ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5260/2/2013 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și în consecința s-a anulat acțiunea în anulare formutată de reclamanta
SC G.P. SRL
împotriva pârâtelor I.C. Leasing IFN și
SC F.I. SRL
, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința aribitrală nr. 109 din 6 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 474/2009 al Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei
SC G.P. SRL
și în consecință s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor
SC F.I. SRL
și I.C. Leasing IFN . Pentru a pronunța această soluție tribunalul arbitral a reținut că, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 426/2011 a Curții de Apel București și decizia nr. 2309/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, chestiunea dedusă judecății în acel litigiu a fost aceea a dreptului de administrare al SC G.P. SRL și interpretarea ce trebuie dată hotărârii societățiilor din 28 noiembrie 2006 și actului adițional la actul constitutiv al acestei societăți. În acest context tribunalul arbitral a reținut că prin hotărârile judecătorești menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că cei doi asociați ai SC G.P. SRL, respectiv C.C. și D.F. au și calitate de administratori și nu pot lucra independent atunci când nu există acord asupra actului ce urmează a fi încheiat.
Cererea de chemare în judecată având natura unui act de dispoziție, rezultă că nu putea fi formulată doar de unul dintre cei doi administratori, astfel încât excepția lipsei calității de reprezentant invocată de pârâta
SC F.I. SRL
a fost admisă. Împotriva sentinței arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta
SC G.P. SRL
invocând dispozițiile art. 364 lit. c), g) și i) C. proc. civ., solicitând anularea sentinței și judecarea cauzei pe fond în limitele convenției arbitrale. În cauză a fost invocată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei SC G.P. SRL, pârâta
SC F.I. SRL
susținând că aceasta nu are exercițiul drepturilor procedurale întrucât nu este legal reprezentată, deoarece acțiunea în anulare a fost semnată în numele societății de către C.C., în calitate de administrator, care nu mai deține această calitate de peste doi ani, la fel ca și celălalt fost administrator, D.F., ambilor expirându-le mandatul la data de 26 noiembrie 2011 . Raportat la motivarea excepției invocate, instanța a apreciat că aceasta trebuie calificată ca fiind excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât ceea ce se susține este faptul că persoana care a formulat acțiune în anulare, în numele societății reclamante, nu putea reprezenta în mod legal societatea, ca urmare a expirării duratei mandatului de administrator și nu faptul că reclamanta nu ar avea aptitudinea de a-și exercita personal drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile.
Analizând această excepție cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că mandatul de administrator deținut de C.C. a expirat la data de 26 noiembrie 2011, adică anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare înregistrată la data de 24 iulie 2013, motiv pentru care a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 161 alin. (1) C. proc. civ. S-a argumentat, în admiterea excepției lipsei calității de reprezentant, că potrivit certificatului constatator, în registrul comerțului societatea reclamantă figurează având doi asociați respectiv, C.C. și D.F., iar prin sentința civilă nr. 3282/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus excluderea pârâtului D.F. din
SC G.P. SRL
, părțile sale sociale urmând a fi preluate de asociatul C.C. În temeiul acestei sentințe a fost adoptată, la data de 4 iunie 2012 hotărârea AGA a
SC G.P. SRL
, prin care C.C. considerându-se asociat unic s-a numit în funcția de administrator unic al reclamantei. Cererea de înregistrare a acestei mențiuni a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1085/2013 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași cu motivarea că sentința civilă de excludere nu este irevocabilă, acest litigiu fiind pe rolul Curții de Apel București cu termen de judecată la 4 octombrie 2013. Totodată, instanța precizează că excepția lipsei calității de reprezentant analizată prin această hotărâre nu se suprapune cu aceea analizată de tribunalul arbitral care a reținut că cererea arbitrală a fost formulată de reclamantă doar printr-un singur administrator și nu prin doi, iar în cadrul acțiunii în anulare motivul admiterii excepției a fost determinat de faptul că mandatul administratorului care a promovat cererea a expirat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta
SC G.P. SRL
solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În dezvoltarea criticilor, după reluarea istoricului cauzei, inclusiv a motivelor acțiunii în anulare, recurenta invocă faptul că instanța a schimbat natura excepției invocate calificând-o ca fiind excepția lipsei calității de reprezentant, deși niciuna dintre părți nu a invocat acest aspect, excepția invocată fiind aceea a lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei. Pe de altă parte, arată recurenta, în mod greșit instanța s-a raportat doar la înregistrările din registrul comerțului, potrivit cărora mandatul administratorilor era expirat, deoarece această împrejurare nu poate limita dreptul asociatului C.C.
de a sta în justiție pentru a apăra interesele SC G.P. SRL . Soluția corectă era aceea de unire a excepției cu fondul având în vedere că între părți există pe rol mai multe litigii în care aceeași excepție a fost respinsă. Cu această motivare fiind respinsă și cererea de numire a unui curator, formulată de D.F. în rejudecarea apelului din Dosarul nr. 4692/116/2013 având ca obiect sentința nr. 3282/2011 a Tribunalului Călărași prin care s-a dispus excluderea asociatului D.F. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a căror dezvoltare, în absența indicării de către recurentă a unui temei de drept, indică incidența dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.
Se impune precizarea că, contrar susținerilor recurentei, raportat la motivarea excepției invocate de pârâta
SC F.I. SRL
, în mod corect instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a calificat-o ca fiind excepția lipsei calității de reprezentant și nu excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei SC G.P. SRL . Capacitatea de exercițiu a unei persoane juridice constând în atitudinea de a-și valorifica drepturile procesuale și de a-și îndeplini obligațiile procesuale, adică de a sta în judecată, se naște odată cu înmatricularea și se sfârșește în momentul radierii acesteia din registrul comerțului, în conformitate cu prevederile art. 41 și respectiv art. 260 din Legea nr. 31/1990.
Din această perspectivă, având în vedere că prin excepția invocată s-a susținut că reclamanta nu are capacitate procesuală de exercițiu deoarece mandatul administratorilor a expirat, rezultă în conformitate cu prevederile legale anterior menționate, că aceasta a fost corect calificată ca vizând lipsa calității de reprezentant, analizată în conformitate cu art. 161 alin. (1) C. proc. civ. Modul de soluționare a acestei excepții este însă greșit. Astfel, pe rolul Curții de Apel București se află în rejudecare după casare Dosarul nr. 4692/116/2010, cu privire la care și în sentința recurată se face referire, având ca obiect litigiul dintre reclamanții
SC G.P. SRL
și C.F. și pârâtul D.F. pentru excluderea acestuia și reglementarea situației juridice a societății reclamante. Această cauză este încă pe rolul instanțelor, ceea ce confirmă existența unei situații litigioase, situație în care pentru care corecta soluționare a excepției calității de reprezentant a societății reclamante, care în prezent, cel puțin conform mențiunilor de la registrul comerțului are doi administratori cu mandatele expirate se impunea unirea acestei excepții cu fondul, cu atât mai mult cu cât admiterea excepției s-a bazat pe alte considerente decât acelea avute în vedere de tribunalul arbitral. În acest context, se impunea și verificarea incidenței dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc.
civ. în sensul desemnării unui curator special, având în vedere tocmai împrejurările pentru care s-a apreciat că societatea reclamantă nu este legal reprezentat. Potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, instanța va putea numi un curator special în ipoteza în care o persoană juridică, chemată să stea în judecată nu are reprezentant legal. În aceste condiții reținând că este fondat motivul de recurs invocat de reclamantă, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea greșită a prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. soluție care se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC G.P. SRL Oltenița împotriva sentinței civile nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014 .
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.