ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7667/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7667/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.

89/61/2/2011, reclamantul B.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (denumită în

continuare, "UNPIR"), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se dispună.

(i) în principal,

anularea Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină

a UNPIR;

(ii) în subsidiar,

înlocuirea sancțiunii de suspendare a calității de practician în insolvență pe

o perioadă de 3 luni cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei

Superioare de Disciplină a UNPIR este nelegală, întrucât a fost emisă fără a se

observa că plângerea înregistrată la UNPIR Constanța, formulată împotriva sa de

petenta SC F.D. SA București, era informă, în condițiile în care a fost

redactată și semnată de avocat S.D.C., fără a avea calitatea de reprezentant și

un mandat special în acest sens. Reclamantul a precizat că plângerea trebuia

semnată și ștampilată de SCA "B.A.", în calitate de reprezentant al creditoarei

SC F.D. SA București, în dosarul de insolvență nr. 1129/88/2010, aflat pe rolul

Tribunalului Tulcea.

Un alt aspect invocat

de reclamant în susținerea caracterului nelegal al Deciziei nr. 21 din 27 iulie

2011 vizează faptul că, deși Comisia Superioară de Disciplină nu a mai reținut

în cadrul abaterii disciplinare fapta de neconvocare a adunării generale a

creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar și a

negocierii onorariului acestuia, nu a menționat argumentele pe care și-a fundamentat

apărările și care s-au referit atât la desemnarea în calitate de lichidator

judiciar fără ca în hotărârea judecătorului sindic să fie specificată în

concret desemnarea provizorie, cât și la posibilitatea legală de confirmare

tacită de către adunarea creditorilor a lichidatorului judiciar desemnat

provizoriu de judecătorul-sindic.

Referitor la fapta

reținută de Comisia Superioară de Disciplină, constând în distribuția sumelor

obținute din lichidare cu ignorarea hotărârii judecătorului-sindic și a drepturilor

unui creditor garantat, reclamantul a susținut că nu au fost avute în vedere

dovezile prezentate, iar explicațiile pe care le-a furnizat atât Comisiei de

Disciplină Constanța, cât și Comisiei Superioare de Disciplină au fost reținute

eronat.

În privința cererii

de înlocuire a sancțiunii disciplinare constând în suspendarea calității de

practician în insolvență cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară,

reclamantul a subliniat că fapta de neconvocare a adunării generale a

creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar și a

negocierii onorariului acestuia nu a mai fost reținută de Comisia Superioară de

Disciplină și că nu a făcut altceva decât să își îndeplinească atribuțiile

legale și să aducă la îndeplinire hotărârile comitetului creditorilor, toate

măsurile luate în cadrul procedurii insolvenței fiind vizate de

judecătorul-sindic.

Reclamantul a

precizat că deține calitatea de practician în insolvență din anul 2004, nu a

avut nicio abatere disciplinară și că aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a

făcut gradual, cu luarea în considerare a tuturor elementelor de etică

profesională.

Pârâta Unitatea

Națională a Practicienilor în Insolvență din România a solicitat, prin

întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, respingerea cererii de chemare

în judecată ca neîntemeiată, invocând în special următoarele argumente:

Excepția lipsei

calității de reprezentant a d-lui avocat S.C.D. a fost soluționată de Comisia

Superioară de Disciplină cu respectarea dispozițiilor art. 161 C. proc. civ.,

dispunându-se în mod legal respingerea acesteia, în condițiile în care în

termenul acordat pentru a face dovada calității de reprezentant, au fost

prezentate delegația avocațială nr. 296750/2011, declarație de ratificare și

note de ședință prin care petenta SC F.D. SA a declarat că își însușește toate

actele și documentele semnate de avocat S.C.D., reprezentatul acesteia.

Este lipsită de

interes critica pe care reclamantul o aduce deciziei Comisiei Superioare de

Disciplină în privința faptei de neconvocare a adunării generale a

creditorilor, atât timp cât această faptă nu a fost reținută ca abatere

disciplinară.

Referitor la fapta

constând în distribuirea sumelor obținute din lichidare cu nerespectarea unei

hotărâri definitive și executorii care stabilea un alt tabel decât cel

preliminar, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a constatat

încălcarea de către reclamant a legislației aplicabile activității pe care o

desfășoară, de natură a prejudicia onoarea și prestigiul profesiei de practician

în insolvență, motiv pentru care, în temeiul art. 68 lit. e) din O.U.G. nr.

86/2006, respectiv art. 92 pct. 5 din Statutul privind exercitarea profesiei de

practician în insolvență, raportat la art. 3 lit. g) și art. 16 din Codul de

etică, a menținut sancțiunea de suspendare din profesie aplicată de Comisia de

Disciplină Constanța.

Cererea formulată în

subsidiar de reclamant, prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii suspendării

din profesie cu avertisment scris sau amendă, nu poate fi admisă întrucât, pe

de o parte, competența exclusivă de a dispune măsurile disciplinare aparține

UNPIR prin comisiile de disciplină, iar, pe de altă parte, pentru încălcarea

normelor din Codul de etică, singura sancțiune care poate fi aplicată este

suspendarea din profesie pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an, potrivit

art. 94 din Statut.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 1397 din 28 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea pronunțată de reclamantul B.A.V., în contradictoriu cu pârâta Unitatea

Națională a Practicienilor în Insolvență din România.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în raport de înscrisurile prezentate în fața

Comisiei Superioare de Disciplină, respectiv delegația avocațială nr.

296750/2011 și declarația de ratificare a administratorului societății petente,

că în mod corect s-a apreciat îndeplinirea dispozițiilor art. 133 și urm. C.

proc. civ. privitoare la dovada calității de reprezentant a d-lui avocat S.C.D.

Referitor la fapta de

neconvocare a adunării generale a creditorilor, instanța a apreciat ca fiind

lipsită de interes critica reclamantului, pe motiv că în decizia contestată s-a

reținut expres împrejurarea că "deși fapta există nu va fi considerată

abatere disciplinară, luând în calcul circumstanțele și nu va aplica o

sancțiune disciplinară la această faptă".

În privința faptei

constând în întocmirea și distribuirea de către reclamant a unor sume rezultate

din lichidare cu ignorarea unei hotărâri judecătorești definitive și

executorii, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitatea sa de

lichidator judiciar, a întocmit tabelul de distribuție fără a ține seama de

Sentința civilă nr. 2534 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea,

prin care s-a admis contestația formulată de SC F.D. SA și s-a dispus

înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanță garantată în valoare de

572.346,97 RON, sentința fiind definitivă și executorie.

Instanța a apreciat

că reclamantul trebuia să dea dovadă de prudență prin rezervarea sumei

respective cuvenite creditorului garantat, astfel încât, în situația în care

sentința este menținută în calea de atac, să nu fie pus în situația de a nu

avea fonduri suficiente pentru acoperirea acestei creanțe, având în vedere și

cuantumul considerabil al acesteia.

Referitor la cererea

de înlocuire a sancțiunii disciplinare, instanța a reținut că, în raport de

gravitatea și circumstanțele abaterii disciplinare, Comisia Superioară de

Disciplină a făcut o individualizare corectă a sancțiunii aplicate.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în termen

legal, reclamantul B.A.V., pentru următoarele motive:

3.1. Prima instanță

nu a analizat susținerile reclamantului și dovezile prezentate de acesta

referitoare la lipsa calității de reprezentant a d-lui avocat S.D.C. pentru petenta

SC F.D. SA București, la data formulării și înregistrării plângerii la UNPIR -

Filiala Constanța.

Sub acest aspect,

recurenta a afirmat că SC F.D. SA era legal reprezentată de SCA

"B.A.", societate profesională de avocați din care avocatul S.D.C. nu

a făcut și nici nu face parte.

Atât timp cât petenta

că SC F.D. SA susține că este reprezentată de SCA "B.A.", în mod

legal, plângerea formulată împotriva reclamantului, practician în insolvență,

trebuia să fie semnată de unul dintre reprezentanții legali ai acestei

societăți civile de avocați, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91 și 131

alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, precum și art. 3.1.1. din Codul

deontologic al avocaților.

3.2. În mod eronat

prima instanță a apreciat ca fiind lipsită de interes critica reclamantului

referitoare la fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor pentru

confirmarea în funcția de lichidator judiciar.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, au fost reiterate criticile aduse deciziei contestate

în fața primei instanțe, subliniindu-se faptul că interesul reclamantului în

examinarea acestora este justificat prin faptul că se menține sancționare sa,

în continuare, cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe 3 luni,

chiar dacă fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai

fost reținută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR.

3.3. În mod eronat

prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiate motivele de nelegalitate

invocate de reclamant privitoare la fapta de întocmire și distribuire a unor

sume cu ignorarea unei sentințe judecătorești definitive și executorii.

În acest sens,

recurentul a susținut că nu au fost analizate dovezile prezentate din care

rezultă cu claritate faptul că nu a existat niciun prejudiciu adus creditoarei

SC F.D. SA și că, în calitate de lichidator judiciar, nu a făcut altceva decât

să își îndeplinească atribuțiile legale, precum și hotărârile comitetului

creditorilor, mai ales că judecătorul-sindic a avizat toate măsurile pe care

le-a luat în cadrul procedurilor de lichidare judiciară.

3.4. În mod nelegal

prima instanță a reținut că, în raport de gravitatea și circumstanțele abaterii

disciplinare, Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR a făcut o corectă

individualizare a sancțiunii aplicate.

Sub acest aspect,

recurentul și-a argumentat poziția procesuală, invocând, în special,

următoarele:

(i) fapta de

neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai fost reținută de

Comisia Superioară de Disciplină;

(ii) explicațiile și

dovezile prezentate de lichidator evidențiază îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor legale și a hotărârilor comitetului creditorilor, dar și avizarea

de către judecătorul-sindic a tuturor măsurilor dispuse;

(iii) creditoarea SC

F.D. SA nu a suferit niciun prejudiciu, fondurile ulterioare repartizate în

cadrul procedurii de insolvență revenindu-i în totalitate;

(iv) plângerea

formulată de creditoare nu a avut ca scop decât oferirea către instanță a unui

motiv de înlocuire a reclamantului din calitatea de lichidator judiciar, fapt constatat

și de judecătorul-sindic, cele patru cereri de înlocuire a lichidatorului

judiciar fiind respinse;

(v) practicianul în

insolvență B.A.V. nu a avut vreo abatere disciplinară și nu a mai fost

sancționat niciodată, acesta făcând parte din UNPIR din anul 2004;

(vi) aplicarea

sancțiunii nu s-a efectuat gradual, pe baza unei analize care să conțină toate

elementele de etică profesională, ci în interesul exclusiv al acestui creditor

pe linia denigrării și înlocuirii lichidatorului judiciar.

În concluzie, pentru

motivele arătate, recurentul a solicitat, în principal, casarea hotărârii

primei instanțe, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii de suspendare a

calității de practician în insolvență pe o perioadă de 3 luni cu aceea de

avertisment scris cu amendă pecuniară.

în cauză

Intimata Uniunea

Națională a Practicienilor în Insolvență a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că argumentele

prezentate de recurent nu sunt de natură să conducă la concluzia inexistenței

abaterii disciplinare reținute în sarcina și că raportat la gravitatea abaterii

și la dispozițiile exprese ale art. 94 din Statutul UNPIR, Comisia Superioară

de Disciplină a făcut o corectă individualizare a sancțiunii disciplinare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează:

și drept relevante

Litigiul dedus

judecății are ca obiect exercitarea controlului de legalitate cu privire la

Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în

Insolvență din România - Comisia Superioară de Disciplină, prin care s-a

respins contestația formulată de B.A.V. împotriva Deciziei nr. 2 din 16 martie

2011 emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România -

Filiala Constanța.

Prin această ultimă

decizie a fost admisă în parte sesizarea formulată de SC F.D. SA și s-a

constatat că practicianul în insolvență B.A.V. a încălcat dispozițiile art. 15

lit. c), art. 16 și art. 44 din Codul de conduită etică, profesională și

disciplinară a UNPIR.

În consecință, în

temeiul art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 39 pct. 5 din

Regulamentul de organizare și funcționare a UNPIR, aprobat prin Hotărârea UNPIR

nr. 1/2006, și art. 41 din același Regulament, s-a dispus sancționarea cu

suspendarea din profesie a practicianului în insolvență B.A.V. pe o perioadă de

3 luni.

1.1. Cu privire la

excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

Posibilitatea

reprezentării părții prin mandatar este consacrată legislativ prin dispozițiile

art. 67 și 68 C. proc. civ., care stabilesc și condițiile de exercitare a

acestui mandat.

Din interpretarea

coroborată a normelor dreptului comun procesual cu reglementarea specială

reprezentată de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă

dreptul avocatului de reprezentare în temeiul unui contract de asistență

juridică încheiat în forma scrisă, în care este prevăzută expres întinderea

puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestui contract,

avocatul se legitimează prin împuternicirea avocațională.

În cauza supusă

judecății, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui avocat

S.D.C., pentru petenta SC F.D. SA, în vederea exercitării dreptului de sesizare

a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, a fost invocată pentru

prima oară în procedura administrativă derulată în fața Comisiei de Superioare

de Disciplină a UNPIR.

În condițiile art.

161 C. proc. civ. și în termenul acordat de Comisia Superioară de Disciplină,

au fost prezentate în dovedirea calității de reprezentant următoarele

înscrisuri: delegația avocațială nr. 29675/2011, prin care d-l avocat S.D.C.

este împuternicit să reprezinte SC F.D. SA în dosarul disciplinar nr. 20/2011

aflat pe rolul Comisiei Superioare de Disciplină, declarație de ratificare și

însușire a tuturor actelor și documentelor întocmite de avocatul S.D.C.,

semnată de reprezentantul legal al SC F.D. SA, director general B.E.M., precum

și "note de ședință" semnate de același reprezentat legal al SC F.D.

SA, prin care se aduce la cunoștința Comisiei Superioare de Disciplină

existența mandatului de reprezentare dat avocatului S.D.C., inclusiv pentru

plângerile formulate la UNPIR împotriva practicianului de insolvență desemnat

în Dosarul nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalul Tulcea.

În aceste

circumstanțe, având în vedere că dispozițiile art. 161 C. proc. civ. instituie

sancțiunea anulării cererii făcute prin reprezentant, atunci când

reprezentantul nu face dovada calității sale, Înalta Curte constată că lipsurile

privitoare la calitatea de reprezentant au fost împlinite, iar actele

îndeplinite de avocatul S.D.C. au fost ratificate de titularul cererii, astfel

că, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a respins excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant, iar, ulterior, prima instanță a reținut ca

fiind neîntemeiat motivul de nelegalitate a Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011

privitor la acest aspect.

1.2. Cu privire la

lipsa interesului în susținerea nelegalității deciziei Comisiei Superioare de

Disciplină în privința faptei constând în neîndeplinirea obligației de

comunicare a adunării creditorilor

Preliminar, se impune

precizarea că, în dezacord cu cele reținute de Comisia de Disciplină a Filialei

UNPIR Constanța, prin Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Comisia

Superioară de Disciplină a UNPIR s-a apreciat că această faptă nu poate fi

reținută ca abatere disciplinară, raportat la "situația de fapt și

circumstanțele relativ atenuante", astfel că nu s-a dispus aplicarea unei

sancțiunii disciplinare pentru săvârșirea acesteia.

Sesizată cu

exercitarea controlului de legalitate asupra Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011,

prima instanță a considerat critica reclamantului privitoare la această faptă

ca fiind lipsită de interes, pe motiv că fapta nu a fost reținută ca abatere

disciplinară prin decizia contestată.

Este evident că lipsa

de interes constatată de prima instanță a vizat examinarea elementelor

privitoare la inexistența faptei reținute în sarcina reclamantului prin Decizia

nr. 2/2011 a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța, examinarea pe

fond a susținerilor reclamantului fiind de prisos, atât timp cât fapta nu a mai

fost reținută ca abatere disciplinară în procedura administrativă derulată în

fața Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR.

Faptul că această

împrejurare prezintă relevanță în etapa individualizării sancțiunii

disciplinare nu îndreptățește instanța să se substituie organului superior de

disciplină privind profesia de practician în insolvență și să procedeze la

analiza aspectelor de fond referitoare la existența faptei și a elementelor

constitutive ale abaterii disciplinare.

Prin urmare,

constatările primei instanțe sub acest aspect se impun a fi menținute, critica

recurentului fiind neîntemeiată.

1.3. Referitor la

abaterea disciplinară constând în "încălcarea principiilor fundamentale de

etică profesională, definite din Codul de etică profesională"

Încălcarea

principiilor fundamentale de etică profesională, astfel cum acestea sunt

definite de Codul de etică profesională și disciplinară al Uniunii Naționale a

Practicienilor în Insolvență, republicat în M. Of. nr. 678/06.10.2010, este

calificată ca abatere disciplinară de dispozițiile art. 68 lit. e) din O.U.G.

nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și

art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de

practician în insolvență (forma în vigoare la data aplicării sancțiunii

disciplinare).

Dispozițiile art. 3

lit. g) și art. 16 din Codul de etică profesională și disciplinară a Uniunii

Naționale a Practicienilor în Insolvență reglementează ca și principiu

fundamental obligația practicianului în insolvență de respectare a legislației

aplicabile activității pe care o desfășoară.

În sarcina

reclamantului B.A.V. a fost reținută încălcarea prevederilor art. 3 pct. 16,

art. 17, art. 121 și următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței, constând în întocmirea unui plan de distribuție a fondurilor

rezultate din averea debitoarei SC P. SRL Babadag, la data de 19 noiembrie

2010, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 9899 din 9 decembrie

2010, fără a ține seama de dispozițiile Sentinței civile nr. 2534 din 15

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, definitivă și executorie.

Prin această sentință

a fost admisă contestația creditoarei SC F.D. SA și s-a dispus înscrierea

acesteia în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță garantată în valoare

de 572.346,97 RON, conform ordinii de preferință prevăzută de art. 121 din

Legea nr. 85/2006.

Cu toate acestea,

lichidatorul judiciar nu a procedat la înscrierea creanței SC F.D. SA în planul

de distribuție întocmit la data de 19 noiembrie 2010, ulterior pronunțării

hotărârii judecătorești definitive, ca și creanță garantată, fapt ce a

determinat participarea creditoarei la distribuție alături de ceilalți

creditori chirografari, fiindu-i prejudiciate astfel drepturile recunoscute

prin hotărârea definitivă a instanței.

Contrar susținerilor

recurentului, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că planul de

distribuție întocmit la data de 19 noiembrie 2010, cu eludarea celor statuate

prin hotărârea definitivă a instanței, ar fi fost avizat de judecătorul-sindic

în dosarul de insolvență nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.

De asemenea,

elementele furnizate instanței nu confirmă susținerile reclamantului în sensul

că, pentru creditoarea SC F.D. SA nu a existat niciun prejudiciu și că

fondurile repartizate la următoarea distribuție i-au revenit în totalitate.

Aceasta, în condițiile în care, în procedura disciplinară derulată în fața

Comisiei de Disciplină a Filialei Constanța a UNPIR, reclamantului i s-a

solicitat expres prezentarea tuturor documentelor întocmite în dosarul de

insolvență în care a fost desemnat lichidator judiciar.

În considerarea celor

reținute, Înalta Curte constată că, în mod legal, atât Comisia Superioară de

Disciplină a UNPIR, cât și prima instanță au reținut săvârșirea de către

reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 68 lit. e) din

O.U.G. nr. 86/2006 și art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea și

exercitarea profesiei de practician în insolvență.

1.4. Asupra

individualizării sancțiunii disciplinare

Conform dispozițiilor

art. 94 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician

în insolvență, fapta prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut se sancționează cu

suspendarea calității de practician în insolvență pe o perioadă între 3 luni și

un an.

Prin Decizia nr. 21

din 16 septembrie 2011, menținută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR,

reclamantului i s-a aplicat sancțiunea suspendării calității de practician în

insolvență pe o perioadă de 3 luni, ceea ce reprezintă perioada minimă

prevăzută de lege pentru săvârșirea faptei înscrise la pct. 92 pct. 5 din

Statut.

Cererea reclamantului

de înlocuire a sancțiunii disciplinare cu avertisment sau amendă este lipsită

de temei legal, întrucât singura sancțiune instituită de lege pentru fapta

prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut, reținută în sarcina reclamantului, este

suspendarea calității de practician în insolvență pe o perioadă cuprinsă între

3 luni și un an.

Perioada minimă de 3

luni la care s-a orientat Comisia de Disciplină a Filialei UNPIR Constanța,

confirmată de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, reflectă o corectă

individualizare a sancțiunii disciplinare, în acord cu criteriile instituite de

art. 19 alin. (5) din Regulamentul privind procedura disciplinară - Anexa nr. 3

la Statut, respectiv, gravitatea faptei, cauzele și împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție, existența unor alte abateri în

trecut, precum și urmările abaterii disciplinare.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamantul B.A.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.A.V. împotriva Sentinței nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN