ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4787/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.Gh.D. a chemat în judecată Casa

Națională de Pensii și Asigurări Sociale (CNPAS), solicitând anularea în tot a

Ordinului nr. 1492 din 14 ianuarie 2009 și acordarea de despăgubiri pentru

daunele materiale și morale suferite prin emiterea respectivului ordin.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că actul administrativ atacat are la bază propunerea

Comisiei de disciplină constituită cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 și a art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2001.

A mai arătat că la

data constituirii Comisiei de disciplină singura organizație constituită

potrivit legii era Sindicatul Salariaților din CNPAS reclamantul fiind

președintele acestuia.

Raportul Comisiei de

disciplină și concluziile Comisiei, a arătat recurentul, încalcă dispozițiile

art. 77 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât aceasta nu a făcut

individualizarea pedepsei precum și prevederile art. 78 alin. (3), prin aceea

că sancțiunea a fost luată fără audierea reclamantului.

S-a mai arătat de

către reclamant că au fost încălcate și dispozițiile art. 91 din Legea nr.

188/1999 întrucât în mod abuziv a fost retrogradat și mutat, deși mutarea nu

poate fi făcută decât în condițiile legii, mutarea temporară putându-se efectua

pe o perioadă de maxim 6 luni și nu pe o perioadă de 1 an așa cum în mod

incorect și ilegal s-a stabilit prin ordinul atacat.

Pe de altă parte, a

susținut reclamantul, bugetul CNPAS este separat de bugetul Direcției Generale

de Accidente și Boli Profesionale, fapt ce face imposibilă nu numai plata

salariului ci și mutarea sa la această Direcție Generală.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale a solicitat să

se constate că Ordinul Președintelui Casa Națională de Pensii și Asigurări

Sociale nr. 1492 din 14 decembrie 2009 este legal, solicitând să se suspende

cauza de față până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile cu privire la

cererea de anulare a Ordinului CNPAS nr. 799 din 15 iulie 2009 și să se

respingă cererea de anulare a Ordinului Președintelui CNPAS nr. 1492 din 14

decembrie 2009.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a, secția contencios administrativ și fiscal prin

Sentința civilă nr. 3935 din 14 octombrie 2010 a respins excepția lipsei de

obiect și a admis în parte acțiunea reclamantului, dispunând anularea Ordinului

nr. 1492 din 14 decembrie 2009 emis de pârâtă.

De asemenea, a

obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile

salariale ce i s-ar fi cuvenit pentru funcția de director al Direcției

Contencios și Executare Silită și drepturile salariale primite efectiv pentru

funcția în care a fost retrogradat prin ordinul anulat corespunzător perioadei

între data emiterii Ordinului nr. 1492 din 14 decembrie 2009 și data emiterii

Ordinului nr. 702 din 16 august 2010.

A respins în rest

acțiunea.

Soluționând cu

prioritate excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâtă, Curtea a

constatat că această excepție de fond peremptorie și absolută este

neîntemeiată, întrucât Ordinul nr. 1492 din 14 decembrie 2009 emis de pârâtă

este un act administrativ prin care s-a aplicat o sancțiune disciplinară și

care a produs consecințe juridice până la emiterea Ordinului nr. 702 din 16

august 2010, emis tot de pârâtă, ordin care nu are aptitudinea să înlăture

consecințele deja produse, iar pe calea acțiunii de față se urmărește anularea

tuturor efectelor actului administrativ contestat.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că actul administrativ atacat are la bază cercetarea

disciplinară și propunerea unei Comisii de disciplină constituită cu încălcarea

prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și art. 4 alin. (1) din

H.G. nr. 1344/2001, incluzând reprezentanții unui sindicat care nu avea

personalitate juridică.

S-a mai reținut că

actul administrativ atacat încalcă și prevederile art. 78 alin. (3) din Legea

nr. 188/1999, întrucât sancțiunea a fost luată fără audierea reclamantului.

De asemenea, s-a

reținut că nici dispozițiile art. 77 alin. (4) din actul normativ sus-menționat

nu a fost respectat, deoarece nu s-a făcut o aplicare corectă a criteriilor de

individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind indicate în cuprinsul actului

administrativ contestat elementele concrete avute în vedere.

Împotriva acestei

sentinței au declarat recurs atât reclamantul R.Gh.D., cât și pârâta Casa

Națională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Casa Națională de

Pensii Publice (CNPP) a apreciat că se impune admiterea recursului său și

modificarea sentinței atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece aceasta a fost dată cu interpretarea greșită a legii.

Criticile sale au vizat, în sinteză, următoarele:

- Greșit s-a reținut

de către instanța fondului că actul administrativ atacat are la bază cercetarea

administrativă și propunerea unei comisii de disciplină constituită cu

încălcarea art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și art. 4 alin. (1) din

H.G. nr. 1344/2001, în condițiile în care comisia de disciplină a fost

constituită prin Ordinul CNPAS nr. 799 din 15 iulie 2009, emis în temeiul H.G.

nr. 1344/2007, prin care s-a impus o nouă modificare a comisiei nominalizată de

Ordinul nr. 490 din 5 mai 2009, deoarece unii membri titulari și unii membri

supleanți au renunțat la această calitate, iar Ordinul nr. 799/2009 nu a fost

anulat irevocabil prin hotărâre judecătorească. S-a subliniat că Ordinul nr.

799/2009 nu a modificat componența comisiei cu privire la membrul titular și

membrul supleant desemnați din partea organizației sindicale, nemulțumirea reclamantului

fiind legată de faptul că ordinul nu desemnează membrii din cadrul Sindicatului

Salariaților din Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale al cărui

președinte era. De altfel, numirea unui membru din partea Sindicatului

Salariaților din CNPAS ar fi incompatibilă cu judecarea cauzei ce a făcut

obiectul Dosarului nr. 239 din 1 aprilie 2009 întrucât reclamantul era

președintele organizației sindicale.

-În ceea ce privește

reținerile instanței de fond potrivit cărora actul atacat încalcă prevederile art.

78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, sancțiunea fiind dispusă fără audierea

reclamantului, recurenta a arătat că neaudierea reclamantului în cursul

cercetării administrative nu poate fi imputată comisiei de disciplină deoarece

este consecința refuzului acestuia de a se prezenta la termenul pentru care a

fost citat. Prin atitudinea sa reclamantul a dorit în mod evident să

tergiverseze soluționarea sesizărilor formulate la adresa sa, astfel că s-a

făcut aplicația art. 39 alin. (6) din H.G. nr. 1344/2007 conform căruia

„refuzul persoanelor citate de a se prezenta la audieri se menționează în

procesul verbal și nu împiedică desfășurarea cercetării administrative”;

- Relativ la

criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate reclamantului, contrar

celor susținute de instanță, recurenta a arătat că au fost respectate

dispozițiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și ținându-se seama de

gravitatea faptelor reținute în sarcina reclamantului (art. 77 alin. (2) lit.

d), g), i), j) și k) conducătorul instituției a dispus prin Ordinul nr. 1492

din 14 decembrie 2009 retrogradarea din funcția publică în conformitate cu art.

77 alin. (3) lit. d)) din Legea nr. 188/1999.

Cererea de recurs

formulată de R.Gh.D. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în motivarea ei punându-se accent pe necesitatea

de a se sancționa abuzul comis de autoritatea pârâtă și prin obligarea acesteia

la plata dobânzilor legale aferente de la data de 14 decembrie 2009 până la

data de 16 august 2010 când, din nou, tot cu încălcarea legii a fost trecut pe

o funcție de execuție, precum și la plata daunelor morale deoarece i s-au adus

serioase prejudicii de imagine, imaginea sa publică având de suferit, la

acestea adăugându-se și traumele psihice suferite prin sancționarea pe nedrept

și privarea de drepturile salariale.

Prin întâmpinare,

Casa Națională de Pensii Publice, a respins susținerile recurentului-reclamant

arătând că în cauză nu s-au produs nici un fel de probatoriu care să dovedească

producerea unei fapte ilicite cu vinovăție, un raport de cauzalitate între

prejudiciul respectiv și fapta pârâtului sau producerea unor suferințe morale,

cum de altfel a reținut și instanța de fond.

În ședința publică de

la 15 noiembrie 2012, instanța de recurs a luat act de renunțarea la judecată

de către recurentul-reclamant a excepțiilor invocate, respectiv cea privind

neconstituționalitatea art. 133 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 (privind

sistemul de pensii publice) și cea privind lipsa capacității juridice și a

capacității de reprezentant a numitei D.D.P. - Președintele Casei Naționale de

Pensii Publice.

Examinând cauza prin

prisma tuturor criticilor expuse sintetic mai înainte, Înalta Curte reține că

recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare pentru cele ce vor fi

punctate în continuare:

Prin Ordinul nr. 1492

din 14 decembrie 2009 Președintele CNPAS a sancționat disciplinar pe R.Gh.D.,

ce ocupa funcția publică de conducere de director-consilier, clasa I, gradul

superior treapta de salarizare I în cadrul CNPAS - Direcția Generală Juridică -

Direcția de Contencios și Executare Silită, cu retrogradarea în funcția publică

de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treaptă de

salarizare I din cadrul Direcției Generale de Accidente de Muncă și Boli

Profesionale - Direcția de Acordare Prestații, pe o perioadă de 1 an, pentru

săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. d), g),

i), j) și k) din Legea nr. 188/1999 (privind Statutul funcționarilor publici)

R2 (art. 1), începând cu data emiterii ordinului fiindu-i menținute celui

sancționat drepturile salariale exclusiv indemnizația de conducere (art. 2).

