător” și respectiv „nesatisfăcător”, ceea ce în mod

evident presupune că neacordarea stimulentelor cadrelor de conducere, cum este

cazul recurentului, a fost justificată de neîndeplinirea indicatorilor de

performanță.

Or, potrivit art. 3

alin. (4) din Ordinul nr. 215/2009 al Ministrului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, prin care au fost aprobate Normele de acordare a

stimulentelor, principiile de bază urmărite în acordarea stimulentelor sunt:

gradul de complexitate și calitatea muncii prestate, contribuția persoanelor la

aplicarea corectă a legislației competența profesională, creativitatea, puterea

de sinteză, eficiența, asumarea responsabilității, adaptabilitatea,

flexibilitatea, conduita în timpul serviciului, respectarea ordinii și

disciplinei, a subordonării ierarhice, manifestarea unui comportament integru.

Din actele depuse la

dosar, însă, ca material probator nu rezultă o diferențiere, respectiv

discriminare a recurentului-reclamant față de colegii săi în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2002.

Rezultă însă că între

recurent și intimata C.N.P.A.S. au existat și există numeroase litigii care au

fost soluționate fie favorabil, fie nefavorabil acestuia, ceea ce denotă o

stare conflictuală și tensionată care nu poate fi caracterizată ca

„flexibilitate”, „adaptabilitate” sau „conduită corespunzătoare”, în sensul

criteriilor prevăzute de art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 215/2009.

Susținerea

recurentului-reclamant în sensul că anterior anului 2009 a avut numai

calificative foarte bune, nu este relevantă față de împrejurarea că la

acordarea stimulentelor este avută în vedere activitatea din luna precedentă,

nu din anii trecuți (art. 1 din Ordinul nr. 215/2009).

În acest sens,

potrivit dispozițiilor art. 3 din același ordin „conducătorul instituției poate

aproba nivelul stimulentelor individuale propuse, le poate majora, diminua sau

anula după caz, având în vedere aprecierea activității individuale în

conformitate cu principiile enumerate la art. 3 alin. (4)”.

În consecință, nu se

poate reține o eventuală discriminare a recurentului-reclamant, cu atât mai

mult cu cât în raportul de control efectuat de Corpul de control al primului

ministru s-a reținut în mod expres că stimulentele au fost nejustificat

acordate celorlalți directori coordonatori, față de indicatorii de performanță

ai instituției evaluate.

Așa fiind, în mod

corect instanța de fond a apreciat că acțiunea recurentului-reclamant este

nefondată.

Având în vedere cele

mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.D.R. împotriva Sentinței nr. 3672 din 24 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM