ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2302 din 18 aprilie

2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 1545/2/2010, a fost

respinsă

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei S.G. și

excepția lipsei calității de reprezentant a B.R.D. G.S.G. și au fost respinse

recursurile declarate de reclamantul O.V. împotriva Deciziei civile nr. 72/A

din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și

împotriva Deciziei civile nr. 719/A din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare O.V.

În

motivarea cererii sale, contestatorul a susținut că, la data de 7 martie 2013,

în fața instanței de recurs, a invocat două excepții, respectiv excepția lipsei

capacității de exercițiu a „grupului de societăți” denumit „G.S.G.” și excepția

lipsei calității de reprezentant a persoanei juridice B.R.D. G.S.G.

Dintr-o

dublă eroare materială, instanța de recurs a reținut că s-ar fi invocat excepția

lipsei capacității de folosință, iar nu de exercițiu, în legătură cu „S.G.” și

nu „G.S.G.”, instanța fiind în eroare atât cu privire excepția invocată, cât și

în ce privește entitatea în legătură cu care a invocat această excepție.

Totodată,

contestatorul susține că a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a

persoanei juridice denumită B.R.D. G.S.G.

La

aceeași dată, în cazul în care s-ar fi respins primele două excepții,

contestatorul susține că a mai invocat excepția lipsei calității procesuale a

entității G.S.G. și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale,

asupra cărora, din cauza unei greșeli materiale, instanța nu a dat nicio

soluție.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestația

în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ. contestația în anulare specială poate fi promovată în

două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli

materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Deși nu a menționat

expres, din dezvoltarea motivelor expuse, rezultă că temeiul invocat de

contestator îl constituie teza I a art. 318 C. proc. civ.

Contestația în

anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în

contextul acesteia (întrucât este vorba de un text de excepție), noțiunea de

greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale

nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor,

de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui

incident procedural.

Prin consacrarea

acestui motiv de contestație în anulare specială, se urmărește îndreptarea unor

erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului: respingerea recursului ca tardiv declarat, anularea recursului ca

netimbrat, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară

reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Nu orice greșeală

materială conduce la admiterea contestației în anulare, ci numai acele erori

materiale esențiale, care au fost determinante pentru soluția instanței de

recurs.

Înalta Curte constată

însă, că situația descrisă de contestator în motivarea căii de atac, pretinsa

greșeală materială constă în împrejurarea că instanța de recurs s-a pronunțat pe

alte excepții decât cele invocate de el.

Or, având în vedere

temeiurile expuse, rezultă cu evidență că, prin criticile formulate,

contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente

ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin

formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs

aspectelor pricinii.

Astfel, dacă instanța

învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele

contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o

veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă

convertită într-un recurs la recurs.

Totodată, în cadrul

jurisprudenței C.E.D.O. principiul supremației dreptului reprezintă un element

de patrimoniu comun al statelor semnatare ale convenției în ansamblul valorilor

pe care le protejează, iar între acestea, din perspectiva art. 6 parag. 1,

securitatea rapturilor juridice este o dimensiune esențială.

Acest

concept presupune că o soluție definitivă pronunțată de instanțe cu privire la

orice controversă, să nu mai fie rejudecată (Cauza Brumărescu).

În

virtutea acestui principiu, nicio parte nu este autorizată să solicite

controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține

reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu

trebuie să folosească puterea de control decât pentru a corecta erorile de fapt

sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă examinare.

Controlul nu trebuie să devină un apel mascat și simplul fapt că ar putea

exista două puncte de vedere asupra aceleiași probleme, nu este un motiv

suficient pentru a rejudeca o cauză, principii reafirmate în numeroase cauze

examinate de instanța de contencios european (Cauza Stan și Rosemberg, Belasin,

Blidaru, SC S. SA, Cornif, Cârstoiu, SC Editura Orizonturi SRL, Crețu, Caracaș,

Ionescu, Pușcaș, Tripon II, Savu, etc.).

Totodată, în Cauza Mitrea contra Romaniei la

29 iulie 2008, C.E.D.O. a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi

admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a

apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui “defect

fundamental” care poate conduce la arbitrariu.

Cum criticile

formulate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art.

318 C. proc. civ., care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații

decât cele vizate în mod expres de acest text de lege, față de temeiurile care

preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul O.V. împotriva Deciziei

civile nr. 2302 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.