Reclamantul R.Gh.D. a

cerut instanței de contencios administrativ a Curții de Apel București anularea

actului administrativ individual menționat și obligarea pârâtei CNPAS la plata

de despăgubiri pentru daunele materiale și morale suferite prin emiterea

ordinului.

Așa cum se poate

observa din considerentele sentinței recurate, judecătorul fondului a evaluat

atât susținerile reclamantului cât și apărările pârâtei din perspectiva

probatoriului administrat (înscrisuri) și a actului normativ aplicabil în

materia funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 R2, conchizând, argumentat,

că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se impune anularea Ordinului nr.

1492 din 14 decembrie 2003 și pe cale de consecință obligarea autorității

emitente la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru

funcția pe care o ocupa reclamantul la data emiterii ordinului și cele efectiv

primite pentru funcția în care a fost retrogradat pentru perioada cuprinsă

între data emiterii ordinului contestat și data repunerii în funcția din care a

fost retrogradat respectiv data de 16 august 2010, când a fost emis Ordinul nr.

702.

Probele administrate

au evidențiat mai multe vicii care au afectat cercetarea administrativă, ca

fază premergătoare în mod obligatoriu emiterii ordinului de sancționare

disciplinară, acestea privind componența Comisiei de disciplină și desfășurarea

cercetării disciplinare.

În speță Comisia de

disciplină s-a constituit în baza Ordinului nr. 799 din 15 iulie 2009 emis de

Președintele CNPAS, moment la care singura organizație sindicală constituită

potrivit legii și reprezentativă la nivel de unitate era Sindicatul

Salariaților din CNPAS, constatându-se că Sindicatul Liber al CNPAS este

reprezentativ la nivel de unitate prin Sentința civilă nr. 7084 din 7 octombrie

2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București (definitivă și irevocabilă).

În acest context,

corect s-a observat că în speță s-au încălcat prevederile art. 79 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 R2 și cele ale art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007

(privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină), care

în ce privește componența Comisiei de disciplină fac trimitere explicită și la

„un reprezentant al organizației sindicale reprezentative sau, după caz, un

reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care

este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este

reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat”.

Argumentelor expuse

de judecătorul fondului, instanța de control judiciar adaugă și pe cel al

anulării irevocabile a Ordinului de modificare a componenței Comisiei de

disciplină nr. 799 din 15 iulie 2009 emis de CNPAS, prin președinte, prin

Decizia nr. 5174 din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele

acestei decizii se regăsește în mod clar și răspunsul la critica formulată de

Casa Națională de Pensii Publice și care vizează aspectele de incompatibilitate

în sensul în care reclamantul R.Gh.D. era și președintele Sindicatului

Salariaților din Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, cu sublinierea

că sindicatul trebuia reprezentat pentru a se asigura un echilibru în

componența comisiei de disciplină.

Și cea de-a doua

critică adusă de Casa Națională de Pensii Publice sentinței este neîntemeiată

în condițiile în care s-a constatat că în cadrul cercetării disciplinare,

prealabile, au fost încălcate prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr.

188/1999 R2 potrivit cărora:

„Sancțiunile

disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei

săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului

public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul

funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație

privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un

proces-verbal.”

Sub acest aspect în

mod judicios instanța de fond a înlăturat apărările autorității pârâte potrivit

cărora comisia de disciplină l-a citat pentru fiecare termen pe reclamant,

neexistând dovezi ale comunicării unor astfel de citații către cel cercetat

disciplinar.

În fine, în mod

corect instanța fondului a reținut că deși actul atacat este motivat în fapt și

în drept, în aplicarea sancțiunii propuse de Comisia de disciplină (Raportul

nr. 116 din 9 decembrie 2009) nu s-a procedat la o individualizare a sancțiunii

așa cum cer dispozițiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 R2,

nefăcându-se trimitere la niciunul din criteriile menționate în acest text

legal: cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a

fost săvârșită, consecințele abaterii, dar și comportarea generală a

funcționarului public în timpul serviciului, existența în antecedentele

funcționarului public a altor sancțiuni.

Nici criticile aduse

de reclamant prin cererea de recurs nu vor fi primite, instanța de control

judiciar reținând că dacă cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor

criterii legale de determinare, nu același lucru se poate afirma atunci când

sunt invocate anumite consecințe negative ale unei acțiuni sau inacțiuni,

acestea neputând fi stabilite în absența oricăror dovezi sub acest aspect.

În speță, instanța

fondului a apreciat corect că reclamantul nu a indicat în ce constă prejudiciul

moral suferit și nici nu a probat acest lucru astfel că a respins cererea de

acordare de daune morale.

De altfel, Înalta

Curte consideră că prin însăși anularea actului vătămător s-a oferit

recurentului-reclamant o reparație echitabilă și sub aspect moral.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de R.Gh.D. și de Casa Națională de Pensii Publice, împotriva

Sentinței civile nr. 3935 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM