ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5234/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5234/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Soc. P.P.C.M. IPURL

Iași, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele UNPIR - Comisia Superioară de

Disciplină și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Iași,

anularea Deciziei nr. 13 din 29 aprilie 2011 emisă de UNPIR - Comisia

Superioară de Disciplină.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat

instanței, în esență, că plângerea formulată de contestatoarea A.B.R. SA a

făcut obiectul dosarelor nr. 596/99/2010 și 2178/99/2010 în care s-a emis

Ordonanța nr. 576 și Deciziile nr. 299 și 566, rămase definitive și

irevocabile, respingându-se motivele invocate de reclamantă, care sunt aceleași

din contestația nr. 11 din 31 ianuarie 2011 înaintată spre competență

soluționare Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNPIR, cu adresa nr.

12 din 02 februarie 2011.

A mai arătat reclamanta că, anterior emiterii

Sentinței comerciale nr. 853/S din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Iași s-au

făcut invitații în vederea "negocierii" procedurilor de lichidare a

SC T. SRL Iași, respectiv prin Casa de avocatură "B.G.", iar

vicepreședintele A.B.R. SA a declarat reprezentantului legal al lichidatorului

că dacă nu va renunța de bună voie la lichidarea societății în cauză, va face

demersuri la UNPIR în vederea înlocuirii și sancționării lichidatorului, fapt

care s-a și întâmplat.

S-a mai arătat prin acțiune că a solicitat o

copie a Deciziei nr. 75 din 07 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr.

1124/99/2010, în care Soc. P.P.C.M. era intervenient, iar refuzul comunicării

acesteia a determinat necolaborarea cu lichidatorul A.P.C. SPRL. A considerat

că decizia este baza legală a înlocuirii lichidatorului în vederea recuperării

cheltuielilor de procedură efectuate de Soc. P.P.C.M. IPURL Iași, a onorariului

aferent perioadei de activare ca lichidator al SC T. SRL Iași, a cărei valoare

este estimată la 10.000 RON.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile O.U.G. nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare,

Codul privind conduita etică, profesională și disciplină a UNPIR, Codul de

procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28

octombrie 2011, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență a

solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active și, în

consecință, respingerea cererii, ca fiind introdusă de o persoană fără

calitate; respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă; și respingerea

cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

S-a arătat în acest sens că reclamantul

acționează în calitate de "lichidator al SC T. SRL", calitate ce nu

corespunde consorțiului procesual instituit în procedura disciplinară și că

dispozițiile art. 69 alin. (6) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea

activității practicienilor în insolvență instituie ca formă juridică unică a

acțiunii în justiție contestația față de decizia Comisiei superioare de

disciplină și în niciun caz contestația în anulare prevăzută de art. 317 pct. 1

C. proc. civ.

Pe fondul cererii de chemare în judecată a

arătat că acțiunile desfășurate de reclamantă constituie o încălcare a

principiilor fundamentale ale practicianului în insolvență prevăzute de Codul

privind conduita etică profesională și disciplinară a UNPIR, respectiv, art. 3

lit. "g", precum și lit. "h" raportat la dispozițiile art.

68 lit. "e" din O.U.G. nr. 86/2006, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin Sentința nr. 692 din 1 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și

fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția

inadmisibilității acțiunii; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Soc.

P.P.C.M. IPURL Iași în contradictoriu cu pârâtele UNPIR - Comisia Superioară de

Disciplină și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Iași,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active

invocată de pârâta UNPIR - Comisia Superioară de Disciplină că dispozițiile

art. 74 alin. (6) din O.U.G. nr. 86/2006, republicată, conferă persoanei lezate

dreptul de a formula acțiune în contencios administrativ împotriva deciziei

Comisiei Superioare de Disciplină, iar prin decizia contestată, sancțiunea

disciplinară a fost aplicată reclamantei Soc. P.P.C.M. IPURL Iași.

A apreciat instanța fondului ca neîntemeiată

și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, motivat de faptul că

acțiunea cu care reclamanta a investit instanța este o acțiune în contencios

administrativ și nu o contestație în anulare, cum în mod eronat afirmă pârâta.

Sub aspectul situației în fapt, s-a reținut

că prin Hotărârea nr. 3 din 23 septembrie 2010 emisă de UNPIR - Filiala Iași

s-a dispus respingerea plângerii disciplinare formulată de creditoarea A.B.R.

SA împotriva S.C.P.C.M. SPRL întrucât Comisia de Disciplină nu are competența

necesară de a califica activitatea profesională a unui practician în

reorganizare și lichidare, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să ateste

reaua-credință.

S-a reținut că prin Decizia nr. 13 din 29

aprilie 2011 emisă de UNPIR - Comisia Superioară de Disciplină a fost admisă

contestație formulată de creditoare, dispunându-se suspendarea pe o perioadă de

3 luni a calității de practician în insolvență a S.C.P.C.M. S.P.R.L. și a

reprezentantului legal al S.C.P.C.M. S.P.R.L., G.A.R.

A constatat instanța fondului că motivele de

nelegalitate invocate de reclamantă sunt neîntemeiate întrucât Comisia

Superioară de Disciplină nu a fost investită cu analiza acelorași motive pe

care creditoarea A.B.R. SA le-a invocat și în fața instanțelor judecătorești

care s-au pronunțat prin Ordonanța nr. 576 din 06 aprilie 2010 și Deciziile

566/2010 și 299/2010, acele cauze având ca obiect suspendarea executării și

anularea Hotărârii AGA nr. 3 din 30 noiembrie 2009 a SC T. SRL

S-a mai arătat în considerentele sentinței

atacate că celelalte motive de nelegalitate invocate în cuprinsul acțiunii,

privitoare la refuzul de comunicare a Deciziei nr. 75 din 07 februarie 2011 din

dosarul nr. 1124/99/2010, înlocuirea lichidatorului judiciar, neînțelegerile

intervenite între reclamantă și noul lichidator, A.P.C.S.P.R.L., nu au niciun

fel de relevanță sub aspectul legalității deciziei Comisiei Superioare de

Disciplină, întrucât nu au legătură cu faptele ce au făcut obiectul

contestației formulate de creditoarea A.B.R. SA

În ceea ce privește precizările înregistrate

la instanță la data de 25 ianuarie 2012, ca răspuns la întâmpinare, a constatat

judecătorul fondului că este neîntemeiată cererea de constatare a tardivității

contestației A.B.R. S.A, întrucât aceasta a fost înregistrată sub nr. 11 din 31

ianuarie 2011, cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art.

20 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în

insolvență, comunicarea hotărârii către A.B.R. SA fiind efectuată la data de 05

ianuarie 2011.

De asemenea, nu s-a reținut nici pretinsa

încălcare a dreptului constituțional la liberă practică prin aplicarea sancțiunii

disciplinare a suspendării calității de practician în insolvență pe o perioadă

de 3 luni, întrucât în privința examinării concordanței acesteia cu normele

constituționale competența revine Curții Constituționale și nu instanței

judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamanta S.P.P.C.M. IPURL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului formulat,

recurenta-reclamantă S.P.P.C.M. IPURL Iași a susținut în esență că în mod

greșit instanța de fond a apreciat ca fiind legală și temeinică Decizia nr.

13/2011 emisă de UNPIR -Comisia Superioară de Disciplină deși în cuprinsul

acesteia nu se precizează nicio normă legal care ar fi fost încălcată de către

societatea reclamantă, nu există nicio hotărâre judecătorească care să ateste

reaua-credință a societății și nici dovada cauzării vreunui prejudiciu

creditoarei A.B.R. SA.

Totodată recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este nelegală întrucât în decizia de sancționare atacată nu

se precizează în ce mod au fost încălcate de către societate principiile

fundamentale ale practicianului în insolvență, nu există nicio dovadă sau probă

obiectivă privind necompetența sa profesională, încălcându-se astfel principiul

prevăzut de art. 3 lit. h) din Codul de etică profesională.

Susține recurenta că aspectele învederate de

creditoarea SC A.B.R. SA și reținute în decizia de sancționare, apreciată ca

legală și temeinică de către instanța de fond, nu vizează în mod concret

conduita lichidatorului și încălcări ale Statutului și Codului de etică

profesională, ci sunt chestiuni de ordin procedural pentru care petenta avea la

dispoziție alte căi de atac prevăzute de lege, respectiv opoziția la tabelul

creditorului conform prevederilor Legii nr. 31/1990.

Consideră recurenta că modalitatea concretă

de efectuare a procedurii de lichidare a SC T. SRL este atributul și

răspunderea exclusivă a lichidatorului, activitatea acestuia din urmă neputând

fi cenzurată de forul profesional prin intermediul Comisiilor de Disciplină și

în consecință apreciază că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond

prin sentința atacată legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare

aplicată acesteia.

În drept au fost invocate dispozițiile art.

299 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 86/2006, Legea nr. 85/2006, Legea nr.

82/1991.

Intimata Uniunea Națională a Practicienilor

în Insolvență din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

nulității recursului formulat de reclamantă susținând că nu a făcut o încadrare

juridică în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de lege și în

consecință consideră că recursul formulat în cauză ar fi nemotivat.

Pe fond intimata a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de

fond ca legală și temeinică, susținând în esență că decizia de sancționare

emisă de Comisia superioară de disciplină a fost fundamentată din punct de

vedere judiciar, constatându-se și reținându-se în sarcina

recurentei-reclamante săvârșirea în mod deficitar a actelor de procedură și

efectuarea de acte de dispoziție neconforme precum și invocarea unor dispoziții

legale neaplicabile situațiilor juridice generate de o lichidare voluntară.

Examinând cu prioritate, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția

nulității recursului invocată de intimată, constatând că recursul formulat în

cauză este motivat, criticile formulate de recurenta-reclamantă putând fi

încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., cât și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. potrivit

cărora "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu

poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de

art. 304 instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".

Analizând sentința atacată în raport de

criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, pentru

considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin Decizia nr. 13 din 29 aprilie

2011 emisă de UNPIR - Comisia Superioară de Disciplină a fost admisă

contestația formulată de creditoarea A.B.R. SA împotriva Hotărârii nr. 3 din 23

septembrie 2010 emisă de UNPIR Filiala Iași prin care a fost respinsă plângerea

disciplinară a aceleiași creditoare împotriva S.C.P.C.M. SPRL cu privire la

unele acte de lichidare efectuate la SC T. SRL de către lichidator considerate

nelegale.

Contrar celor susținute de

recurenta-reclamantă Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut prin

sentința atacată că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă cu privire

la Decizia nr. 13 din 29 aprilie 2011 sunt neîntemeiate.

Aceleași critici de nelegalitate au fost

invocate și în prezentul recurs, instanța de control judiciar apreciindu-le în

raport de întregul material probator cât și de dispozițiile legale incidente,

ca fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce privește susținerile

recurentei privind neindicarea în concret a prevederilor legale imputate

acesteia se constată că sancțiunea disciplinară aplicată recurentei-reclamante

prin decizia atacată a fost dispusă în urma analizării atitudinii și

comportamentului recurentei-reclamante din punct de vedere al eticii

disciplinare, respectiv a dispozițiilor Codului privind conduita etică și

profesională a UNPIR, constatându-se crearea de către lichidator a unor stări

tensionate ce exced normelor care reglementează activitatea și profesia

practicienilor în insolvență cât și încălcarea principiilor fundamentale,

reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. g) și lit. h) privind

respectarea prevederilor legislației aplicabile activității desfășurate cât și

competența profesională, reglementată de dispozițiile art. 68 lit. c) din

O.U.G. nr. 86/2006 cu modificările și completările, ceea ce a impus aplicarea

sancțiunii suspendării pe o perioadă de 3 (trei) luni a calității de practician

în insolvență.

Nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate

susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora la aplicarea sancțiunii au

fost avute în vedere o serie de hotărâri judecătorești ulterioare plângerii

disciplinare instanța de fond reținând în mod corect faptul că respectivele

sentințe judecătorești au fost aduse direct în fața instanței de control

judiciar aceste acte noi nefiind depuse nici la instanța disciplinară locală și

nici la Comisia Superioară de Disciplină astfel că nu au fost reținute în

vederea soluționării cauzei.

Pe de altă parte, în ceea ce privește hotărârile

judecătorești invocate, instanța de fond a reținut în mod corect, faptul că

obiectul cauzelor respective l-a constituit examinarea legalității actelor și

măsurilor dispuse de către lichidatorul SC T. SRL astfel că nu se poate susține

că aceleași fapte au fost reținute ca fiind abateri disciplinare.

În ceea ce privește susținerile

recurentei-reclamante potrivit cărora prin decizia de sancționare disciplinară

s-ar fi reținut în mod eronat crearea de confuzii cu privire la prevederile

legale aplicabile în derularea procedurii de insolvență, Înalta Curte le

apreciază ca fiind nefondate, constatând că faptele reținute pe larg în decizia

sancționatorie reflectă săvârșirea în mod deficitar a unor acte de procedură

cât și invocarea unor dispoziții legale neaplicabile situațiilor juridice

generate de o lichidare voluntară, aspecte care reflectă încălcarea

principiilor fundamentale ale activității practicianului în insolvență

prevăzute de Codul privind etica profesională și disciplinară a UNPIR conform

art. 3 lit. g) privind respectarea prevederilor legale ale legislației

aplicabile activității desfășurate de membrii UNPIR precum și lit. h) privind

competența profesională, reglementată de dispozițiile art. 68 lit. e) din

O.U.G. nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică urmând a fi menținută și

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în

cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

invocată de intimata pârâtă UNPIR din România - Comisia Superioară de

Disciplină.

Respinge recursul declarat de S.P.P.C.M.

IPURL Iași împotriva Sentinței nr. 692 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai

2013.

Procesat de GGC - AM