ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014

HOTĂRÂRE
10.06.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2129/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 85 din 1 octombrie

2013 pronunțată în Dosarul nr. 5260/2/2013 al Curții de Apel București, secția

a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și în

consecința s-a anulat acțiunea în anulare formutată de reclamanta

împotriva pârâtelor

I.C. Leasing IFN și

,

ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că prin sentința aribitrală nr. 109 din 6

iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 474/2009 al Curții de Arbitraj Internațional

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis excepția lipsei

calității de reprezentant a reclamantei

și în consecință s-a anulat cererea de

chemare în judecată formulată împotriva pârâtelor

și

I.C. Leasing IFN

.

Pentru a pronunța

această soluție tribunalul arbitral a reținut că, astfel cum rezultă din

considerentele deciziei nr. 426/2011 a Curții de Apel București și decizia nr.

2309/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

chestiunea dedusă judecății în acel litigiu a fost aceea a dreptului de

administrare al

SC

și

interpretarea ce trebuie dată hotărârii societățiilor din 28 noiembrie 2006 și

actului adițional la actul constitutiv al acestei societăți.

În acest context

tribunalul arbitral a reținut că prin hotărârile judecătorești menționate s-a

stabilit cu putere de lucru judecat că cei doi asociați ai

respectiv C.C. și D.F.

au și calitate de administratori și nu pot lucra independent atunci când nu

există acord asupra actului ce urmează a fi încheiat.

Cererea de chemare în

judecată având natura unui act de dispoziție, rezultă că nu putea fi formulată

doar de unul dintre cei doi administratori, astfel încât excepția lipsei

calității de reprezentant invocată de pârâta

a fost admisă.

Împotriva sentinței

arbitrale a formulat acțiune în anulare reclamanta

invocând

dispozițiile art. 364 lit. c), g) și i) C. proc. civ., solicitând anularea

sentinței și judecarea cauzei pe fond în limitele convenției arbitrale.

În cauză a fost

invocată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei

pârâta

susținând că aceasta

nu are exercițiul drepturilor procedurale întrucât nu este legal reprezentată,

deoarece acțiunea în anulare a fost semnată în numele societății de către C.C.,

în calitate de administrator, care nu mai deține această calitate de peste doi

ani, la fel ca și celălalt fost administrator, D.F., ambilor expirându-le

mandatul la data de 26 noiembrie

2011

.

Raportat la motivarea

excepției invocate, instanța a apreciat că aceasta trebuie calificată ca fiind excepția

lipsei calității de reprezentant, întrucât ceea ce se susține este faptul că persoana

care a formulat acțiune în anulare, în numele societății reclamante, nu putea reprezenta

în mod legal societatea, ca urmare a expirării duratei mandatului de administrator

și nu faptul că reclamanta nu ar avea aptitudinea de a-și exercita personal drepturile

procesuale și de a-și îndeplini obligațiile.

Analizând această excepție

cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că

mandatul de administrator deținut de C.C. a expirat la data de 26 noiembrie 2011,

adică anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare înregistrată la data de

24 iulie 2013, motiv pentru care a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 161

alin. (1) C. proc. civ.

S-a argumentat, în admiterea

excepției lipsei calității de reprezentant, că potrivit certificatului constatator,

în registrul comerțului societatea reclamantă figurează având doi asociați respectiv,

C.C. și D.F., iar prin sentința civilă nr. 3282/2011 pronunțată de Tribunalul Călărași

s-a dispus excluderea pârâtului D.F. din

, părțile sale sociale urmând a fi preluate

de asociatul C.C.

În temeiul acestei sentințe

a fost adoptată, la data de 4 iunie 2012 hotărârea AGA a

, prin care C.C. considerându-se

asociat unic s-a numit în funcția de administrator unic al reclamantei. Cererea

de înregistrare a acestei mențiuni a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1085/2013

a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași

cu motivarea că sentința civilă de excludere nu este irevocabilă, acest litigiu

fiind pe rolul Curții de Apel București cu termen de judecată la 4 octombrie 2013.

Totodată, instanța precizează

că excepția lipsei calității de reprezentant analizată prin această hotărâre nu

se suprapune cu aceea analizată de tribunalul arbitral care a reținut că cererea

arbitrală a fost formulată de reclamantă doar printr-un singur administrator și

nu prin doi, iar în cadrul acțiunii în anulare motivul admiterii excepției a fost

determinat de faptul că mandatul administratorului care a promovat cererea a expirat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta

solicitând în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În dezvoltarea criticilor,

după reluarea istoricului cauzei, inclusiv a motivelor acțiunii în anulare, recurenta

invocă faptul că instanța a schimbat natura excepției invocate calificând-o ca fiind

excepția lipsei calității de reprezentant, deși niciuna dintre părți nu a invocat

acest aspect, excepția invocată fiind aceea a lipsei capacității procesuale de exercițiu

a reclamantei.

Pe de altă parte, arată

recurenta, în mod greșit instanța s-a raportat doar la înregistrările din registrul

comerțului, potrivit cărora mandatul administratorilor era expirat, deoarece această

împrejurare nu poate limita dreptul asociatului C.C. de a sta în justiție pentru

a apăra interesele

SC

.

Soluția corectă era aceea de unire a excepției cu fondul având în vedere că între

părți există pe rol mai multe litigii în care aceeași excepție a fost respinsă.

Cu această motivare fiind respinsă și cererea de numire a unui curator, formulată

de D.F. în rejudecarea apelului din Dosarul nr. 4692/116/2013 având ca obiect sentința

nr. 3282/2011 a Tribunalului Călărași prin care s-a dispus excluderea asociatului

D.F.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, a căror dezvoltare, în absența indicării de către

recurentă a unui temei de drept, indică incidența dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează

a fi în continuare expuse.

Se impune precizarea că,

contrar susținerilor recurentei, raportat la motivarea excepției invocate de pârâta

, în mod corect instanța

învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a calificat-o ca fiind excepția lipsei

calității de reprezentant și nu excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu

a reclamantei

SC

.

Capacitatea de exercițiu

a unei persoane juridice constând în atitudinea de a-și valorifica drepturile procesuale

și de a-și îndeplini obligațiile procesuale, adică de a sta în judecată, se naște

odată cu înmatricularea și se sfârșește în momentul radierii acesteia din registrul

comerțului, în conformitate cu prevederile art. 41 și respectiv art. 260 din Legea

nr. 31/1990.

Din această perspectivă,

având în vedere că prin excepția invocată s-a susținut că reclamanta nu are capacitate

procesuală de exercițiu deoarece mandatul administratorilor a expirat, rezultă în

conformitate cu prevederile legale anterior menționate, că aceasta a fost corect

calificată ca vizând lipsa calității de reprezentant, analizată în conformitate

cu art. 161 alin. (1) C. proc. civ.

Modul de soluționare a

acestei excepții este însă greșit. Astfel, pe rolul Curții de Apel București se

află în rejudecare după casare Dosarul nr. 4692/116/2010, cu privire la care și

în sentința recurată se face referire, având ca obiect litigiul dintre reclamanții

și C.F. și pârâtul D.F.

pentru excluderea acestuia și reglementarea situației juridice a societății reclamante.

Această cauză este încă pe rolul instanțelor, ceea ce confirmă existența unei situații

litigioase, situație în care pentru care corecta soluționare a excepției calității

de reprezentant a societății reclamante, care în prezent, cel puțin conform mențiunilor

de la registrul comerțului are doi administratori cu mandatele expirate se impunea

unirea acestei excepții cu fondul, cu atât mai mult cu cât admiterea excepției s-a

bazat pe alte considerente decât acelea avute în vedere de tribunalul arbitral.

În acest context, se impunea

și verificarea incidenței dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. în sensul

desemnării unui curator special, având în vedere tocmai împrejurările pentru care

s-a apreciat că societatea reclamantă nu este legal reprezentat.

Potrivit dispozițiilor

legale anterior evocate, instanța va putea numi un curator special în ipoteza în

care o persoană juridică, chemată să stea în judecată nu are reprezentant legal.

În aceste condiții reținând

că este fondat motivul de recurs invocat de reclamantă, fiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivat din aplicarea greșită a prevederilor

art. 161 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. soluție care se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei

și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

Admite recursul declarat

de reclamanta

SC G.P. SRL Oltenița

împotriva sentinței civile nr. 85 din 1 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 iunie 2014

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #130762)
care: a) să constate nulitatea absolută a „actelor de novație prin schimbare de debitor” încheiate la 31 iulie 2009 în legătură cu cele trei contracte de leasing; b) să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor de
ÎCCJ 2016-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1227/2016
dreptului de reprezentare a societății reclamante de către cei doi asociați și administratori a fost tranșată cu putere de lucru judecat, în sensul că dreptul de reprezentare aparține în comun celor doi asociați care nu pot lucra independen
ÎCCJ 2014-03-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2302 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 1545/2/2010, a fost respinsă excepția lipsei capacității proce
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #128558)
114/A/29 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, Secția a VI-a civilă, a fost respins apelul formulat apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 2952/06.06.2014, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă, în dosarul nr. xx9
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2793/2015
calității de reprezentant a F. București de a reprezenta - CN B. SA, (și Statul), cu consecința nulității cererii de apel, având în vedere lipsa oricărui mandat prealabil și special al acestei entități, din partea contestatoarei, raportat l
Sursă