ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2302 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 1545/2/2010, a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei S.G. și excepția lipsei calității de reprezentant a B.R.D. G.S.G. și au fost respinse recursurile declarate de reclamantul O.V. împotriva Deciziei civile nr. 72/A din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și împotriva Deciziei civile nr. 719/A din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare O.V.

În motivarea cererii sale, contestatorul a susținut că, la data de 7 martie 2013, în fața instanței de recurs, a invocat două excepții, respectiv excepția lipsei capacității de exercițiu a „grupului de societăți” denumit „G.S.G.” și excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei juridice B.R.D. G.S.G. Dintr-o dublă eroare materială, instanța de recurs a reținut că s-ar fi invocat excepția lipsei capacității de folosință, iar nu de exercițiu, în legătură cu „S.G.” și nu „G.S.G.”, instanța fiind în eroare atât cu privire excepția invocată, cât și în ce privește entitatea în legătură cu care a invocat această excepție. Totodată, contestatorul susține că a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei juridice denumită B.R.D.

G.S.G. La aceeași dată, în cazul în care s-ar fi respins primele două excepții, contestatorul susține că a mai invocat excepția lipsei calității procesuale a entității G.S.G. și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale, asupra cărora, din cauza unei greșeli materiale, instanța nu a dat nicio soluție. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. contestația în anulare specială poate fi promovată în două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Deși nu a menționat expres, din dezvoltarea motivelor expuse, rezultă că temeiul invocat de contestator îl constituie teza I a art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia (întrucât este vorba de un text de excepție), noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare specială, se urmărește îndreptarea unor erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului: respingerea recursului ca tardiv declarat, anularea recursului ca netimbrat, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Nu orice greșeală materială conduce la admiterea contestației în anulare, ci numai acele erori materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței de recurs. Înalta Curte constată însă, că situația descrisă de contestator în motivarea căii de atac, pretinsa greșeală materială constă în împrejurarea că instanța de recurs s-a pronunțat pe alte excepții decât cele invocate de el. Or, având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidență că, prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Astfel, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs. Totodată, în cadrul jurisprudenței C.E.D.O. principiul supremației dreptului reprezintă un element de patrimoniu comun al statelor semnatare ale convenției în ansamblul valorilor pe care le protejează, iar între acestea, din perspectiva art. 6 parag. 1, securitatea rapturilor juridice este o dimensiune esențială. Acest concept presupune că o soluție definitivă pronunțată de instanțe cu privire la orice controversă, să nu mai fie rejudecată (Cauza Brumărescu).

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să folosească puterea de control decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă examinare. Controlul nu trebuie să devină un apel mascat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra aceleiași probleme, nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză, principii reafirmate în numeroase cauze examinate de instanța de contencios european (Cauza Stan și Rosemberg, Belasin, Blidaru, SC S. SA, Cornif, Cârstoiu, SC Editura Orizonturi SRL, Crețu, Caracaș, Ionescu, Pușcaș, Tripon II, Savu, etc.).

Totodată, în Cauza Mitrea contra Romaniei la 29 iulie 2008, C.E.D.O. a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Cum criticile formulate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, față de temeiurile care preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul O.V. împotriva Deciziei civile nr. 2302 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014.