ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3623/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta B.M., a

chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii

Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, solicitând modificarea

Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a pârâtei în sensul admiterii

contestației și pe cale de consecință să se dispună suspendarea lui C.M. pe o

perioada de 1 an și respingerea contestației formulate de acesta, ca nefondată.

Reclamanta a arătat

că a criticat Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a Comisiei de disciplină a

Filialei Gorj - Vâlcea, a U.N.P.I.R., numai sub aspectul cuantumului perioadei

de suspendare dispuse pentru C.M. și anume de 3 luni, sancțiune ce a fost

greșit orientată spre minim (de la 3 luni la 1 an) în funcție de gravele

abateri disciplinare de la codul de etică profesională și disciplinară al

U.N.P.I.R., considerând că în speța de față se impunea suspendarea pe termenul

maxim prevăzut de lege și anume de 1 an conform art. 18 pct. 5 din Statutul

profesiei.

La 3 septembrie 2010,

pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în

principal și ca neîntemeiată, în subsidiar.

Prin Sentința civilă

nr. 4242 din 17 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată

și a respins cererea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta

Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Practicienilor în

Insolvență din România, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității este

neîntemeiată deoarece instanța este competentă să examineze legalitatea și

temeinicia Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009, motiv pentru care are

competența de a se pronunța inclusiv asupra sancțiunii aplicabile unui

practician în insolvență, cât timp această sancțiune este aplicabilă printr-un

act administrativ supus cenzurii instanței potrivit Legii nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel a reținut că prin adresa înregistrată la Secretariatul general

al U.N.P.I.R., sub nr. 833 din 22 mai 2009, B.M., în calitate de reprezentant

(director) al Casei Tineretului Târgu Jiu a sesizat unele aspecte cu privire la

desfășurarea activității de practician în insolvență a dlui C.M., în calitatea

acestuia de asociat coordonator al Capiv IPURL. Reclamanta a anexat sesizării

un memoriu în care sunt reliefate o serie de deficiențe în activitatea de

practician în insolvență desfășurată de dl C.M. în Dosarul de insolvență nr.

5179/95/2008 privind pe debitoarea Casa Tineretului Târgu Jiu.

Prin memoriul anexat

sesizării se solicită „constatarea abaterilor grave săvârșite de practicianul

în insolvență C.M. și ridicarea dreptului de mai fi lichidator". În

esență, se arată că în desfășurarea activității de practician în insolvență, în

cadrul Dosarului nr. 5179/95/2008, dl C.M.: a boicotat desfășurarea activității

Casei Tineretului și a Fundației Județene pentru Tineret Gorj și a imixtionat

ilegal în activitatea acestora; a desfăcut contracte de muncă și a făcut

angajări; a spart ușile la birourile Casei Tineretului; nu a preluat

inventarului debitoarei conform legii.

Prin Decizia nr. 3

din 17 iulie 2009, Comisia de disciplină a U.N.P.I.R. Gorj a dispus suspendarea

calității de practician în insolvență a dlui C.M., pe o perioadă de trei luni.

Decizia pronunțată de Comisia de disciplină Gorj a fost contestată atât de

reclamanți cât și de pârât.

În urma analizării

contestațiilor formulate de părți, Comisia superioară de disciplină a Uniunii

prin Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a dispus:

a) cu privire la

contestatorul-reclamant Fundația Județeană pentru Tineret Gorj: admiterea

excepției lipsei calității procesuale de reprezentare a Fundației Județene de

Tineret Gorj și respingerea sesizării ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală de reprezentare.

b) cu privire la

contestatoarea-reclamantă B.M.: respingerea contestației, ca nefondate.

c) cu privire la

contestatorul-pârât C.M.: admiterea contestației și respingerea pe fond a

sesizării disciplinare formulate de B.M., ca neîntemeiată.

Instanța de fond a

apreciat că motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile

art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea

desfășurată de practicianul în insolvență, C.M.

Aspectele criticate

de reclamantă, așa cum corect a arătat și comisia superioară de disciplină,

privesc strict obligațiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul

procedurii de insolvență ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamanta B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a comisiei de

disciplină a filialei Gorj - Vâlcea - a U.N.P.I.R. a fost criticată numai sub

aspectul cuantumului perioadei, de suspendare dispuse pentru domnul C.M. pe o

perioada de 3 luni.

Recurenta precizează

că a cerut suspendarea pe o perioada de 1 an, în funcție de grave abateri

disciplinare de la Codul de etică profesională și disciplină a U.N.P.I.R.

Recurenta apreciază

că se impunea suspendarea pe termenul maxim prevăzut de lege conform art. 18

pct. 5 din statutul profesiei.

În conformitate cu

art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională și disciplinară a U.N.P.I.R.

recurenta consideră că s-a încălcat principiul fundamental privind respectarea

prevederilor legale.

Recurenta prezintă pe

larg situația de fapt, fără a aduce critici hotărârii recurate.

În concluzie,

recurenta apreciază că activitatea practicianului s-a făcut prin nerespectarea

Legii nr. 85/2006, Legea nr. 81/1991 cu modificările și completările ulterioare

privind contabilitatea, OMFP 1953/2004 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea și efectuarea inventarierii de activ și de pasiv, Legea nr. 22/1969

a gestionarului art. 3 lit. g) din Codul de etică a U.N.P.I.R. prin care a fost

încălcat principul fundamental privind respectarea prevederilor legale că

membrii uniunii vor respecta legislația aplicabilă a activității pe care o

desfășoară.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Recurenta critică

Sentința civilă 4242 din 17 iunie 2011 pe motive de netemeinicie și

nelegalitate fără să facă însă o încadrare a acestor motive în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

În fapt recurenta

reia aceleași motive care au fost analizate de Comisia superioară de disciplină

și de către instanța de fond, fără a preciza care sunt elementele de fapt și de

drept pentru care sentința criticată este netemeinică.

Ori prin invocarea

acelorași motive formulate și în fața instanței de fond, recurenta nu

învederează instanței de judecată aspecte care să se încadreze în dispozițiile

art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea

desfășurată de practicianul în insolvență C.M.

Potrivit art. 68 din

O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în

insolvență, aprobată prin Legea nr. 85/2006, (actual 73 după republicare), sunt

definite drept abateri disciplinare următoarele fapte:

- îndeplinirea de

activități specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;

- divulgarea

secretului profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege;

- nerespectarea

obligației de asigurare de răspundere profesională;

- neplata primei de

asigurare;

- încălcarea

principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică

profesională;

- desfășurarea de

activități politice în cadrul U.N.P.I.R. și cu ocazia manifestărilor organizate

de aceasta;

- neparticiparea fără

motive temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R. la două congrese succesive

la care au fost convocați;

- neparticiparea fără

motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări

generale succesive la care au fost convocați;

- neplata cotizației

și a contribuției conform art. 42;

- declararea

incorectă a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de

practician în insolventă și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe

de venituri neconforme cu realitatea;

- necomunicarea în

termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise

în Tabloul U.N.P.I.R. și în Registrul formelor de organizare.

Ori dacă ne raportăm

la criticile recurentei, respectiv notificarea privind depunerea actelor

prevăzută de Legea nr. 85/2006; întocmirea inventarelor; desfacerea

contractului de muncă al recurentei sau concurența neloială, lesne se poate

observa că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 68.

Aspectele criticate

de recurentă, așa cum corect a reținut instanța de fond, privesc strict

obligațiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de

insolvență ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008.

Conform dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 85/2006, în materia insolvenței controlul judecătoresc al

actelor procedurale este efectuat de către judecătorul-sindic.

Prin urmare actele de

procedură sunt supuse controlului de legalitate exercitat de către instanță,

aceasta putând să cenzureze actul/actele de procedură la sesizarea oricărei

părți interesate sau din oficiu.

Persoanele

nemulțumite de activitatea desfășurată de practicianul în insolvență pot sesiza

instanța competentă, în speță instanța sub conducerea căreia se soluționează

Dosarul nr. 5179/95/2008. Din actele depuse de recurentă în dosarul disciplinar

nu rezultă că aceasta ar fi sesizat instanța competentă cu nemulțumirile

acesteia legate de activitatea practicianului în insolvență.

Competența comisiilor

de disciplină ale Uniunii este strict limitată la constatarea și sancționarea

abaterilor prevăzute de art. 68 și nu poate fi extinsă la stabilirea

legalității notificării deschiderii procedurii insolvenței, legalității

întocmirii inventarelor debitoarei sau a legalității deciziei de desfacere a

contractului de muncă.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond în mod justificat a respins sesizarea recurentei,

organizația profesională, fie ea chiar și comisia de disciplină, nu se poate

substitui instanței și nu are căderea de a aprecia și de a cenzura actele de

procedură efectuate de practicianul în insolvență în activitatea de lichidare a

Casa Tineretului Târgu Jiu.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.M. împotriva Sentinței civile nr. 4242 din 17 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM