ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7667/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 89/61/2/2011, reclamantul B.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (denumită în continuare, "UNPIR"), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună. (i) în principal, anularea Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR; (ii) în subsidiar, înlocuirea sancțiunii de suspendare a calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR este nelegală, întrucât a fost emisă fără a se observa că plângerea înregistrată la UNPIR Constanța, formulată împotriva sa de petenta SC F.D. SA București, era informă, în condițiile în care a fost redactată și semnată de avocat S.D.C., fără a avea calitatea de reprezentant și un mandat special în acest sens. Reclamantul a precizat că plângerea trebuia semnată și ștampilată de SCA "B.A.", în calitate de reprezentant al creditoarei SC F.D. SA București, în dosarul de insolvență nr. 1129/88/2010, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.

Un alt aspect invocat de reclamant în susținerea caracterului nelegal al Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 vizează faptul că, deși Comisia Superioară de Disciplină nu a mai reținut în cadrul abaterii disciplinare fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar și a negocierii onorariului acestuia, nu a menționat argumentele pe care și-a fundamentat apărările și care s-au referit atât la desemnarea în calitate de lichidator judiciar fără ca în hotărârea judecătorului sindic să fie specificată în concret desemnarea provizorie, cât și la posibilitatea legală de confirmare tacită de către adunarea creditorilor a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul-sindic.

Referitor la fapta reținută de Comisia Superioară de Disciplină, constând în distribuția sumelor obținute din lichidare cu ignorarea hotărârii judecătorului-sindic și a drepturilor unui creditor garantat, reclamantul a susținut că nu au fost avute în vedere dovezile prezentate, iar explicațiile pe care le-a furnizat atât Comisiei de Disciplină Constanța, cât și Comisiei Superioare de Disciplină au fost reținute eronat.

În privința cererii de înlocuire a sancțiunii disciplinare constând în suspendarea calității de practician în insolvență cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară, reclamantul a subliniat că fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar și a negocierii onorariului acestuia nu a mai fost reținută de Comisia Superioară de Disciplină și că nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile legale și să aducă la îndeplinire hotărârile comitetului creditorilor, toate măsurile luate în cadrul procedurii insolvenței fiind vizate de judecătorul-sindic. Reclamantul a precizat că deține calitatea de practician în insolvență din anul 2004, nu a avut nicio abatere disciplinară și că aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a făcut gradual, cu luarea în considerare a tuturor elementelor de etică profesională.

Pârâta Unitatea Națională a Practicienilor în Insolvență din România a solicitat, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând în special următoarele argumente: Excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui avocat S.C.D. a fost soluționată de Comisia Superioară de Disciplină cu respectarea dispozițiilor art. 161 C. proc. civ., dispunându-se în mod legal respingerea acesteia, în condițiile în care în termenul acordat pentru a face dovada calității de reprezentant, au fost prezentate delegația avocațială nr. 296750/2011, declarație de ratificare și note de ședință prin care petenta SC F.D. SA a declarat că își însușește toate actele și documentele semnate de avocat S.C.D., reprezentatul acesteia.

Este lipsită de interes critica pe care reclamantul o aduce deciziei Comisiei Superioare de Disciplină în privința faptei de neconvocare a adunării generale a creditorilor, atât timp cât această faptă nu a fost reținută ca abatere disciplinară. Referitor la fapta constând în distribuirea sumelor obținute din lichidare cu nerespectarea unei hotărâri definitive și executorii care stabilea un alt tabel decât cel preliminar, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a constatat încălcarea de către reclamant a legislației aplicabile activității pe care o desfășoară, de natură a prejudicia onoarea și prestigiul profesiei de practician în insolvență, motiv pentru care, în temeiul art. 68 lit. e) din O.U.G.

nr. 86/2006, respectiv art. 92 pct. 5 din Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvență, raportat la art. 3 lit. g) și art. 16 din Codul de etică, a menținut sancțiunea de suspendare din profesie aplicată de Comisia de Disciplină Constanța. Cererea formulată în subsidiar de reclamant, prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii suspendării din profesie cu avertisment scris sau amendă, nu poate fi admisă întrucât, pe de o parte, competența exclusivă de a dispune măsurile disciplinare aparține UNPIR prin comisiile de disciplină, iar, pe de altă parte, pentru încălcarea normelor din Codul de etică, singura sancțiune care poate fi aplicată este suspendarea din profesie pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an, potrivit art. 94 din Statut.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1397 din 28 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea pronunțată de reclamantul B.A.V., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Națională a Practicienilor în Insolvență din România. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în raport de înscrisurile prezentate în fața Comisiei Superioare de Disciplină, respectiv delegația avocațială nr. 296750/2011 și declarația de ratificare a administratorului societății petente, că în mod corect s-a apreciat îndeplinirea dispozițiilor art. 133 și urm. C. proc. civ. privitoare la dovada calității de reprezentant a d-lui avocat S.C.D.

Referitor la fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor, instanța a apreciat ca fiind lipsită de interes critica reclamantului, pe motiv că în decizia contestată s-a reținut expres împrejurarea că "deși fapta există nu va fi considerată abatere disciplinară, luând în calcul circumstanțele și nu va aplica o sancțiune disciplinară la această faptă". În privința faptei constând în întocmirea și distribuirea de către reclamant a unor sume rezultate din lichidare cu ignorarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitatea sa de lichidator judiciar, a întocmit tabelul de distribuție fără a ține seama de Sentința civilă nr. 2534 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis contestația formulată de SC F.D.

SA și s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanță garantată în valoare de 572.346,97 RON, sentința fiind definitivă și executorie. Instanța a apreciat că reclamantul trebuia să dea dovadă de prudență prin rezervarea sumei respective cuvenite creditorului garantat, astfel încât, în situația în care sentința este menținută în calea de atac, să nu fie pus în situația de a nu avea fonduri suficiente pentru acoperirea acestei creanțe, având în vedere și cuantumul considerabil al acesteia. Referitor la cererea de înlocuire a sancțiunii disciplinare, instanța a reținut că, în raport de gravitatea și circumstanțele abaterii disciplinare, Comisia Superioară de Disciplină a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.A.V., pentru următoarele motive: 3.1. Prima instanță nu a analizat susținerile reclamantului și dovezile prezentate de acesta referitoare la lipsa calității de reprezentant a d-lui avocat S.D.C. pentru petenta SC F.D. SA București, la data formulării și înregistrării plângerii la UNPIR - Filiala Constanța. Sub acest aspect, recurenta a afirmat că SC F.D. SA era legal reprezentată de SCA "B.A.", societate profesională de avocați din care avocatul S.D.C. nu a făcut și nici nu face parte.

Atât timp cât petenta că SC F.D. SA susține că este reprezentată de SCA "B.A.", în mod legal, plângerea formulată împotriva reclamantului, practician în insolvență, trebuia să fie semnată de unul dintre reprezentanții legali ai acestei societăți civile de avocați, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91 și 131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, precum și art. 3.1.1. din Codul deontologic al avocaților. 3.2. În mod eronat prima instanță a apreciat ca fiind lipsită de interes critica reclamantului referitoare la fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor pentru confirmarea în funcția de lichidator judiciar.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost reiterate criticile aduse deciziei contestate în fața primei instanțe, subliniindu-se faptul că interesul reclamantului în examinarea acestora este justificat prin faptul că se menține sancționare sa, în continuare, cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe 3 luni, chiar dacă fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai fost reținută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR. 3.3. În mod eronat prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamant privitoare la fapta de întocmire și distribuire a unor sume cu ignorarea unei sentințe judecătorești definitive și executorii.

În acest sens, recurentul a susținut că nu au fost analizate dovezile prezentate din care rezultă cu claritate faptul că nu a existat niciun prejudiciu adus creditoarei SC F.D. SA și că, în calitate de lichidator judiciar, nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile legale, precum și hotărârile comitetului creditorilor, mai ales că judecătorul-sindic a avizat toate măsurile pe care le-a luat în cadrul procedurilor de lichidare judiciară. 3.4. În mod nelegal prima instanță a reținut că, în raport de gravitatea și circumstanțele abaterii disciplinare, Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate.

Sub acest aspect, recurentul și-a argumentat poziția procesuală, invocând, în special, următoarele: (i) fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai fost reținută de Comisia Superioară de Disciplină; (ii) explicațiile și dovezile prezentate de lichidator evidențiază îndeplinirea de către acesta a obligațiilor legale și a hotărârilor comitetului creditorilor, dar și avizarea de către judecătorul-sindic a tuturor măsurilor dispuse; (iii) creditoarea SC F.D. SA nu a suferit niciun prejudiciu, fondurile ulterioare repartizate în cadrul procedurii de insolvență revenindu-i în totalitate; (iv) plângerea formulată de creditoare nu a avut ca scop decât oferirea către instanță a unui motiv de înlocuire a reclamantului din calitatea de lichidator judiciar, fapt constatat și de judecătorul-sindic, cele patru cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar fiind respinse; (v) practicianul în insolvență B.A.V.

nu a avut vreo abatere disciplinară și nu a mai fost sancționat niciodată, acesta făcând parte din UNPIR din anul 2004; (vi) aplicarea sancțiunii nu s-a efectuat gradual, pe baza unei analize care să conțină toate elementele de etică profesională, ci în interesul exclusiv al acestui creditor pe linia denigrării și înlocuirii lichidatorului judiciar. În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat, în principal, casarea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii de suspendare a calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni cu aceea de avertisment scris cu amendă pecuniară.

4. Apărarea formulată în cauză Intimata Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că argumentele prezentate de recurent nu sunt de natură să conducă la concluzia inexistenței abaterii disciplinare reținute în sarcina și că raportat la gravitatea abaterii și la dispozițiile exprese ale art. 94 din Statutul UNPIR, Comisia Superioară de Disciplină a făcut o corectă individualizare a sancțiunii disciplinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumente de fapt și drept relevante Litigiul dedus judecății are ca obiect exercitarea controlului de legalitate cu privire la Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Comisia Superioară de Disciplină, prin care s-a respins contestația formulată de B.A.V. împotriva Deciziei nr. 2 din 16 martie 2011 emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala Constanța. Prin această ultimă decizie a fost admisă în parte sesizarea formulată de SC F.D. SA și s-a constatat că practicianul în insolvență B.A.V. a încălcat dispozițiile art. 15 lit. c), art. 16 și art. 44 din Codul de conduită etică, profesională și disciplinară a UNPIR.

În consecință, în temeiul art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 39 pct. 5 din Regulamentul de organizare și funcționare a UNPIR, aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 1/2006, și art. 41 din același Regulament, s-a dispus sancționarea cu suspendarea din profesie a practicianului în insolvență B.A.V. pe o perioadă de 3 luni. 1.1. Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant Posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este consacrată legislativ prin dispozițiile art. 67 și 68 C. proc. civ., care stabilesc și condițiile de exercitare a acestui mandat.

Din interpretarea coroborată a normelor dreptului comun procesual cu reglementarea specială reprezentată de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă dreptul avocatului de reprezentare în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat în forma scrisă, în care este prevăzută expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestui contract, avocatul se legitimează prin împuternicirea avocațională. În cauza supusă judecății, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui avocat S.D.C., pentru petenta SC F.D. SA, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, a fost invocată pentru prima oară în procedura administrativă derulată în fața Comisiei de Superioare de Disciplină a UNPIR.

În condițiile art. 161 C. proc. civ. și în termenul acordat de Comisia Superioară de Disciplină, au fost prezentate în dovedirea calității de reprezentant următoarele înscrisuri: delegația avocațială nr. 29675/2011, prin care d-l avocat S.D.C. este împuternicit să reprezinte SC F.D. SA în dosarul disciplinar nr. 20/2011 aflat pe rolul Comisiei Superioare de Disciplină, declarație de ratificare și însușire a tuturor actelor și documentelor întocmite de avocatul S.D.C., semnată de reprezentantul legal al SC F.D. SA, director general B.E.M., precum și "note de ședință" semnate de același reprezentat legal al SC F.D. SA, prin care se aduce la cunoștința Comisiei Superioare de Disciplină existența mandatului de reprezentare dat avocatului S.D.C., inclusiv pentru plângerile formulate la UNPIR împotriva practicianului de insolvență desemnat în Dosarul nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalul Tulcea.

În aceste circumstanțe, având în vedere că dispozițiile art. 161 C. proc. civ. instituie sancțiunea anulării cererii făcute prin reprezentant, atunci când reprezentantul nu face dovada calității sale, Înalta Curte constată că lipsurile privitoare la calitatea de reprezentant au fost împlinite, iar actele îndeplinite de avocatul S.D.C. au fost ratificate de titularul cererii, astfel că, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, iar, ulterior, prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiat motivul de nelegalitate a Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 privitor la acest aspect. 1.2.

Cu privire la lipsa interesului în susținerea nelegalității deciziei Comisiei Superioare de Disciplină în privința faptei constând în neîndeplinirea obligației de comunicare a adunării creditorilor Preliminar, se impune precizarea că, în dezacord cu cele reținute de Comisia de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, prin Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR s-a apreciat că această faptă nu poate fi reținută ca abatere disciplinară, raportat la "situația de fapt și circumstanțele relativ atenuante", astfel că nu s-a dispus aplicarea unei sancțiunii disciplinare pentru săvârșirea acesteia. Sesizată cu exercitarea controlului de legalitate asupra Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011, prima instanță a considerat critica reclamantului privitoare la această faptă ca fiind lipsită de interes, pe motiv că fapta nu a fost reținută ca abatere disciplinară prin decizia contestată.

Este evident că lipsa de interes constatată de prima instanță a vizat examinarea elementelor privitoare la inexistența faptei reținute în sarcina reclamantului prin Decizia nr. 2/2011 a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, examinarea pe fond a susținerilor reclamantului fiind de prisos, atât timp cât fapta nu a mai fost reținută ca abatere disciplinară în procedura administrativă derulată în fața Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR. Faptul că această împrejurare prezintă relevanță în etapa individualizării sancțiunii disciplinare nu îndreptățește instanța să se substituie organului superior de disciplină privind profesia de practician în insolvență și să procedeze la analiza aspectelor de fond referitoare la existența faptei și a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.

Prin urmare, constatările primei instanțe sub acest aspect se impun a fi menținute, critica recurentului fiind neîntemeiată. 1.3. Referitor la abaterea disciplinară constând în "încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite din Codul de etică profesională" Încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, astfel cum acestea sunt definite de Codul de etică profesională și disciplinară al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență, republicat în M. Of. nr. 678/06.10.2010, este calificată ca abatere disciplinară de dispozițiile art. 68 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență (forma în vigoare la data aplicării sancțiunii disciplinare).

Dispozițiile art. 3 lit. g) și art. 16 din Codul de etică profesională și disciplinară a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență reglementează ca și principiu fundamental obligația practicianului în insolvență de respectare a legislației aplicabile activității pe care o desfășoară. În sarcina reclamantului B.A.V. a fost reținută încălcarea prevederilor art. 3 pct. 16, art. 17, art. 121 și următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, constând în întocmirea unui plan de distribuție a fondurilor rezultate din averea debitoarei SC P. SRL Babadag, la data de 19 noiembrie 2010, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 9899 din 9 decembrie 2010, fără a ține seama de dispozițiile Sentinței civile nr. 2534 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, definitivă și executorie.

Prin această sentință a fost admisă contestația creditoarei SC F.D. SA și s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță garantată în valoare de 572.346,97 RON, conform ordinii de preferință prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006. Cu toate acestea, lichidatorul judiciar nu a procedat la înscrierea creanței SC F.D. SA în planul de distribuție întocmit la data de 19 noiembrie 2010, ulterior pronunțării hotărârii judecătorești definitive, ca și creanță garantată, fapt ce a determinat participarea creditoarei la distribuție alături de ceilalți creditori chirografari, fiindu-i prejudiciate astfel drepturile recunoscute prin hotărârea definitivă a instanței.

Contrar susținerilor recurentului, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că planul de distribuție întocmit la data de 19 noiembrie 2010, cu eludarea celor statuate prin hotărârea definitivă a instanței, ar fi fost avizat de judecătorul-sindic în dosarul de insolvență nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea. De asemenea, elementele furnizate instanței nu confirmă susținerile reclamantului în sensul că, pentru creditoarea SC F.D. SA nu a existat niciun prejudiciu și că fondurile repartizate la următoarea distribuție i-au revenit în totalitate. Aceasta, în condițiile în care, în procedura disciplinară derulată în fața Comisiei de Disciplină a Filialei Constanța a UNPIR, reclamantului i s-a solicitat expres prezentarea tuturor documentelor întocmite în dosarul de insolvență în care a fost desemnat lichidator judiciar.

În considerarea celor reținute, Înalta Curte constată că, în mod legal, atât Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, cât și prima instanță au reținut săvârșirea de către reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 68 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență. 1.4. Asupra individualizării sancțiunii disciplinare Conform dispozițiilor art. 94 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, fapta prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut se sancționează cu suspendarea calității de practician în insolvență pe o perioadă între 3 luni și un an.

Prin Decizia nr. 21 din 16 septembrie 2011, menținută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, reclamantului i s-a aplicat sancțiunea suspendării calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni, ceea ce reprezintă perioada minimă prevăzută de lege pentru săvârșirea faptei înscrise la pct. 92 pct. 5 din Statut. Cererea reclamantului de înlocuire a sancțiunii disciplinare cu avertisment sau amendă este lipsită de temei legal, întrucât singura sancțiune instituită de lege pentru fapta prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut, reținută în sarcina reclamantului, este suspendarea calității de practician în insolvență pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an.

Perioada minimă de 3 luni la care s-a orientat Comisia de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, confirmată de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, reflectă o corectă individualizare a sancțiunii disciplinare, în acord cu criteriile instituite de art. 19 alin. (5) din Regulamentul privind procedura disciplinară - Anexa nr. 3 la Statut, respectiv, gravitatea faptei, cauzele și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, existența unor alte abateri în trecut, precum și urmările abaterii disciplinare. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul B.A.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A.V. împotriva Sentinței nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN