ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 85 din 1 octombrie
2013 pronunțată în Dosarul nr. 5260/2/2013 al Curții de Apel București, secția
a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și în
consecința s-a anulat acțiunea în anulare formutată de reclamanta
SC G.P. SRL
împotriva pârâtelor
I.C. Leasing IFN și
SC F.I. SRL
,
ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pentru a pronunța
această soluție instanța a reținut că prin sentința aribitrală nr. 109 din 6
iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 474/2009 al Curții de Arbitraj Internațional
de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis excepția lipsei
calității de reprezentant a reclamantei
SC G.P. SRL
și în consecință s-a anulat cererea de
chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor
SC F.I. SRL
și
I.C. Leasing IFN
.
Pentru a pronunța
această soluție tribunalul arbitral a reținut că, astfel cum rezultă din
considerentele deciziei nr. 426/2011 a Curții de Apel București și decizia nr.
2309/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,
chestiunea dedusă judecății în acel litigiu a fost aceea a dreptului de
administrare al
SC
G.P. SRL
și
interpretarea ce trebuie dată hotărârii societățiilor din 28 noiembrie 2006 și
actului adițional la actul constitutiv al acestei societăți.
În acest context
tribunalul arbitral a reținut că prin hotărârile judecătorești menționate s-a
stabilit cu putere de lucru judecat că cei doi asociați ai
SC G.P. SRL,
respectiv C.C. și D.F.
au și calitate de administratori și nu pot lucra independent atunci când nu
există acord asupra actului ce urmează a fi încheiat.
Cererea de chemare în
judecată având natura unui act de dispoziție, rezultă că nu putea fi formulată
doar de unul dintre cei doi administratori, astfel încât excepția lipsei
calității de reprezentant invocată de pârâta
SC F.I. SRL
a fost admisă.
Împotriva sentinței
arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta
SC G.P. SRL
invocând
dispozițiile art. 364 lit. c), g) și i) C. proc. civ., solicitând anularea
sentinței și judecarea cauzei pe fond în limitele convenției arbitrale.
În cauză a fost
invocată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei
SC G.P. SRL,
pârâta
SC F.I. SRL
susținând că aceasta
nu are exercițiul drepturilor procedurale întrucât nu este legal reprezentată,
deoarece acțiunea în anulare a fost semnată în numele societății de către C.C.,
în calitate de administrator, care nu mai deține această calitate de peste doi
ani, la fel ca și celălalt fost administrator, D.F., ambilor expirându-le
mandatul la data de 26 noiembrie
2011
.
Raportat la motivarea
excepției invocate, instanța a apreciat că aceasta trebuie calificată ca fiind excepția
lipsei calității de reprezentant, întrucât ceea ce se susține este faptul că persoana
care a formulat acțiune în anulare, în numele societății reclamante, nu putea reprezenta
în mod legal societatea, ca urmare a expirării duratei mandatului de administrator
și nu faptul că reclamanta nu ar avea aptitudinea de a-și exercita personal drepturile
procesuale și de a-și îndeplini obligațiile.
Analizând această excepție
cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că
mandatul de administrator deținut de C.C. a expirat la data de 26 noiembrie 2011,
adică anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare înregistrată la data de
24 iulie 2013, motiv pentru care a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 161
alin. (1) C. proc. civ.
S-a argumentat, în admiterea
excepției lipsei calității de reprezentant, că potrivit certificatului constatator,
în registrul comerțului societatea reclamantă figurează având doi asociați respectiv,
C.C. și D.F., iar prin sentința civilă nr. 3282/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași
s-a dispus excluderea pârâtului D.F. din
SC G.P. SRL
, părțile sale sociale urmând a fi preluate
de asociatul C.C.
În temeiul acestei sentințe
a fost adoptată, la data de 4 iunie 2012 hotărârea AGA a
SC G.P. SRL
, prin care C.C. considerându-se
asociat unic s-a numit în funcția de administrator unic al reclamantei. Cererea
de înregistrare a acestei mențiuni a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1085/2013
a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași
cu motivarea că sentința civilă de excludere nu este irevocabilă, acest litigiu
fiind pe rolul Curții de Apel București cu termen de judecată la 4 octombrie 2013.
Totodată, instanța precizează
că excepția lipsei calității de reprezentant analizată prin această hotărâre nu
se suprapune cu aceea analizată de tribunalul arbitral care a reținut că cererea
arbitrală a fost formulată de reclamantă doar printr-un singur administrator și
nu prin doi, iar în cadrul acțiunii în anulare motivul admiterii excepției a fost
determinat de faptul că mandatul administratorului care a promovat cererea a expirat.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta
SC G.P. SRL
solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În dezvoltarea criticilor,
după reluarea istoricului cauzei, inclusiv a motivelor acțiunii în anulare, recurenta
invocă faptul că instanța a schimbat natura excepției invocate calificând-o ca fiind
excepția lipsei calității de reprezentant, deși niciuna dintre părți nu a invocat
acest aspect, excepția invocată fiind aceea a lipsei capacității procesuale de exercițiu
a reclamantei.
Pe de altă parte, arată
recurenta, în mod greșit instanța s-a raportat doar la înregistrările din registrul
comerțului, potrivit cărora mandatul administratorilor era expirat, deoarece această
împrejurare nu poate limita dreptul asociatului C.C. de a sta în justiție pentru
a apăra interesele
SC
G.P. SRL
.
Soluția corectă era aceea de unire a excepției cu fondul având în vedere că între
părți există pe rol mai multe litigii în care aceeași excepție a fost respinsă.
Cu această motivare fiind respinsă și cererea de numire a unui curator, formulată
de D.F. în rejudecarea apelului din Dosarul nr. 4692/116/2013 având ca obiect sentința
nr. 3282/2011 a Tribunalului Călărași prin care s-a dispus excluderea asociatului
D.F.
Analizând recursul formulat
prin prisma motivelor invocate, a căror dezvoltare, în absența indicării de către
recurentă a unui temei de drept, indică incidența dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează
a fi în continuare expuse.
Se impune precizarea că,
contrar susținerilor recurentei, raportat la motivarea excepției invocate de pârâta
SC F.I. SRL
, în mod corect instanța
învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a calificat-o ca fiind excepția lipsei
calității de reprezentant și nu excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu
a reclamantei
SC
G.P. SRL
.
Capacitatea de exercițiu
a unei persoane juridice constând în atitudinea de a-și valorifica drepturile procesuale
și de a-și îndeplini obligațiile procesuale, adică de a sta în judecată, se naște
odată cu înmatricularea și se sfârșește în momentul radierii acesteia din registrul
comerțului, în conformitate cu prevederile art. 41 și respectiv art. 260 din Legea
nr. 31/1990.
Din această perspectivă,
având în vedere că prin excepția invocată s-a susținut că reclamanta nu are capacitate
procesuală de exercițiu deoarece mandatul administratorilor a expirat, rezultă în
conformitate cu prevederile legale anterior menționate, că aceasta a fost corect
calificată ca vizând lipsa calității de reprezentant, analizată în conformitate
cu art. 161 alin. (1) C. proc. civ.
Modul de soluționare a
acestei excepții este însă greșit. Astfel, pe rolul Curții de Apel București se
află în rejudecare după casare Dosarul nr. 4692/116/2010, cu privire la care și
în sentința recurată se face referire, având ca obiect litigiul dintre reclamanții
SC G.P. SRL
și C.F. și pârâtul D.F.
pentru excluderea acestuia și reglementarea situației juridice a societății reclamante.
Această cauză este încă pe rolul instanțelor, ceea ce confirmă existența unei situații
litigioase, situație în care pentru care corecta soluționare a excepției calității
de reprezentant a societății reclamante, care în prezent, cel puțin conform mențiunilor
de la registrul comerțului are doi administratori cu mandatele expirate se impunea
unirea acestei excepții cu fondul, cu atât mai mult cu cât admiterea excepției s-a
bazat pe alte considerente decât acelea avute în vedere de tribunalul arbitral.
În acest context, se impunea
și verificarea incidenței dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. în sensul
desemnării unui curator special, având în vedere tocmai împrejurările pentru care
s-a apreciat că societatea reclamantă nu este legal reprezentat.
Potrivit dispozițiilor
legale anterior evocate, instanța va putea numi un curator special în ipoteza în
care o persoană juridică, chemată să stea în judecată nu are reprezentant legal.
În aceste condiții reținând
că este fondat motivul de recurs invocat de reclamantă, fiind incidente dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea greșită a prevederilor
art. 161 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.
civ. soluție care se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei
și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de reclamanta
SC G.P. SRL Oltenița
împotriva sentinței civile nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
10 iunie 2014
.