ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3623/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta B.M., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, solicitând modificarea Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a pârâtei în sensul admiterii contestației și pe cale de consecință să se dispună suspendarea lui C.M. pe o perioada de 1 an și respingerea contestației formulate de acesta, ca nefondată. Reclamanta a arătat că a criticat Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a Comisiei de disciplină a Filialei Gorj - Vâlcea, a U.N.P.I.R., numai sub aspectul cuantumului perioadei de suspendare dispuse pentru C.M.

și anume de 3 luni, sancțiune ce a fost greșit orientată spre minim (de la 3 luni la 1 an) în funcție de gravele abateri disciplinare de la codul de etică profesională și disciplinară al U.N.P.I.R., considerând că în speța de față se impunea suspendarea pe termenul maxim prevăzut de lege și anume de 1 an conform art. 18 pct. 5 din Statutul profesiei. La 3 septembrie 2010, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal și ca neîntemeiată, în subsidiar. Prin Sentința civilă nr. 4242 din 17 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată deoarece instanța este competentă să examineze legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009, motiv pentru care are competența de a se pronunța inclusiv asupra sancțiunii aplicabile unui practician în insolvență, cât timp această sancțiune este aplicabilă printr-un act administrativ supus cenzurii instanței potrivit Legii nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că prin adresa înregistrată la Secretariatul general al U.N.P.I.R., sub nr. 833 din 22 mai 2009, B.M., în calitate de reprezentant (director) al Casei Tineretului Târgu Jiu a sesizat unele aspecte cu privire la desfășurarea activității de practician în insolvență a dlui C.M., în calitatea acestuia de asociat coordonator al Capiv IPURL.

Reclamanta a anexat sesizării un memoriu în care sunt reliefate o serie de deficiențe în activitatea de practician în insolvență desfășurată de dl C.M. în Dosarul de insolvență nr. 5179/95/2008 privind pe debitoarea Casa Tineretului Târgu Jiu. Prin memoriul anexat sesizării se solicită „constatarea abaterilor grave săvârșite de practicianul în insolvență C.M. și ridicarea dreptului de mai fi lichidator". În esență, se arată că în desfășurarea activității de practician în insolvență, în cadrul Dosarului nr. 5179/95/2008, dl C.M.: a boicotat desfășurarea activității Casei Tineretului și a Fundației Județene pentru Tineret Gorj și a imixtionat ilegal în activitatea acestora; a desfăcut contracte de muncă și a făcut angajări; a spart ușile la birourile Casei Tineretului; nu a preluat inventarului debitoarei conform legii.

Prin Decizia nr. 3 din 17 iulie 2009, Comisia de disciplină a U.N.P.I.R. Gorj a dispus suspendarea calității de practician în insolvență a dlui C.M., pe o perioadă de trei luni. Decizia pronunțată de Comisia de disciplină Gorj a fost contestată atât de reclamanți cât și de pârât. În urma analizării contestațiilor formulate de părți, Comisia superioară de disciplină a Uniunii prin Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a dispus: a) cu privire la contestatorul-reclamant Fundația Județeană pentru Tineret Gorj: admiterea excepției lipsei calității procesuale de reprezentare a Fundației Județene de Tineret Gorj și respingerea sesizării ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală de reprezentare.

b) cu privire la contestatoarea-reclamantă B.M.: respingerea contestației, ca nefondate. c) cu privire la contestatorul-pârât C.M.: admiterea contestației și respingerea pe fond a sesizării disciplinare formulate de B.M., ca neîntemeiată. Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea desfășurată de practicianul în insolvență, C.M. Aspectele criticate de reclamantă, așa cum corect a arătat și comisia superioară de disciplină, privesc strict obligațiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de insolvență ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a comisiei de disciplină a filialei Gorj - Vâlcea - a U.N.P.I.R. a fost criticată numai sub aspectul cuantumului perioadei, de suspendare dispuse pentru domnul C.M. pe o perioada de 3 luni. Recurenta precizează că a cerut suspendarea pe o perioada de 1 an, în funcție de grave abateri disciplinare de la Codul de etică profesională și disciplină a U.N.P.I.R. Recurenta apreciază că se impunea suspendarea pe termenul maxim prevăzut de lege conform art. 18 pct. 5 din statutul profesiei. În conformitate cu art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională și disciplinară a U.N.P.I.R.

recurenta consideră că s-a încălcat principiul fundamental privind respectarea prevederilor legale. Recurenta prezintă pe larg situația de fapt, fără a aduce critici hotărârii recurate. În concluzie, recurenta apreciază că activitatea practicianului s-a făcut prin nerespectarea Legii nr. 85/2006, Legea nr. 81/1991 cu modificările și completările ulterioare privind contabilitatea, OMFP 1953/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii de activ și de pasiv, Legea nr. 22/1969 a gestionarului art. 3 lit. g) din Codul de etică a U.N.P.I.R. prin care a fost încălcat principul fundamental privind respectarea prevederilor legale că membrii uniunii vor respecta legislația aplicabilă a activității pe care o desfășoară.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Recurenta critică Sentința civilă 4242 din 17 iunie 2011 pe motive de netemeinicie și nelegalitate fără să facă însă o încadrare a acestor motive în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În fapt recurenta reia aceleași motive care au fost analizate de Comisia superioară de disciplină și de către instanța de fond, fără a preciza care sunt elementele de fapt și de drept pentru care sentința criticată este netemeinică.

Ori prin invocarea acelorași motive formulate și în fața instanței de fond, recurenta nu învederează instanței de judecată aspecte care să se încadreze în dispozițiile art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea desfășurată de practicianul în insolvență C.M. Potrivit art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, aprobată prin Legea nr. 85/2006, (actual 73 după republicare), sunt definite drept abateri disciplinare următoarele fapte: - îndeplinirea de activități specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare; - divulgarea secretului profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege; - nerespectarea obligației de asigurare de răspundere profesională; - neplata primei de asigurare; - încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională; - desfășurarea de activități politice în cadrul U.N.P.I.R.

și cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta; - neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R. la două congrese succesive la care au fost convocați; - neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocați; - neplata cotizației și a contribuției conform art. 42; - declararea incorectă a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de practician în insolventă și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe de venituri neconforme cu realitatea; - necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul U.N.P.I.R.

și în Registrul formelor de organizare. Ori dacă ne raportăm la criticile recurentei, respectiv notificarea privind depunerea actelor prevăzută de Legea nr. 85/2006; întocmirea inventarelor; desfacerea contractului de muncă al recurentei sau concurența neloială, lesne se poate observa că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 68. Aspectele criticate de recurentă, așa cum corect a reținut instanța de fond, privesc strict obligațiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de insolvență ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008. Conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006, în materia insolvenței controlul judecătoresc al actelor procedurale este efectuat de către judecătorul-sindic.

Prin urmare actele de procedură sunt supuse controlului de legalitate exercitat de către instanță, aceasta putând să cenzureze actul/actele de procedură la sesizarea oricărei părți interesate sau din oficiu. Persoanele nemulțumite de activitatea desfășurată de practicianul în insolvență pot sesiza instanța competentă, în speță instanța sub conducerea căreia se soluționează Dosarul nr. 5179/95/2008. Din actele depuse de recurentă în dosarul disciplinar nu rezultă că aceasta ar fi sesizat instanța competentă cu nemulțumirile acesteia legate de activitatea practicianului în insolvență. Competența comisiilor de disciplină ale Uniunii este strict limitată la constatarea și sancționarea abaterilor prevăzute de art. 68 și nu poate fi extinsă la stabilirea legalității notificării deschiderii procedurii insolvenței, legalității întocmirii inventarelor debitoarei sau a legalității deciziei de desfacere a contractului de muncă.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod justificat a respins sesizarea recurentei, organizația profesională, fie ea chiar și comisia de disciplină, nu se poate substitui instanței și nu are căderea de a aprecia și de a cenzura actele de procedură efectuate de practicianul în insolvență în activitatea de lichidare a Casa Tineretului Târgu Jiu. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 4242 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM